Magistrates' pay equalization claims upheld: salary classification orders quashed, back pay ordered using 405–445.5 RON reference values

Şedinţa publică din data de 28 iulie 2020

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin cererea înregistrată la data de 25 noiembrie 2016 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiţiei:

1. Anularea parţială a Ordinului nr. 3531/C din data de 28.09.2016, emis de către Ministerul Justiţiei - pct. 1 cu referire la anexele I - III/4 cu privire la reclamanţi,

2. Emiterea unui nou ordin de salarizare, cu aplicabilitate începând cu data de 09.04.2015,

3. Plata retroactivă a diferenţelor salariale rezultate din aplicarea Legii 71/2015, respectiv de la data de 09.04.2015.

Reclamanţii, au formulat PRECIZĂRI şi COMPLETĂRI la cererea de chemare în judecată, în sensul că solicită chemarea în judecată, alături de MINISTERUL JUSTIŢIEI, şi a TRIBUNALULUI CONSTANŢA şi împotriva acestor doi pârâţi, pronunţarea unei hotărâri prin care să se dispună:

- obligarea pârâtului Ministerul Justiţiei să emită ordine de salarizare cu luarea în considerare a unei valori de referinţă sectorială de 405 RON, începând cu 09.04.2015, respectiv a unei valori de referinţă sectorială de 405 RON majorate cu 10% începând din data de 01.12.2015 conform Legii nr. 293/2015, precum şi obligarea ambilor pârâţi, Ministerul Justiţiei şi Tribunalul Constanţa, la plata diferenţei dintre venitul calculat potrivit valorilor de referinţă sectorială menţionate anterior şi venitul efectiv plătit, diferenţă ce va fi actualizată cu indicele de inflaţie şi la plata dobânzii legale aferente, de la data scadenţei fiecărui venit lunar până la data plăţii efective.

- obligarea pârâţilor la plata drepturilor salariale aferente începând cu data de 25.11.2013 (data începerii curgerii termenului de prescripţie, raportat la data formulării prezentei acţiuni - 25.11.2016) în sensul de a recunoaşte beneficiul indemnizaţiei de încadrare brute lunare stabilite prin raportare la valoarea de referinţă sectorială de 405 RON, suma ce urmează a fi actualizată în raport de rata inflaţiei şi la plata dobânzii legale aferente pentru fiecare zi de întârziere, începând cu data 25.11.2013, până la data plăţii efective.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 1976 pronunţate în data de 29 mai 2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins excepţiile de inadmisibilitate şi rămânere fără obiect, invocate de pârâtul Ministerul Justiţiei, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Ministerul Justiţiei relativ la capătul de cerere privind plata diferenţei salariale rezultate, drepturi actualizate cu indicele de inflaţie şi dobânda legală, a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei şi Tribunalul Constanţa, aşa cum a fost modificată, a obligat pârâtul Ministerul Justiţiei să emită ordine de încadrare salarială: - producătoare de efecte juridice în perioada 09.04.2015 - 30.11.2015, cu luarea în considerare a unei valori de referinţă sectorială de 347,10 RON; - producătoare de efecte juridice în perioada 01.12.2015 - 30.09.2016, cu luarea în considerare a unei valori de referinţă sectorială de 381,823 RON; - producătoare de efecte juridice în perioada 01.10.2016 - 31.12.2016, cu luarea în considerare a unei valori de referinţă sectorială de 445,5 RON, a obligat pârâtul Tribunalul Constanţa să plătească diferenţele salariale rezultate, precum şi actualizarea acestora cu indicele de inflaţie şi dobânda legală aferente perioadei de la data scadenţei fiecărui venit salarial lunar şi până la data plăţii efective şi a respins, în rest, cererea de chemare în judecată ca nefondată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 1976 din data de 29 mai 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal au declarat recurs reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., pârâtul Ministerul Justiţiei şi recurs incident reclamanţii I., J., K., L., M., N., O., P., Q., toţi invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. şi solicitând admiterea recursului.

