Recovery of FEADR funds for alleged total subcontracting in rural investment: limits of beneficiary liability under OUG 66/2011 and HG 224/2008

Şedinţa publică din data de 28 iulie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin cererea înregistrată la data de 3 martie 2017 sub nr. x/2017 pe rolul Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. a solicitat anularea Procesului Verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/22.11.2016, emis de Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale şi a Deciziei nr. 1984/26.01.2017 de respingere a Contestaţiei şi, pe cale de consecinţă, obligarea AFIR la luarea tuturor măsurilor necesare pentru ca dispoziţiile Procesului Verbal nr. x/22.11.2016 şi ale Deciziei nr. 1984/26.01.2017 să nu producă efecte faţă de reclamantă, cu obligarea pârâtei la plata tuturor cheltuielilor de judecata ocazionate şi avansate de către reclamantă în vederea soluţionării cauzei.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 100/F/2017 pronunţată în data de 14 iunie 2017, Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, a anulat Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/22.11.2016 şi decizia nr. 1984/26.01.2017 emise de pârâtă, a respins restul cererilor şi a obligat pe pârâtă să plătească reclamantului suma de 11.950 RON reprezentând cheltuieli de judecată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 100/F/2017 pronunţată la 14 iunie 2017 de Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, care invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei şi pe fond respingerea acţiunii ca netemeinică şi nelegală.

Instituţia pârâtă a făcut o amplă prezentare a cauzei, istoricul speţei, criticând hotărârea atacată sub aspectul încălcării prevederilor O.U.G. nr. 66/2011, apreciind că instanţa de fond a interpretat în mod eronat dispoziţiile prevăzute de art. 7 alin. (2) din H.G. nr. 224/2008, art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011 şi Anexa 4 din contractului de finanţare.

Sub acest aspect arată următoarele:

- instanţa de fond în motivarea sentinţei recurate preia succint şi enumerativ susţinerile reclamantei indicând elementele care conduc la nelegalitatea titlului executoriu fără însă a indica şi temeiul juridic pe care se întemeiază.

- faţă de motivarea instanţei de fond potrivit căreia pârâta nu demonstrează existenta neregulii şi îndeplinirea condiţiilor necesare pentru constatarea unei nereguli, învederează că prin conduita urmată de executantul lucrărilor şi de către beneficiarul din contractul de finanţare sunt încălcate normele de drept material menţionate în O.U.G. nr. 66/2011, H.G. nr. 224/2008, Ghidul Solicitantului pentru măsura 121, R.E. 65/2011 şi clauzele contractuale.

Arată că pârâta a luat in considerare atât concluziile ANAF, susţinerile contractorului şi ale beneficiarului şi, în urma propriilor verificări, a concluzionat că în speţă se regăseşte în situaţia unei nereguli.

- în mod nejustificat instanţa de fond reţine că nu a demonstrată în actele administrative contestate existenţa neregulii sub aspectul existenţei prejudiciului, deşi admite faptul că beneficiarul şi contractorul au o conduită defectuoasă şi au subcontractat lucrările.

Arată sub acest aspect că modul de realizare a obiectivelor propuse de însuşi beneficiar a fost analizat de experţii săi, iar în speţă, în urma analizei documentare complexe s-a observat că este produsă o neregulă care constă in subcontractarea totală a lucrărilor de către S.C. B. S.R.L.

- motivarea hotărârii atacate denotă faptul că nu au fost luate în considerare susţinerile şi explicaţiile oferite de pârâtă în cadrul apărărilor depuse la dosarul cauzei.

- instanţa de fond în mod nejustificat şi cu încălcarea normelor de drept material ale O.U.G. nr. 66/2001 reţine faptul că a avizat anterior dosarul de achiziţii al beneficiarului cunoscând astfel situaţia regăsită de ANAF în urma controlului.

De asemenea, învederează că a expus, detaliat, coroborat elementele necesare care converg către demonstrarea existenţei unei nereguli inclusiv sub aspectul producerii unui prejudiciu asupra bugetului Uniunii Europene, astfel cum impune jurisprudenţa CJUE.

Apreciază că la acest moment există neconcordanţe grave între angajamentele asumate prin Cererea de Finanţare şi situaţia existentă în prezent fapt, ceea ce echivalează cu o abatere de la legalitate, regularitate şi conformitate, ce conduce la constituirea unui debit parţial, egal cu ajutorul nerambursabil plătit beneficiarului corespunzător contractului de execuţie lucrări nr. x/28.09.2012 încheiat intre A.. şi S.C. B. S.R.L..

În ceea ce priveşte procentul lucrărilor subcontractate, din analiza contractelor care le-au fost puse la dispoziţie atât recurentei, cât şi A.N.A.F. s-a constatat că în proporţie de 100% lucrările contractate şi care priveau cheltuielile eligibile ale proiectului au fost subcontractate.

