Validity of public procurement financial correction for restrictive technical specifications and misuse of judgment completion procedure for substantive penalty reduction

Şedinţa publică din data de 28 iulie 2020

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin cererea înregistrată la data de 31 octombrie 2016 sub nr. x/2016, pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul Consiliul Judeţean Buzău a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Comunicaţiilor şi pentru Societatea informaţională, Organismul Intermediar pentru promovarea societăţii informaţionale, anularea Notificărilor nr. x/30.03.2016, înregistrată la Consiliul Judeţean Buzău sub nr. x/05.04.2016 şi respectiv nr. 6009/09.08.2016, înregistrată la Consiliul Judeţean Buzău sub nr. x/19.08.2016 emise de instituţia pârâtă prin care s-a aplicat o corecţie financiară de 25 % din valoarea contractului de achiziţie publică nr. x încheiat cu S.C. A. S.A. cu subcontractant şi terţ susţinător S.C. B. S.R.L..

La data de 7 aprilie 2017 în dosarul nr. x/2016, reclamantul Consiliul Judeţean Buzău, a formulat cerere de completare a dispozitivului sentinţei nr. 20/13.02.2017 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, solicitând completarea dispozitivului acestei hotărâri, în sensul de a se admite capătul de cerere accesoriu care vizează reducerea corecţiei financiare la 5% sau 10% din valoarea contractului de achiziţie publică nr. x încheiat cu S.C. A. S.A. cu subcontractant şi terţ susţinător S.C. B. S.R.L. .

2. Hotărârile primei instanţe atacate cu recurs

Prin sentinţa nr. 20 pronunţată în data de 13 februarie 2017, Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată potrivit contenciosului administrativ formulată de reclamantul Consiliul Judeţean Buzău, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Comunicaţiilor şi pentru Societatea Informaţională, Organismul Intermediar pentru Promovarea Societăţii Informaţionale, ca neîntemeiată.

Prin sentinţa nr. 103 pronunţată în data de 10 mai 2017, Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis cererea de completare dispozitiv formulată de reclamantul Consiliul Judeţean Buzău, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Comunicaţiilor şi pentru Societatea Informaţională, Organismul Intermediar pentru Promovarea Societăţii Informaţionale şi a dispus completarea dispozitivului sentinţei nr. 20/13.02.2017 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi Fiscal, în sensul că a admis cererea de reducere a corecţiei financiare aplicată reclamantei de 25% la 10% din valoarea contractului.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei nr. 20 pronunţată la 13 februarie 2017 de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamantul Consiliul Judeţean Buzău care, invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, casarea în tot a hotărârii instanţei de fond, cu consecinţa admiterii acţiunii formulată de Consiliul Judeţean Buzău şi anulării notificărilor nr. x/30.03.2016 şi respectiv nr. 6009/09.08.2016 prin care s-a aplicat o corecţie financiară de 25% din valoarea contractului de achiziţie publică nr. x încheiat cu S.C. A. S.A. cu subcontractant şi terţ susţinător S.C. B. S.R.L..

În motivarea recursului reclamantul a susţinut că hotărârea instanţei de fond a fost pronunţată cu interpretarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material, respectiv a O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a H.G. nr. 925/2006 pentru aprobarea Normelor de aplicare a O.U.G. nr. 34/2006 şi a Ordinului Preşedintelui ANRMAP Nr. 509/2011.

Prima instanţă a considerat că reclamantul a încălcat principiul proporţionalităţii şi tratamentului egal prin specificaţiile tehnice inserate în caietul de sarcini, deşi caracterul temeinic şi legal al documentaţiei de atribuire a fost confirmat de alte autorităţi ale statului cu atribuţii în controlul şi verificarea procedurii, respectiv ANRMAP şi UCVAP, aspect ce presupune implicit şi aplicarea pe tot parcursul procedurii de atribuire a principiilor prevăzute de art. 2 alin. (2) lit. a) - e) din O.U.G. nr. 34/2006, implicit al principiilor nediscriminării şi tratamentului egal.