Prin recursul declarat reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H. au solicitat admiterea recursului, casarea în parte a hotărârii recurate, în sensul obligării pârâtului Ministerul Justiţiei să emită dispoziţii de salarizare cu luarea în considerare a unei valori de referinţă sectoriale de 405 RON, începând cu 09.04.2015 până la data de 30.11.2015 şi a unei valori de referinţă sectoriale de 445,5 RON, începând cu 01.12.2015 până la data de 01.12.2016 şi a obligării pârâtului Tribunalul Constanţa să plătească diferenţele salariale rezultate, precum şi actualizarea acestora cu indicele de inflaţie şi dobânda legală aferente perioadei de la data scadenţei fiecărui venit salarial lunar şi până la data plăţii efective.

În motivarea căii de atac au arătat că, în mod eronat instanţa de fond nu a observat modificarea valorii de referinţă şi nu a dispus în consecinţă.

Recurentul-pârât Ministerul Justiţiei a solicitat admiterea recursului, casarea în tot a sentinţei atacate şi, în rejudecare, respingerea cererii de chemare în judecată ca rămasă fără obiect.

În contextul unei succinte prezentări a situaţiei de fapt, a susţinut recurentul-pârât că prin Ordinul Ministrului Justiţiei nr. 219/C/2017, reclamanţilor li s-au stabilit indemnizaţiile de încadrare prin raportare la o valoare de referinţă sectorială mai mare decât cea solicitată, respectiv indemnizaţia de încadrare brută lunară se stabileşte începând cu data de 1.08.2016 prin luarea în calcul a valorii de referinţă sectorială de 405 RON, iar anterior nu se poate aplica întrucât decizia Curţii Constituţionale nu este retroactivă.

Prin recursul incident declarat de reclamanţii I., J., K., L., M., N., O., P., Q. au solicitat admiterea recursului declarat de reclamanţi, casarea în parte a hotărârii recurate, în sensul obligării pârâtului Ministerul Justiţiei să emită dispoziţii de salarizare cu luarea în considerare a unei valori de referinţă sectoriale de 405 RON, începând cu 09.04.2015 până la data de 30.11.2015 şi a unei valori de referinţă sectoriale de 445,5 RON, începând cu 01.12.2015 până la data de 01.12.2016 şi a obligării pârâtului Tribunalul Constanţa să plătească diferenţele salariale rezultate, precum şi actualizarea acestora cu indicele de inflaţie şi dobânda legală aferente perioadei de la data scadenţei fiecărui venit salarial lunar şi până la data plăţii efective.

4. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererilor de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 22 noiembrie 2018, s-a fixat termen de judecată la data de 11 februarie 2020, în şedinţă publică, cu citarea părţilor. Ulterior, termenul de judecată a fost preschimbat pentru data de 28 ianuarie 2020, prin încheierea de şedinţă din data de 17 aprilie 2019.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursurilor

Examinând sentinţa recurată prin prisma criticilor invocate prin cererile de recurs, a actelor dosarului şi a dispoziţiilor legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte constată că recursurile declarate de reclamanţi sunt fondate iar recursul declarant de pârâtul Ministerul Justiţiei este nefondat, pentru considerentele expuse în continuare.

Reclamanţii a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune având ca obiect obligarea pârâtului Ministerul Justiţiei să emită ordine de salarizare cu luarea în considerare a unei valori de referinţă sectorială de 405 RON, începând cu 09.04.2015, respectiv a unei valori de referinţă sectorială de 405 RON majorate cu 10% începând din data de 01.12.2015 conform Legii nr. 293/2015, precum şi obligarea ambilor pârâţi, Ministerul Justiţiei şi Tribunalul Constanţa, la plata diferenţei dintre venitul calculat potrivit valorilor de referinţă sectorială menţionate anterior şi venitul efectiv plătit, diferenţă ce va fi actualizată cu indicele de inflaţie şi la plata dobânzii legale aferente, de la data scadenţei fiecărui venit lunar până la data plăţii efective.