- sentinţa recurată încalcă normele de drept material (O.U.G. nr. 66/2011) cât şi clauzele contractuale cu privire la interdicţia aducerii vreunei schimbării a proiectului ce a fost iniţial supus aprobării Autorităţii Contractante cu ocazia evaluării cererii de finanţare.

- în temeiul art. 4 din Regulamentul nr. 2988/95 prejudiciul produs bugetului UE sau bugetelor naţionale poate fi real sau potenţial. iar producerea însăşi a unei nereguli şi utilizarea necorespunzătoare a banilor acordaţi atrage sancţiunea restituirii parţiale sau totale a acestora. Prin urmare, obligaţia de recuperare a fondurilor UE intervine automat, la constatarea neregulilor sau fraudelor, fără a fi necesară demonstrarea vreunui prejudiciu.

4. Apărări formulate în cauză

Intimata-reclamantă a depus întâmpinare şi, fără a invoca excepţii, a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca legală a soluţiei instanţei de fond.

5. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererilor de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 22 noiembrie 2018, s-a fixat termen de judecată la data de 8 septembrie 2020, în şedinţă publică, cu citarea părţilor. Ulterior, termenul de judecată a fost preschimbat pentru data de 5 mai 2020, prin încheierea de şedinţă din data de 17 aprilie 2019.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând legalitatea sentinţei atacate prin prisma criticilor formulate de recurenta-pârâtă, Înalta Curte, prin raportare la prevederile legale incidente, dar şi la contextul factual al cauzei, constată că recursul este nefondat, în considerarea celor în continuare expuse.

Reclamanta a supus controlului de legalitate al instanţei de contencios administrativ Procesului Verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/22.11.2016, emis de Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale şi a Deciziei nr. 1984/26.01.2017.

Prin actele atacate, s-au verificat o serie de nereguli semnalate, cu posibile implicaţii financiare şi au vizat respectarea de către reclamanta A. a Contractului de finanţare nr. x/08.05.2012 în baza căruia aceasta a obţinut o finanţare nerambursabilă în valoare de 3.448.676 RON în cadrul Programului FEADR măsură 121 în vederea realizării proiectului "Înfiinţare fermă creştere ovine în localitatea Viscri, Judeţul Braşov".

S-a reţinut existenţa unui debit parţial, egal cu ajutorul nerambursabil plătit beneficiarului corespunzător contractului de execuţie lucrări nr. x/28.09.2012 încheiat între reclamantă şi S.C. B. S.R.L., reţinându-se ca neregulă faptul ca S.C. B. S.R.L. ar fi subcontractat toate lucrările.

Instanţa de fond a admis acţiunea apreciind că sunt întemeiate criticile reclamantului aduse actelor administrative.

Împotriva acestei soluţii, pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale a declarat recurs apreciind că instanţa de fond a interpretat eronat prevederile O.U.G. nr. 66/2011, H.G. nr. 224/2008, Ghidul Solicitantului pentru măsura 121, R.E. 65/2011 şi clauzele contractuale, întrucât neregula imputată reclamantului este aceea de subcontractare totală a lucrărilor asumate prin contractul de execuţie lucrări de către S.C. B. S.R.L.

Motivul de casare invocat de recurenta-pârâtă în susţinerea recursului promovat în cauză este prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. şi vizează aplicarea sau interpretarea greşită a normelor de drept material.

Potrivit acestui motiv de recurs, casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii atunci când instanţa a recurs la textele de lege aplicabile speţei dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omiţând unele condiţii pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greşit.

În cauza de faţă aceste motive nu sunt incidente, soluţia primei instanţe este expresia interpretării şi aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate în procedura administrativă şi în cea judiciară.

Pentru a răspunde criticilor formulate de recurentul-pârât cu privire la sentinţa atacată, Înalta Curte reţine că acestea pot fi sintetizate într-o singură critică, respectiv aceea că, în mod nelegal prin hotărârea atacată s-a reţinut că nu există neregulă în sensul art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, context în care actele administrative atacate nu au fost legal întocmite.

Prin actele contestate s-a reţinut că, reclamantul A.. a atribuit contractul de execuţie lucrări nr. x/28.09.2012 în valoare de 4.680.694 RON + TVA (1.123.367 RON) societăţii B. S.R.L., iar la data de 29.11.2012 Oficiul Judeţean de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit Braşov a emis fişa de avizare a dosarului de achiziţie nr. 3799/29/11/2012.