Judecătorul fondului nu a arătat în considerentele sentinţei recurate motivele pentru care a înlăturat argumentele Consiliului Judeţean Buzău referitoare la acordarea avizului favorabil de către însăşi autoritatea pârâtă pentru conţinutul caietului de sarcini anterior iniţierii procedurii de atribuire.

Astfel autoritatea pârâtă a avut o poziţie contradictorie acordând avizul pentru caietul de sarcini ce cuprinde cerinţele tehnice ale autorităţii contractante, dar în acelaşi timp a aplicat corecţii financiare pentru specificaţii tehnice discriminatorii, poziţie de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii notificărilor contestate. În sprijinul acestor afirmaţii învederează că pârâta în urma controlului desfăşurat la sediul Consiliului Judeţean Buzău în intervalul 20.10.2015 - 21.10.2015 nu a constatat nereguli în ceea ce priveşte respectarea legislaţiei achiziţiilor publice cu privire la atribuirea contractului de servicii nr. x/29.01.2015, dar ulterior aceeaşi autoritate publică a aplicat o corecţie financiară pentru nerespectarea legislaţiei achiziţiilor publice.

Recurenta reclamantă arată că a motivat cerinţa ca unele dintre componente să provină de la acelaşi producător prin faptul că astfel se asigură funcţionalitatea şi compatibilitatea arhitecturii echipamentelor. Astfel, solicitarea ca chipsetul să fie proiectat de acelaşi producător ca şi procesorul a fost motivată prin faptul că acesta trebuie să fie compatibil cu procesorul cu care lucrează, fiind componenta principală a plăcii de bază şi coordonatorul componentelor din sistem. Autoritatea contractantă - Consiliul Judeţean Buzău a adăugat acestei specificaţii tehnice din caietul de sarcini menţiunea sau echivalent, permiţându-se în acest mod ofertarea liberă indiferent de producător, conform menţiunilor din caietul de sarcini, fără a se încălca principiul tratamentului egal.

Aceste cerinţe tehnice din caietul de sarcini considerate restrictive de către pârâtă au fost generate de necesitatea asigurării unui sistem informatic integrat care va fi implementat cu ajutorul unei finanţări nerambursabile la nivelul a 16 unităţi administrativ teritoriale, iar folosirea a 60 de pc-uri care au unele dintre componente de la acelaşi producător face ca sistemul să fie stabil în utilizare, exploatare şi întreţinere.

Judecătorul fondului nu a realizat o analiză corectă a înscrisurilor probatorii depuse la dosarul cauzei, reţinând că cerinţa de calificare a prezentării certificatului ISO 9001 de la producător este restrictivă, cu toate că aceasta nu se regăseşte la nivelul fişei de date sau anunţului de participare.

Susţine că această cerinţă este însă restrictivă numai pentru contractele de furnizare, nu şi pentru contractele de servicii, cum este cazul şi în situaţia de faţă, în care autoritatea contractantă urmăreşte achiziţionarea unor servicii informatice şi servicii conexe. În sprijinul acestei afirmaţii arată că prezentul contract este unul de servicii şi nu de furnizare, întrucât valoarea estimată a serviciilor este mai mare decât valoarea estimată a produselor, conform prevederilor art. 7 din O.U.G. nr. 34/2006, după cum rezultă şi din Nota justificativă privind determinarea valorii estimate a contractului nr. x/28.04.2014.

Împotriva sentinţei nr. 103 pronunţată la 10 mai 2017 de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs pârâtul Ministerul Transporturilor, Infrastructurii şi Comunicaţiilor, care invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. a solicitat casarea în tot a sentinţei atacate şi, pe cale de consecinţă, să se respingă cererea de completare a dispozitivului sentinţei nr. 20/13.02.2017 formulată de reclamantă, ca neîntemeiată.