Soluţia primei instanţe, de obligare a pârâtului Ministerul Justiţiei la emiterea unui nou ordin de salarizare pe numele reclamanţilor şi de obligare a pârâtului Tribunalul Constanţa să plătească diferenţele salariale rezultate, precum şi actualizarea acestora cu indicele de inflaţie şi dobânda legală aferente perioadei de la data scadenţei fiecărui venit salarial lunar şi până la data plăţii efective este corectă fiind împărtăşită de către instanţa de control judiciar, doar valoarea de referinţă stabilită de Curtea de Apel Bucureşti fiind eronată şi în contradicţie cu prevederile legale incidente.

Referitor la recursurile declarate de reclamanţi, Înalta Curte le va admite, reţinând următoarele argumente:

Recursurile (principal şi incident) declarate de reclamanţi vizează soluţia de obligare a pârâtului Ministerul Justiţiei la emiterea unui ordin de salarizare, aferent perioadei 09.04.2015 - 01.12.2015, cu luarea în considerare a unei valori de referinţă sectorială în cuantum de 347,10 RON, iar pentru perioada 01.12.2015 - 30.09.2016, cu luarea în considerare a unei valori de referinţă sectorială în cuantum de 381,823 RON. Criticând hotărârea instanţei de fond, reclamanţii au apreciat că valorile de referinţă sectorială pentru perioadele indicate sunt de 405 RON, începând cu data de 09.04.2015, respectiv de 405 RON + 10%, începând cu data de 01.12.2015.

Înalta Curte constată că, în mod eronat instanţa de fond nu a observat că valorile de referinţă sectorială pentru emiterea unui ordin de salarizare pe perioadele indicate sunt de 405 RON, începând cu data de 09.04.2015, respectiv de 405 RON + 10%, începând cu data de 01.12.2015.

În acest context trebuie arătate următoarele:

Salarizarea personalului bugetar este reglementată prin Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.

Ulterior, prin reglementări succesive, legiuitorul a intervenit pentru înlăturarea diferenţelor salariale rezultate în urma aplicării acestei legi, astfel cum a fost ea modificată prin legi anuale de salarizare.

În acest sens, au fost adoptate Legea nr. 71/2015 şi Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 20/2016, prin care a fost modificată Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016.

Legea nr. 71/2015 a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 233 din 6 aprilie 2015 şi a intrat în vigoare la data de 9 aprilie 2015.

Prin această lege a fost aprobată Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83 din 12 decembrie 2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea 1, nr. 925 din 18 decembrie 2014, cu următoarele modificări şi completări:

La art. I, după alin. (5) s-a introdus un nou alineat, alin. (51), cu următorul cuprins:,,(51) Prin excepţie de la prevederile alin. (1) şi (2), personalul din aparatul de lucru al Parlamentului şi din celelalte instituţii si autorităţi publice, salarizat la acelaşi nivel, precum şi personalul din cadrul Consiliului Concurenţei şi al Curţii de Conturi, inclusiv personalul prevăzut la art. 5 din aceste instituţii, care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază şi al sporurilor mai mici decât cele stabilite la nivel maxim în cadrul aceleiaşi instituţii sau autorităţi publice pentru fiecare funcţie grad treaptă şi gradaţie, va fi salarizat la nivelul maxim dacă îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii".

Prin nivel de salarizare în plată pentru funcţiile similare se înţelege, conform art. 5 alin. (11) din O.U.G. nr. 83/2014, modificată şi completată prin Legea nr. 71/2015, acelaşi cuantum al salariului de bază cu cel al salariaţilor având aceeaşi funcţie, în care au fost incluse, după data de 31 decembrie 2009, sumele aferente salariului de încadrare, precum şi sumele aferente sporurilor de care au beneficiat înainte de această dată, dacă salariatul angajat, numit sau promovat îndeplineşte aceleaşi condiţii de studii, de vechime şi îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii, specifice locului de muncă la data angajării sau promovării.

