5% EU funding correction upheld for tram contract bid by dissolved company

Şedinţa publică din data de 28 iulie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin cererea înregistrată la data de 13 aprilie 2016 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanţii Municipiul Ploieşti si Primarul Municipiului Ploieşti au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale si Administraţiei Publice - Direcţia Generală Programe Europene anularea Deciziei nr. 68/10.02.2016 emisă de Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, Direcţia Generală Programe Europene; anularea actului administrativ "Informarea şi nota de neconformitate privind plata cheltuielilor aprobate în Cererea de Plata nr. 3", obligarea pârâtelor la plata diferenţelor neachitate în conformitate cu cererea de plată nr. 3.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 2767/27.09.2016 pronunţată în data de 27.09.2016, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins cererea formulată de reclamanţii Municipiul Ploieşti şi Primarul Municipiului Ploieşti în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice - Direcţia Generală Programe Europene, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 2767/27.09.2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal au declarat recurs reclamanţii Municipiul Ploieşti si Primarul Municipiului Ploieşti, care invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. au solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei şi pe fond admiterea acţiunii si obligarea Ministerului Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, Direcţia Generală Programe Europene să anuleze Decizia nr. 68/10.02.2016 privind soluţionarea contestaţiei formulată de către Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Ploieşti, judeţul Prahova şi a notei de "Informare şi notă de neconformitate privind plata cheltuielilor aprobate prin Cererea de plata nr. x şi plata diferenţelor neachitate in conformitate cu Cererea de Plata nr. 3.

Critică soluţia instanţei de fond pentru greşită reţinere a faptului ca autoritatea publică locală a perfectat contractul de lucrări nr. x/2014 între părţi în baza unui certificat constatator emis în data de 07.06.2013, care nu era actualizat.

La momentul primei înştiinţări a Asocierii S.C. A. S.R.L. - B. - S.C. C. S.R.L. cu privire la declararea drept câştigătoare a ofertei sate, respectiv 17.02.2014, asocierea a prezentat copia acordului de asociere legalizată de un notar public în baza drepturilor conferite de Legea nr. 36/1995 a notarilor publici şi a activităţii notariale, fără a se preciza că unul dintre asociaţi era radiat din 6.02.2014, respectiv S.C. C. S.R.L.

Având în vedere faptul că în anul 2014 autoritatea contractantă a solicitat să i se comunice acordul de asociere legalizat de un notar public, iar Asocierea a înaintat o copie a acordului existent apreciază că Municipiul Ploieşti a depus toate diligentele necesare în vederea perfectării contractului.

4. Apărări formulate în cauză

Intimatul-pârât a depus întâmpinare şi, fără a invoca excepţii, a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca legală a soluţiei instanţei de fond.

5. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererilor de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 22 noiembrie 2018, s-a fixat termen de judecată la data de 16 iunie 2020, în şedinţă publică, cu citarea părţilor. Ulterior, termenul de judecată a fost preschimbat pentru data de 5 mai 2020, prin încheierea de şedinţă din data de 17 aprilie 2019.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând legalitatea sentinţei atacate prin prisma criticilor formulate de recurenţii-reclamanţi, Înalta Curte, prin raportare la prevederile legale incidente, dar şi la contextul factual al cauzei, constată că recursul este nefondat, în considerarea celor în continuare expuse.

Reclamanţii a supus controlului de legalitate al instanţei de contencios administrativ Decizia nr. 68/10.02.2016 emisă de Ministerul Dezvoltării Regionale si Administraţiei Publice, Direcţia Generala Programe Europene şi " Informarea şi notă de neconformitate privind plata cheltuielilor aprobate în Cererea de Plată nr. 3".

Prin actele contestate s-a stabilit şi menţinut reduceri procentuale în procent de 5% din facturile Asocierii S.C. A. S.R.L., B. şi S.C. C. S.R.L. reducere procentuală menţinută conform Informării privind situaţia cheltuielilor aprobate în cererea de plată nr. x, emisă de Direcţia Generală Programe Europene din cadrul MDRAP.

Instanţa de fond a respins acţiunea apreciind că sunt neîntemeiate criticile reclamanţilor aduse actelor administrative.

Împotriva acestei soluţii, reclamanţii au declarat recurs apreciind că instanţa de fond a încălcat normele de drept material, nu a cercetat şi nu s-a pronunţat asupra tuturor motivelor invocate încălcând prevederile legale incidente cauzei.

Motivele de casare invocate de recurenţii-reclamanţi în susţinerea recursului promovat în cauză sunt prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. şi vizează aplicarea sau interpretarea greşită a normelor de drept material este nefondat.

Potrivit acestui motiv de recurs, casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii atunci când instanţa a recurs la textele de lege aplicabile speţei dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omiţând unele condiţii pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greşit.

În cauza de faţă aceste motive nu sunt incidente, soluţia primei instanţe este expresia interpretării şi aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate în procedura administrativă şi în cea judiciară.