În motivarea recursului susţine că soluţia pronunţată de instanţa de fond este eronată şi dată cu încălcarea normelor de drept procedural. Chiar dacă instanţa admitea cererea de completare a hotărârii, aceasta nu putea admite capătul de cerere invocat în subsidiar, respectiv reducerea corecţiei aplicate de la 25% la 10% din valoarea contractului de achiziţie publică, fără a admite în parte acţiunea reclamantului (fapt nerealizat de către Curtea de Apel Ploieşti în sentinţa criticată).

Mai mult, pentru a admite cererea reclamantului de completarea a hotărârii prin admiterea capătului de cerere privind reducerea corecţiei aplicate, instanţa de fond ar fi trebuit să aibă fundamentată hotărârea pronunţată iniţial de o aşa manieră încât să conducă spre soluţia logică a admiterii în parte.

Or, în considerentele instanţei de fond, enunţate în sentinţa civilă nr. 20/2017 nu se regăseşte niciun motiv care sa conducă şi să susţină altceva decât netemeinicia cererii de chemare în judecată formulată de reclamant.

Cu încălcarea normelor de drept procesual care nu permit aceleiaşi instanţe să judece cauza şi în fond şi în căile de atac, Curtea de Apel Ploieşti reia practic judecata asupra fondului arogându-şi în continuare atributele cuvenite, în mod normal, unei instanţe de control judiciar, astfel încât Curtea de Apel îşi desfiinţează, practic, propria hotărâre.

4. Apărări formulate în cauză

Recurentul-reclamant a depus întâmpinare şi, fără a invoca excepţii, a solicitat respingerea recursului pârâtului ca nefondat şi menţinerea ca legală a soluţiei instanţei de fond.

Recurentul-pârât a depus întâmpinare şi, fără a invoca excepţii, a solicitat respingerea recursului reclamantului ca nefondat şi menţinerea ca legală a soluţiei instanţei de fond.

5. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererilor de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 22 noiembrie 2018, s-a fixat termen de judecată la data de 16 iunie 2020, în şedinţă publică, cu citarea părţilor. Ulterior, termenul de judecată a fost preschimbat pentru data de 5 mai 2020, prin încheierea de şedinţă din data de 17 aprilie 2019.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursurilor

Examinând sentinţele recurate prin prisma criticilor formulate, a normelor legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantul Consiliul Judeţean Buzău este nefondat şi recursul formulat de pârâtul Ministerul Comunicaţiilor şi pentru Societatea Informaţională, Organismul Intermediar pentru Promovarea Societăţii Informaţionale este fondat, pentru considerentele ce succed:

Instanţa de contencios administrativ şi fiscal a fost investită cu verificarea legalităţii Notificărilor nr. x/30.03.2016 şi respectiv nr. 6009/09.08.2016, ambele emise de instituţia pârâtă.

Din cuprinsul acestora rezultă că a fost aplicată o corecţie financiară de 25 % din valoarea contractului de achiziţie publică nr. x încheiat cu S.C. A. S.A. cu subcontractant şi terţ susţinător S.C. B. S.R.L., întrucât a introdus în caietul de sarcini al achiziţiei la pct. 2.6 cerinţe privind infrastructura hardware, pentru componenta chipset, ca şi cerinţă tehnică să fie proiectată de acelaşi producător ca şi procesorul, inscripţionat industrial cu sigla producătorului unităţii centrale, minim C. sau echivalent. .

Prima instanţă a respins acţiunea reclamantei, apreciind că actele au fost emise cu respectarea dispoziţiilor legale în vigoare.

Ulterior, instanţa de fond urmare unei cereri de completare dispozitiv formulată de reclamant, a admis cererea de reducere a corecţiei financiare aplicată reclamantei de la 25% la 10% din valoarea contractului.

Reclamantul Consiliul Judeţean Buzău a declarat recurs, susţinând că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre netemeinică, în ceea ce priveşte sentinţa prin care s-a dezlegat fondul cauzei, întrucât nu s-a observat că au primit avizul pentru caietul de sarcini de la instituţia pârâtă, care a avut un comportament contradictoriu prin aplicarea corecţiei de 25% din valoarea contractului.