Dispoziţiile Legii nr. 71/2015 sunt aplicabile magistraţilor si personalului de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor.

Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 20/2016 a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 434 din 9 iunie 2016.

Potrivit art. I pct. 1 din O.U.G. nr. 20/2016, la O.U.G. nr. 57/2015 se introduce un nou articol, art. 31, cu următorul cuprins:,,(1) Prin excepţie de la prevederile art. 1 alin. (1), începând cu luna august 2016, personalul plătit din fonduri publice care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază indemnizaţiilor de încadrare mai mic decât cel stabilit la nivel maxim pentru fiecare funcţie, grad treaptă, gradaţie, vechime in funcţie sau in specialitate, după caz, va fi salarizat la nivelul maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare din cadrul instituţiei sau autorităţii publice respective, dacă îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.

(3) În aplicarea alin. (1) şi (2), la stabilirea salariului de bază indemnizaţiei de încadrare la nivel maxim din cadrul instituţiei sau autorităţii publice respective, se ia in calcul suma compensatorie aferentei titlului ştiinţific de doctor inclusă in acesta, doar dacă persoana deţine titlul ştiinţific de doctor.

(4) În aplicarea alin. (1) şi (2), la stabilirea salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare la nivel maxim aferent funcţiei, grad/treaptă, gradaţie, vechime in funcţie/specialitate clin cadrul instituţiei sau autorităţii publice respective, se iau în calcul majorările salariilor de bază ale personalului care beneficiază de prevederile Legii nr. 490 2004 privind stimularea financiară a personalului care gestionează fonduri comunitare, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi drepturile băneşti incluse în salariul de bază potrivit prevederilor art. 14 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, numai pentru personalul care intră sub incidenţa celor două acte normative."

În baza acestor acte normative, magistraţii şi personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor care primesc indemnizaţiile de încadrare mai mici decât cea stabilită la nivel maxim pentru fiecare funcţie, grad/treaptă, gradaţie, vechime în funcţie sau în specialitate, după caz, vor fi salarizaţi la nivelul maxim al indemnizaţiei de încadrare din cadrul instituţiei sau autorităţii publice respective, dacă îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.

În cazul magistraţilor şi al personalului de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor, există situaţii în care indemnizaţiile au fost stabilite cu includerea unui procent de aproximativ 18%, conform O.U.G. nr. 10/2007 şi care a determinat, pentru aceştia, o valoare de referinţă sectorială de 347,10 RON, în funcţie de care se calculează indemnizaţia de bază 347,10 = 291,98 RON (valoarea de referinţă sectorială stabilită potrivit O.G. nr. 13/2008) majorată cu 5%, 2% şi respectiv, 11% (conform O.G. nr. 10/2007)|.

În ceea ce priveşte formularea textelor art. 5 alin. (11) din O.U.G. nr. 83/2014, modificată şi completată prin Legea nr. 71/2015 şi art. 31 alin. (1) din O.U.G. nr. 20/2016, respectiv că magistraţii şi personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor vor fi salarizaţi la "nivel de salarizare maxim in plată pentru funcţiile similare", respectiv la "nivelul maxim al indemnizaţiei de încadrare din cadrul instituţiei sau autorităţii publice respective", instanţa de recurs observă că acestea nu disting între cele două categorii de magistraţi şi personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor, respectiv cei ale căror indemnizaţii au fost stabilite cu includerea unui procent de aproximativ 18%, conform O.U.G. nr. 10/2007 şi cei ale căror indemnizaţii nu includ acest spor. De aceea, conform regulii de interpretare logică "unde legea nu distinge, nici cel care o interpretează nu trebuie să distingă" (ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus) rezultă că aceste dispoziţii se aplică ambelor categorii de magistraţi şi personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor.

Această concluzie se impune cu atât mai mult cu cât, din considerentele hotărârilor judecătoreşti prin care au fost obligaţi ordonatorii de credite să plătească indexările de 2%, 5% şi 11%, stabilirea indemnizaţiei s-a făcut în baza unui act normativ cu aplicabilitate generală (respectiv O.U.G. nr. 10/2007), iar nu în baza unor considerente concrete, aplicabile doar cazurilor respective.