În cuprinsul actelor contestate s-a susţinut că execuţia lucrărilor de construcţii a fost realizată în perioada aprilie 2013 - aprilie 2014, ele fiind finalizate la data de 06.05.2014, iar în oferta firmei câştigătoare, S.C. B. S.R.L. a cărei activitate principală este "Inginerie şi consultanţă tehnică legate de acestea", nu este menţionat nici un subcontractant, deşi societatea a subcontractat în totalitate lucrările asumate.

Trebuie precizat că potrivit art. 7 alin. (2) din H.G. nr. 224/2008 doar subcontractarea totală este interzisă pentru operaţiunile derulate pentru cofinanţarea din FEADR.

Înalta Curte constată, din verificarea înscrisurilor depuse la dosar, a prevederilor incidente şi în acord cu motivarea instanţei de fond că, nu a avut loc o subcontractare totală a lucrărilor ce au făcut obiectul contractului execuţie lucrări nr. x/28.09.2012 de către S.C. B. S.R.L., întrucât societatea avea obligaţia potrivit clauzelor contractuale de a executa lucrări, presta servicii şi achiziţiona produse.

În mod judicios judecătorul fondului a reţinut că societatea B. S.R.L. "a achiziţionat principalele materiale şi echipamente în scopul realizării obiectivului de investiţii, a efectuat prestări de servicii respectiv servicii de transport, servicii de teste de laborator, a închiriat utilajele necesare organizării de şantier şi derulării lucrărilor, a supravegheat şi coordonat activităţile prin angajarea unui manager de proiect şi a unui responsabil tehnic cu execuţia şi a efectuat şi unele lucrări de execuţie subsecvente achiziţiilor efectuate."

Judecătorul fondului a stabilit că în cauză a avut loc o subcontractare parţială, permisă de art. 7 alin. (2) din H.G. nr. 224/2008, context în care devenit incidente prevederile art. 4.4 din contractul de finanţare ce prevăd obligarea firmelor ce participă la procedura de achiziţie publică să o declare.

În acest context nu poate fi reţinută susţinerea recurentului-pârât în sensul că beneficiarul trebuia să declare subcontractanţii, întrucât aceasta era o obligaţie stabilită în sarcina firmelor participante la procedura de achiziţie publică, beneficiarul neavând posibilitatea verificării.

Trebuie precizat că atât timp cât beneficiarul a respectat cauzele contractuale nu poate fi considerată ca fiind o neregulă, astfel cum este ea prevăzută de art. 2 lit. e) din O.G. Nr. 66/2011, ceva ce nu intră în obligaţia acestuia. Mai mult, astfel cum corect a reţinut instanţa de fond "în contractul de execuţie lucrări încheiat de beneficiar, în acord cu prevederile contractului de finanţare s-a prevăzut la art. 7 că executantului nu îi este permis a subcontracta, parţial sau total, lucrarea la terţi, fără a avea acceptul scris al beneficiarului".

În acest context, criticile recurentului-pârât vizând legalitatea deciziei şi a procesului-verbal nu poate fi reţinută, întrucât beneficiarul a respectat prevederile contractului de finanţare, neputându-i-se imputa faptele executantului.

Prin urmare, Înalta Curte constată că în cauză nu au fost identificate elemente care să fie de natură a produce o îndoială serioasă în privinţa legalităţii hotărârii recurate, prima instanţă aplicând în mod corect dispoziţiile legale incidente raportat la starea de fapt reţinută, în condiţiile în care în calea de atac a recursului obiectul judecăţii îl vizează doar chestiunile de drept. Astfel fiind, aspectele invocate de către recurentă prin cererea de recurs nu sunt de natură să conducă la reformarea hotărârii recurate, legalitatea soluţiei pronunţate fiind confirmată de către instanţa de control judiciar.

Pentru considerentele expuse, nefiind incidente motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat, în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va dispune respingerea recursului declarat, ca nefondat.

În temeiul art. 451 C. proc. civ. va obliga recurenta-pârâtă la plata către intimata-reclamantă Întreprindere Individuală A., a sumei de 6000 RON, reprezentând onorariu avocat şi va respinge în rest cererea potrivit dispoziţiilor art. 451 alin. (2) C. proc. civ.. Pentru a hotărî astfel, s-a apreciat că onorariul solicitat este vădit disproporţionat în raport cu complexitatea cauzei şi cu activitatea desfăşurată de avocat în condiţiile concrete ale speţei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta AGENŢIA PENTRU FINANŢAREA INVESTIŢIILOR RURALE împotriva sentinţei civile nr. 100/F/2017 din data de 14 iunie 2017 a Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Obligă recurenta-pârâtă la plata sumei de 6000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată în recurs către intimata-reclamantă Întreprindere Individuală A., cu aplicarea dispoziţiilor art. 451 alin. (2) C. proc. civ.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 28 iulie 2020.