Prin recursul declarat pârâtul Ministerul Transporturilor, Infrastructurii şi Comunicaţiilor a susţinut, referitor la sentinţa prin care s-a completat hotărârea iniţială, că instanţa de fond nu se putea pronunţa, pe calea unei cereri de completare dispozitiv, asupra unui capăt de cerere prin admiterea lui, dacă acţiunea a fost respinsă.

Examinând sentinţa nr. 20 din data de 13 februarie 2017 a Curţii de Apel Ploieşti, se constată că sunt nefondate criticile reclamantului Consiliul Judeţean Buzău, circumscrise motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Prin notificarea nr. x/09.08.2016 a fost respinsă contestaţia formulată de reclamant la Notificarea nr. x/30.03.2016, prin care s-a stabilit aplicarea unei corecţii de 25% din valoarea contractului de achiziţie nr. x/29.01.2015 încheiat de către reclamantă cu A. S.A. cu subcontractant şi terţ susţinător S.C B. S.R.L. întrucât au fost încălcate prevederile O.U.G. nr. 34/2006.

Instituţia pârâtă prin organele de cercetare a constatat că, în caietul de sarcini al achiziţiei reclamantul a trecut o serie de măsuri restrictive, în sensul că era necesar să existe un "Chipset proiectat de acelaşi producător ca şi procesorul, inscripţionat industrial cu sigla producătorului unităţii centrale"; "mouse optic USB cu scroll, fabricat de acelaşi producător cu cel al sistemului de calcul"; "tastatura pe USB, 104 taste de la acelaşi producător"; "monitor fabricat de acelaşi producător cu cel al sistemului de calcul"; "soft dezvoltat de producătorul calculatorului care să permită: reducerea consumului de energie, management centralizat al consumului, blocarea porturilor USB, închiderea PC-urilor automată în afara orelor de program"; "Unitatea centrală, placa de bază, monitorul, tastatura şi mouse-ul să fie inscripţionate industrial cu sigla aceluiaşi producător" plus că, în mod nejustificat s-a solicitat prezentarea la ofertare conformitatea cu standardele internaţionale calitate "ISO 9001JEN 9001 pentru producătorul echipamentului ofertat şi pentru locaţia în care se produce echipamentul ofertat şi livrat", ceea ce este restrictiv, în conformitate cu Ordinul nr. 509/28.09.2011.

Înalta Curte constată nefondată susţinerea reclamantului potrivit căreia:

"caracterul temeinic şi legal al documentaţiei de atribuire a fost confirmat de alte autorităţi ale statului cu atribuţii în controlul şi verificarea procedurii, respectiv ANRMAP şi UCVAP", întrucât existenţa unei avizări anterioare a documentaţiei achiziţiei publice de către un organism abilitat, precum şi existenţa unui raport de control favorabil reclamantului nu sunt de natură, prin ele însele, să înlăture neregula reţinută în sarcina autorităţii contractante, ministerul pârât având dreptul de a efectua propriile verificări şi de a dispune măsurile care se impun, legislaţia specifică activităţii de verificare procedurală nelimitând în vreun fel competenţele pârâtului, în raport de constatările altor organe cu atribuţii în domeniu.

Mai mult, trebuie precizat că în mod legal şi temeinic instanţa de fond a reţinut că a fost încălcat "principiul proporţionalităţii şi tratamentului egal, potrivit dispoziţiilor art. 35 alin. (5) din O.U.G. nr. 34/2006, cât timp se solicită ca unele dintre componente să provină de la acelaşi producător, deoarece nu se argumentează prin lipsa de compatibilitate între produse provenind de la producători diferiţi, ci doar că prin aceasta se urmăreşte o mai mare compatibilitate".