De aceea, activitatea de egalizare a veniturilor la nivelul fiecărui ordonator principal de credite ar fi trebuit să presupună stabilirea celei mai ridicate indemnizaţii pentru fiecare grad profesional (judecătorie, tribunal, curte de apel, 1CCJ), fiecare categorie de vechime în muncă şi vechime în funcţie, prin raportare inclusiv la indemnizaţiile în plată la nivelul aceluiaşi ordonator de credite.

Ministerul Justiţiei nu a pus în aplicare dispoziţiile art. 5 alin. (11) din O.U.G. nr. 83/2014, modificată şi completată prin Legea nr. 71/2015 şi art. 31 din O.U.G. nr. 57/2015, în forma indicată de O.U.G. nr. 20/2016.

Ulterior, a fost adoptată O.U.G. nr. 43/2016 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare pentru modificarea şi completarea unor acte normative şi pentru aplicarea unitară a dispoziţiilor legale, publicată la data de 31.08.2016, în Monitorul oficial al României nr. 673 din 31 august 2016.

Prin acest act normativ, la articolul 31 din O.U.G. nr. 57/2015, după alin. (1) Guvernul a introdus patru noi alineate, alin. (11)-(14), cu următorul cuprins:,,(11) Sintagma «fiecare funcţie» prevăzută la alin. (1) reprezintă funcţiile prevăzute in aceeaşi anexă, capitol, literă, număr şi număr curent in Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare.

(12) În aplicarea prevederilor alin. (1), pentru stabilirea nivelului maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare din cadrul instituţiei sau autorităţii publice respective, se iau in considerare numai drepturile salariate prevăzute in actele normative privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice şi nu se includ drepturile stabilite sau recunoscute prin hotărâri judecătoreşti.

(13) În aplicarea prevederilor alin. (1), prin instituţie sau autoritate publică se înţelege acea instituţie sau autoritate publică cu personalitate juridică care are patrimoniu propriu, buget propriu de venituri şi cheltuieli, conduce contabilitate proprie, iar conducătorul acesteia are calitatea de ordonator de credite, în cazul instituţiilor sau autorităţilor publice aflate in subordinea aceluiaşi ordonator de credite, având acelaşi scop, îndeplinind aceleaşi funcţii şi atribuţii, aflate la acelaşi nivel de subordonare din punct de vedere financiar, nivelul maxim al salariului de bază indemnizaţiei de încadrare se va stabili la nivelul maxim aflat in plată din cadrul tuturor acestor instituţii sau autorităţi publice subordonate.

(14) Pentru personalul didactic de predare din învăţământul superior universitar nivelul salariului de bază similar in plată sau al salariului de bază maxim corespunzător funcţiei didactice ocupate se stabileşte cu respectarea criteriilor care s-au avut in vedere la acordarea salariului de încadrare intre minim şi maxim, cu toate elementele care fac parte din salariul de bază. fără compensaţii tranzitorii, cu excepţia celei pentru titlul ştiinţific de doctor obţinut in domeniul pentru care îşi desfăşoară activitatea."

Prin aceste texte introduse prin O.U.G. nr. 43/2016, în cadrul aplicării O.U.G. nr. 57/2015 (astfel cum a fost iniţial modificată prin O.U.G. nr. 20/2016), Guvernul a urmărit să elimine din procesul de egalizare a indemnizaţiilor, raportarea la indemnizaţiile stabilite în baza legii, prin hotărâre judecătorească.

Astfel, egalizarea indemnizaţiilor nu se mai face prin raportare la aceste indemnizaţii maxime în plată, ci doar prin raportare la indemnizaţii stabilite in actele normative privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice şi nu se includ drepturile stabilite sau recunoscute prin hotărâri judecătoreşti.