Pentru a răspunde criticilor formulate de recurenţii-reclamanţi cu privire la sentinţa atacată, Înalta Curte reţine că acestea pot fi sintetizate într-o singură critică, respectiv aceea că, în mod nelegal prin hotărârea atacată s-a reţinut că reducerile procentuale de 5% din Cererea de plată nr. x au fost legal aplicate.

Înalta Curte reţine că prin Informarea nr. x/16.12.2015 privind situaţia cheltuielilor aprobate în cererea de plată nr. x şi a Notei de Neconformitate nr. x/13.05.2015 s-a aplicat o reducere procentuală conform Informării privind situaţia cheltuielilor aprobate în cererea de plată nr. x, emisă de Direcţia Generală programe Europene din cadrul MDRAP şi a Deciziei nr. 9/08.01.2016, ambele rămase definitive prin sentinţa civilă nr. 1952 din 07 iunie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi decizia nr. 2297/2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ.

Prin Decizia nr. 9/08.01.2016 emisă de Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice s-a stabilit definitiv aplicarea unei reduceri procentuale de 5% din valoarea contractului de achiziţie de lucrări nr. x/24 septembrie 2014, încheiat cu Asocierea S.C. A. S.R.L. - B. - S.C. C. S.R.L., pentru implementarea proiectului cod SMIS 39407, cu titlul "Creşterea mobilităţii transportului public prin reabilitarea traseului tramvaiului 102 cu lucrări vizând calea de rulare, staţii cu peroane adaptate persoanelor cu dizabilităţi, material rulant, elemente de semnalizare şi automatizare - etapa II: intersecţie Republicii - Bucla Vest", proiect derulat în cadrul Programului Operaţional Regional 2007-2013.

În esenţă, s-a constatat că, în cadrul procedurii de atribuire, au fost încălcate prevederile art. 2 alin. (2) şi art. 200 alin. (1) O.U.G. nr. 34/2004 şi art. 11 alin. (4) şi (5), art. 36 alin. (1) din H.G. nr. 925/2006, întrucât ofertantul declarat de autoritatea contractantă ca fiind câştigător nu îndeplinea, la data declarării ofertei câştigătoare, cerinţele privind participarea la lucrări ce trebuiau executate de către S.C. C. S.R.L., în speţă partea de reabilitare linie de contact, aşa cum a fost depusă oferta. Astfel, în momentul încheierii contractului - 24 septembrie 2014 - asocierea câştigătoare a ofertat o lucrare care nu mai putea fi executată, asociatul S.C. C. S.R.L. fiind dizolvat şi radiat începând cu data de 6 februarie 2014

În acest context, în mod judicios judecătorul fondului a constatat că susţinerile reclamanţilor-recurenţi nu pot fi reţinute ca întemeiate, întrucât prin Decizia nr. 9/08.01.2016, chestiunea referitoare la aplicarea reducerii proporţionale de 5% din facturile Asocierii S.C. A. S.R.L., B. şi S.C. C. S.R.L. a fost soluţionată definitiv.

Nu poate fi reţinută susţinerea instituţiilor recurente în sensul că măsura stabilită pentru cererea de plată nr. x nu trebuie aplicată şi cererii de plată numărul 3, întrucât la data cererii nr. x situaţia era neschimbată, unul dintre asociaţii Asocierii S.C. A. S.R.L., B. şi S.C. C. S.R.L., respectiv S.C. C. S.R.L. a rămas radiat.

Înalta Curte constată că aprecierea instituţiilor recurente, în sensul că instanţa de fond a interpretat greşit prevederile legale incidente cauzei nu poate fi reţinută, atâta timp cât autoritatea contractantă, cu nerespectarea propriilor criterii stabilite prin fişa de date a achiziţiei, a considerat îndeplinită cerinţa prezentării certificatului constatator prin raportare la data iniţială de emitere a informărilor privitoare la rezultatul procedurii, stabilind oferta câştigătoare, cu încălcarea prevederilor art. 36 alin. (1) din H.G. nr. 925/2006.

În mod legal şi temeinic instanţa de fond a constatat că reclamanţii-recurenţi au acceptat, la data de 12.02.2014, pentru S.C. C. S.R.L. prezentarea unui certificat constatator care nu era actual, fiind emis la data de 07.06.2013, aşa cum se arată în chiar cererea de chemare în judecată, în timp ce respectiva societate era radiată la data de 06.02.2014.

Prin urmare, Înalta Curte constată că în cauză nu au fost identificate elemente care să fie de natură a produce o îndoială serioasă în privinţa legalităţii hotărârii recurate, prima instanţă aplicând în mod corect dispoziţiile legale incidente raportat la starea de fapt reţinută, în condiţiile în care în calea de atac a recursului obiectul judecăţii îl vizează doar chestiunile de drept. Astfel fiind, aspectele invocate de către recurenţi prin cererea de recurs nu sunt de natură să conducă la reformarea hotărârii recurate, legalitatea soluţiei pronunţate fiind confirmată de către instanţa de control judiciar.

Faţă de considerentele expuse, nefiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat, în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va dispune respingerea recursului, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanţii Municipiul Ploieşti şi Primarul Municipiului Ploieşti împotriva sentinţei civile nr. 2767/27.09.2016 din data de 27 septembrie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 28 iulie 2020.