Criticile recurentului-reclamant vizând nelegalitatea notificărilor nu poate fi reţinută, întrucât la baza actelor contestate stau dispoziţii legale speciale care nu au fost încălcate de către instituţia pârâtă.

În acest context, Înalta Curte constată că în cauză nu au fost identificate elemente care să fie de natură a produce o îndoială serioasă în privinţa legalităţii hotărârii recurate, prima instanţă aplicând în mod corect dispoziţiile legale incidente raportat la starea de fapt reţinută, în condiţiile în care în calea de atac a recursului obiectul judecăţii îl vizează doar chestiunile de drept. Astfel fiind, aspectele invocate de către recurent prin cererea de recurs nu sunt de natură să conducă la reformarea hotărârii recurate, legalitatea soluţiei pronunţate fiind confirmată de către instanţa de control judiciar.

Pentru considerentele expuse, nefiind incident motivul de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat, în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va dispune respingerea recursului declarat de reclamantul Consiliul Judeţean Buzău împotriva sentinţei nr. 20 din data de 13 februarie 2017 a Curţii de Apel Ploieşti, ca nefondat.

Examinând sentinţa nr. 103 din data de 10 mai 2017 a Curţii de Apel Ploieşti, se constată că sunt fondate criticile pârâtului MINISTERUL TRANSPORTURILOR, INFRASTRUCTURII ŞI COMUNICAŢIILOR, circumscrise motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Reclamantul Consiliul Judeţean Buzău a solicitat completarea dispozitivului sentinţei nr. 20 din data de 13 februarie 2017 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în sensul de a admite capătul de cerere accesoriu care vizează reducerea corecţiei financiare la 5% sau 10% din valoarea contractului de achiziţie publică nr. x încheiat cu S.C. A. S.A. cu subcontractant şi terţ susţinător S.C. B. S.R.L..

Prin sentinţa nr. 103 pronunţată în data de 10 mai 2017, Curtea de Apel a admis cererea de completare dispozitiv, în sensul că a admis cererea de reducere a corecţiei financiare aplicată reclamantei de 25% la 10% din valoarea contractului, reţinând incidenţa art. 444 coroborat cu art. 397 alin. (1) C. proc. civ.

Potrivit art. 444 alin. (1) C. proc. civ. "Dacă prin hotărârea dată instanţa a omis să se pronunţe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în acelaşi termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în căile extraordinare de atac sau în fond după casarea cu reţinere, în termen de 15 zile de la pronunţare. În cazul hotărârilor definitive pronunţate în apel sau în recurs, completarea acestora se poate cere în termen de 15 zile de la comunicare."

Înalta Curte constată că aceste dispoziţii au fost încălcate în cauză, sens în care nelegalitatea săvârşită de către instanţa de fond cu prilejul soluţionării cererii de completare formulată de către reclamant se impune a fi remediată prin admiterea recursului.

Potrivit deciziei Curţii Constituţionale nr. 597/2016, "ceea ce se completează prin intermediul art. 444 alin. (1) C. proc. civ. este dispozitivul hotărârii, care, potrivit art. 425 alin. (1) lit. c) din C. proc. civ. trebuie să cuprindă soluţia dată tuturor cererilor deduse judecăţii, urmărindu-se, aşadar, remedierea unei omisiuni constând în răspunsul la una sau mai multe cereri formulate de părţile din proces. Aceasta este concluzia ce se desprinde din interpretarea literală a prevederilor criticate, în care se precizează expres că procedura prevăzută de textul criticat este aplicabilă în cazul în care "prin hotărârea dată instanţa a omis să se pronunţe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale". Astfel, de pildă, poate fi vorba despre absenţa soluţiei cu privire la cererea reconvenţională, la o cerere de intervenţie sau la o cerere de chemare în garanţie. Tot astfel, mai poate viza cereri de acordare a cheltuielilor de judecată sau privitoare la drepturi ale martorilor, experţilor, traducătorilor, interpreţilor sau apărătorilor. La toate cererile formulate în cauză, indiferent că sunt principale, accesorii sau incidentale, instanţa trebuie să răspundă prin dispozitivul hotărârii care este reflectat în minută. Aceasta devine publică din momentul pronunţării, fiind accesibilă tuturor părţilor, care pot constata de îndată dacă instanţa a omis să se pronunţe asupra uneia sau mai multora dintre cererile formulate."