Pe de altă parte, prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 794/15.12.2016, publicată în Monitorul Oficial nr. 1029 din 21.12.2016, a fost admisă excepţia de neconstituţionalitate şi s-a constatat că dispoziţiile art. 31 alin. (12) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare sunt neconstituţionale.

În cuprinsul deciziei, Curtea a reţinut că prin Ordonanţa de urgentă a Guvernului nr. 20/2016 (care se aplică întregului personal bugetar, inclusiv magistraţilor), s-au eliminat şi diferenţele provenite din faptul că o parte dintre magistraţii şi personalul asimilat, încadraţi in aceeaşi funcţie, grad/treaptă, gradaţie, vechime in funcţie sau in specialitate au obţinut hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile (în temeiul C. proc. civ. din 1865) sau definitive (în temeiul C. proc. civ.), prin care le-au fost recunoscute majorări salariale, in timp ce alţii nu obţinuseră asemenea hotărâri judecătoreşti. Astfel, urmarea intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 20/2016 este aceea că, pentru fiecare funcţie, grad/treaptă, gradaţie, vechime în funcţie sau în specialitate, indemnizaţia de încadrare a magistraţilor şi a personalului asimilat este aceeaşi, stabilită la nivel maxim. De altfel, chiar înainte de intrarea in vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 20/2016, prin art. 1 alin. (51) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice in anul 2015, precum şi alte măsuri in domeniul cheltuielilor publice, introdus prin legea sa de aprobare, Legea nr. 71/2015, s-a prevăzut aceeaşi soluţie legislativă, a egalizării indemnizaţiilor la nivel maxim.

Aşadar, Curtea a constatat că, potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 20/2016, începând cu luna august 2016, pentru fiecare funcţie, grad/treaptă, gradaţie, vechime în funcţie sau în specialitate, salariul de bază sau indemnizaţia de încadrare urma să fie acelaşi, respectiv aceeaşi, stabilită la nivel maxim.

Prin aceeaşi decizie, Curtea a statuat în sensul că, pentru respectarea principiului constituţional al egalităţii în faţa legii, nivelul maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare, prevăzut de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015, corespunzător fiecărei funcţii, grad/treaptă, gradaţie, vechime în funcţie sau în specialitate, trebuie să includă majorările (indexările) stabilite prin hotărâri judecătoreşti şi să fie acelaşi pentru tot personalul salarizat potrivit dispoziţiilor de lege aplicabile în cadrul aceleiaşi categorii profesionale, respectiv familii ocupaţionale prevăzute de Legea-cadru nr. 284,2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.

Curtea Constituţională a concluzionat în sensul că, efectul neconstituţionalităţii art. 31 alin. (12) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 (introdus prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2016), este acela că "nivelul maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare", la care se face egalizarea prevăzută de art. 31 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 (introdus prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 20/2016), trebuie să includă şi drepturile stabilite sau recunoscute prin hotărâri judecătoreşti. Aşadar, personalul care beneficiază de aceleaşi condiţii trebuie să fie salarizat la nivelul maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare din cadrul aceleiaşi categorii profesionale şi familii ocupaţionale, indiferent de instituţie sau autoritate publică.

În raport de aceste considerente, salariul de bază/indemnizaţia de încadrare pentru reclamanţi trebuie stabilit/ă, începând cu data de 9 aprilie 2015, la nivelul maxim aflat în plată, în cadrul familiei ocupaţionale justiţie,

Acest nivel maxim este calculat în funcţie de o valoare de referinţă sectorială de 405 RON.

Din aceste motive, în baza textelor de lege menţionate, Înalta Curte va admite recursul declarat de reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H. şi recursul incident declarat de reclamanţii I., J., K., L., M., N., O., P., Q. împotriva sentinţei civile nr. 1976 din data de 29 mai 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi va obliga pârâtul Ministerul Justiţiei să emită ordine de încadrare salarială pentru perioada 09.04.2015 - 31.11.2015 cu luarea în considerare a unei valori de referinţă sectorială de 405 RON şi pentru perioada 01.12.2015 - 30.09.2016 cu luarea în considerare a unei valori de referinţă sectorială de 445,5 RON.

În cauză se vor menţine restul dispoziţiilor sentinţei în ceea ce priveşte obligarea pârâtului Tribunalul Constanţa să plătească diferenţele salariale rezultate, precum şi actualizarea acestora cu indicele de inflaţie şi dobânda legală aferente perioadei de la data scadenţei fiecărui venit salarial lunar şi până la data plăţii efective.

II.2. Referitor la recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiţiei, Înalta Curte îl va respinge, ca nefondat, pentru considerentele ce se succed

În esenţă, argumentele pârâtului sunt circumscrise modalităţii de calculare a drepturilor salariale cuvenite reclamanţilor, prin prezentarea succintă a prevederilor legale incidente cauzei (incluzând deciziile pronunţate de Curtea Constituţională sau de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în soluţionarea recursului în interesul legii), raportate la conţinutul ordinelor colective de salarizare emise de Ministrul Justiţiei sub nr. x/21.12.2016 şi nr. y/01.02.2017. Concluzionează recurentul-pârât că, prin aceste ordine, indemnizaţia de încadrare brută a recurenţilor-reclamanţi a fost recalculată prin raportare la valorile de referinţă sectorială stabilite de instanţa de fond, astfel încât pretenţiile nu sunt întemeiate.

Înalta Curte reţine, însă, că aceste critici nu se raportează la conţinutul concret al obligaţiilor dispuse în sarcina pârâtului şi nici la obiectul pretenţiilor din cererea de chemare în judecată.

Astfel, prin sentinţa recurată, pârâtul Ministerul Justiţiei a fost obligat la emiterea unui ordin de stabilire a drepturilor salariale individuale cuvenite reclamanţilor, cu indicarea perioadelor şi valorilor de referinţă sectorială ce vor fi avute în vedere. În motivarea acestei soluţii, instanţa de fond a arătat că emiterea celor două ordine colective (generice) nu echivalează cu emiterea ordinului individual, considerente pe care recurentul-pârât nu le-a criticat prin cererea de recurs.

Înalta Curte a constatat a fi corecte aspectele reţinute de instanţa de fond, cu privire la neemiterea ordinului de salarizare individual până la data pronunţării sentinţei recurate, având în vedere că actele administrative, reprezentate de Ordinele 4680/C şi nr. 219/C, nu sunt acte individuale de salarizare cu referire le reclamanţii din speţa dedusă judecăţii.

În consecinţă, chiar dacă ordinele colective (prin care s-a procedat la recalcularea drepturilor cuvenite tuturor judecătorilor în funcţie de anumite valori de referinţă sectoriale, precum şi prin includerea majorărilor de 2%, 5% şi 11%) au fost emise de pârât, Înalta Curte constată că ordinele individuale care îi vizează pe reclamanţi nu au fost emise nici după depunerea cererii de recurs. Or, chiar dacă s-ar aprecia că ordinele colective respectă dispoziţiile legale incidente, din punct de vedere al stabilirii cuantumului drepturilor salariale cuvenite categoriei profesionale vizate, relevanţă în soluţionarea cauzei prezintă actul cu caracter individual, prin care sunt tranşate pretenţiile de natură salarială ale reclamanţilor care fac obiectul cererii de chemare în judecată, acte pe care pârâtul nu le-a emis.

Prin urmare, argumentele recurentului-pârât, referitoare la instituirea unui mod corect de calculare, prin Ordinele nr. 4680/C/21.12.2016 şi nr. 219/C/01.02.2017, a drepturilor salariale cuvenite tuturor judecătorilor, vor fi respinse, ca nefondate, fiind insuficiente pentru tranşarea chestiunii litigioase deduse judecăţii, care vizează, concret şi punctual, pretenţiile de natură salarială ale reclamanţilor, acestea nefiind satisfăcute decât prin emiterea actului administrativ individual.