În cauză, reclamantul a solicitat anularea Notificărilor nr. x/30.03.2016, înregistrată la Consiliul Judeţean Buzău sub nr. x/05.04.2016 şi respectiv nr. 6009/09.08.2016, înregistrată la Consiliul Judeţean Buzău sub nr. x/19.08.2016 emise de instituţia pârâtă prin care s-a aplicat o corecţie financiară de 25 % din valoarea contractului de achiziţie publică nr. x încheiat cu S.C. A. S.A. cu subcontractant şi terţ susţinător S.C. B. SRL

Trebuie precizat că, prin motivarea cererii de chemare în judecată reclamantul nu a adus critici cu privire la modul în care a fost aplicat de către instituţia pârâtă principiul proporţionalităţii în ceea ce priveşte gravitatea neregulilor legate de nerespectarea normelor privind achiziţiile publice şi implicaţiile financiare aferente pentru bugetul Uniunii, ci doar a adus un argument suplimentar în susţinerea cererii principale solicitând ca în cazul în care se constată că corecţia trebuie aplicată să se reducă cuantumul ei la 5% sau 10%.

Mai mult nici prin motivele de recurs, recurentul-reclamant nu a adus critici asupra acestui aspect pentru a se putea cerceta, de către instanţa de control judiciar, principiul proporţionalităţii.

În cauză reclamantul a dorit micşorarea valorii corecţiei financiare, în legătură cu acest aspect solicitând completarea motivării în sensul în sensul de a se reducere de la 25% la 5% sau 10% din valoarea contractului de achiziţie publică nr. x încheiat cu S.C. A. S.A. cu subcontractant şi terţ susţinător S.C. B. S.R.L., context în care, prevederile art. 444 alin. (1) din C. proc. civ., care privesc completarea dispozitivului hotărârii, iar nu a considerentelor acesteia, nu sunt incidente în cauză.

Înalta Curte constată că, în mod eronat şi cu aplicarea greşită a legii, instanţa de fond a admis cererea apreciind incidente prevederile art. 444 C. proc. civ., fără a observa că ceea ce s-a cerut nu era un capăt de cerere, ci un argument în susţinerea cererii principale.

Mai mult trebuia completat doar dispozitivul, dar prin admiterea cererii judecătorul fondului a adăugat la motivare cercetând principiul proporţionalităţii şi modificând în tot sentinţa a cărei completare se solicitase.

Pentru aceste considerente şi în temeiul art. 20 din Legea contenciosului administrativ nr. 544/2004 şi art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat, va casa sentinţa sentinţei nr. 103 din data de 10 mai 2017 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi rejudecând cauza, va respinge cererea de completare dispozitiv formulată de reclamantul Consiliul Judeţean Buzău, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Comunicaţiilor şi pentru Societatea Informaţională, Organismul Intermediar pentru Promovarea Societăţii Informaţionale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâtul MINISTERUL TRANSPORTURILOR, INFRASTRUCTURII ŞI COMUNICAŢIILOR împotriva sentinţei nr. 103 din data de 10 mai 2017 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi rejudecând cauza, respinge cererea de completare dispozitiv formulată de reclamantul CONSILIUL JUDEŢEAN BUZĂU, în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL COMUNICAŢIILOR ŞI PENTRU SOCIETATEA INFORMAŢIONALĂ, ORGANISMUL INTERMEDIAR PENTRU PROMOVAREA SOCIETĂŢII INFORMAŢIONALE.

Respinge recursul declarat de reclamantul CONSILIUL JUDEŢEAN BUZĂU împotriva sentinţei nr. 20 din data de 13 februarie 2017 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 28 iulie 2020.