În ceea ce priveşte argumentul aplicării retroactive a dispoziţiilor Deciziei Curţii Constituţionale nr. 794/2016, Înalta Curte constată că, potrivit considerentelor 26-32 din această hotărâre (citate in extenso în cuprinsul sentinţei recurate), forul constituţional a reţinut că hotărârile judecătoreşti prin care s-a recunoscut majorarea indemnizaţiei de încadrare a magistraţilor reclamanţi în cauzele respective au aplicabilitate generală, întrucât prin acestea nu s-au recunoscut anumite drepturi în baza unor situaţii de fapt particulare, ci s-au interpretat norme de lege cu aplicabilitate generală. În continuare, Curtea Constituţională a stabilit că efectul constatării neconstituţionalităţii art. 31 alin. (1)2 din O.U.G. nr. 57/2015, introdus prin O.U.G. nr. 43/2016, îl reprezintă calcularea nivelului maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare la care se face egalizarea prin includerea drepturilor stabilite sau recunoscute prin hotărâri judecătoreşti (considerentul 32).

Prin urmare, însăşi instanţa de control constituţional a stabilit modalitatea în care se va face aplicarea dispoziţiilor legale, consecutiv constatării caracterului neconstituţional al normelor cu examinarea cărora a fost învestită, în sensul extinderii beneficiilor recunoscute prin hotărâri judecătoreşti individuale întregii categorii profesionale şi familii ocupaţionale, aceasta fiind unica modalitate de înlăturare a inechităţilor constatate în sistemul de salarizare a personalului bugetar.

Aşadar, argumentul recurentului-pârât este prezentat în mod eronat ca fiind unul care ţine de temporalitatea aplicării deciziilor Curţii Constituţionale. În realitate, aplicare unitară şi generală a dispoziţiilor legale incidente în materia salarizării, inclusiv pentru perioada anterioară publicării în Monitorul Oficial a deciziei Curţii Constituţionale nr. 794/2016, reprezintă mijlocul de înlăturare a inechităţilor din sistemul de salarizare al personalului bugetar, scop urmărit de legiuitor la edictarea O.U.G. nr. 20/2016.

De altfel, chiar pârâtul Ministerul Justiţiei a înţeles să valorifice considerentele deciziei Curţii Constituţionale, prin emiterea Ordinului nr. 4680/C din 21.12.2016, adresat tuturor judecătorilor din cadrul judecătoriilor, tribunalelor, tribunalelor specializate şi curţilor de apel, precum şi asistenţilor judiciari, în cuprinsul căruia indemnizaţia de încadrare brută a fost recalculată începând cu data de 09.04.2015, deci pentru o perioadă anterioară publicării deciziei Curţii Constituţionale în Monitorul Oficial. Aşadar, prin cererea de recurs, pârâtul îşi contestă propria practică administrativă de punere în executare a cadrului normativ de salarizare a personalului, în acord cu dispoziţiile constituţionale.

Obiectul acţiunii civile de faţă este reprezentat de pretenţia reclamanţilor de le fi recunoscute, calculate şi achitate drepturile salariale, având în vedere refuzul pârâtului de a răspunde solicitării de emitere a unui nou ordin de salarizare, în conformitate cu textele de lege indicate.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H. şi recursul incident declarat de reclamanţii I., J., K., L., M., N., O., P., Q. împotriva sentinţei civile nr. 1976 din data de 29 mai 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează în parte sentinţa şi rejudecând obligă pârâtul Ministerul Justiţiei să emită ordine de încadrare salarială pentru perioada 09.04.2015 - 31.11.2015 cu luarea în considerare a unei valori de referinţă sectorială de 405 RON şi pentru perioada 01.12.2015 - 30.09.2016 cu luarea în considerare a unei valori de referinţă sectorială de 445,5 RON.

Menţine restul dispoziţiilor sentinţei.

Respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiţiei împotriva sentinţei civile nr. 1976 din data de 29 mai 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 28 iulie 2020.