Electoral expense reimbursement refusal upheld; candidate’s appeal rejected as unfounded

Şedinţa publică din data de 28 iulie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin cererea înregistrată la data de 13 februarie 2017 pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Electorală Permanentă, anularea Deciziei de nerambursare a cheltuielilor electorale nr. 293 din 29.11.2016 şi obligarea pârâtei la rambursarea cheltuielilor electorale în valoare de 29.407 RON efectuate conform facturilor nr. x/09.05.2016 emisă de B. S.R.L. în valoare de 14.189 RON, nr. x/09.05.2016 emisă de B. S.R.L. în valoare de 5.298 RON, nr. x/02.06.2016 emisă de C. S.R.L. în valoare de 600 RON, nr. x/02.06.2016 emisă de C. S.R.L. în valoare de 5.520 RON, nr. x/03.06.2016 emisă de Cetatea Apuseni S.R.L. în valoare de 2.300 RON şi nr. IND11/09.05.2016 emisă de D. în valoare de 1.500 RON, acordarea cheltuielilor de judecată.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa nr. 134/2017 pronunţată la 16 iunie 2017, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Electorală Permanentă.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei nr. 134/2017 pronunţată la 16 iunie 2017 de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamantul A., care invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei şi pe fond admiterea acţiunii astfel cum a fost motivată.

Consideră că hotărârea instanţei de fond a fost dată fără a cuprinde motivele pe care se întemeiază şi cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material pentru următoarele motive:

În primul rând, în ceea ce priveşte lipsa motivelor pe care se întemeiază hotărârea arătă că acesta trebuie motivată atât în drept cât şi în fapt. Hotărârea atacată este motivată în drept (art. 48 alin (13) din Legea nr. 334/2006 privind finanţarea activităţii partidelor politice şi a campaniilor electorale - republicată, raportată la art. 319 alin. (20) lit. c), d) şi i) din Codul fiscal) însă nu cuprinde motivele de fapt. În acest sens, hotărârile instanţelor de judecată, inclusiv hotărârea atacată, trebuie să cuprindă şi arătarea motivelor de fapt împreună cu probele pe care instanţa îşi fundamentează constatarea stării de fapt. Or, prin hotărârea atacată deşi instanţa constată o anumită stare de fapt, respectiv că "pârâta a solicitat reclamantului, prin mandatar financiar înlăturarea omisiunilor, în scopul prezentării unor documente valide, dar până la finalizarea misiunii de control, mandatarul financiar nu a procedat la îndreptarea erorilor strecurate în documentele justificative " nu indică proba pe care îşi fundamentează această constatare a stării de fapt.

De altfel, instanţa de fond a respins cererea sa în probaţiune privind ascultarea ca martor a mandatarului financiar - teza probatorie fiind nerespectarea de către intimat a prevederilor art. 48 alin. (13) din Legea nr. 334/2006, respectiv a obligaţiei instituite de lege în sarcina intimatei de a solicita corectarea eventualelor neconcordanţe şi/sau erori din documentele justificative.

Intimata susţine în întâmpinare că ar fi solicitate reclamantului înlăturarea omisiunilor dar nu probează în nici un fel această susţinere. Instanţa de fond reia această susţinere fără a fi probată, ceea ce echivalează cu lipsa motivării hotărârii atacate.

În al doilea rând, susţine că hotărârea atacată s-a dat cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material.

Interpretând prevederile art. 48 alin. (13) din Legea 334/2006 rezultă că erorile strecurate în documentele justificative trebuie semnalizate de către Autoritatea Electorală Permanentă candidatului care solicită rambursarea cheltuielilor electorale şi în cazul în care erorile constatate nu sunt corectate din propria iniţiativă a acestuia, corectarea erorilor trebuie solicitată.

Doar în cazul în care eroarea strecurată în actele justificative nu este îndepărtată în urma solicitării este posibilă emiterea unui act administrativ de refuz al rambursării cheltuielilor electorale efectuate. Or, în cazul de faţă intimata nu a adus la cunoştinţa recurentului constatările efectuate în faza de verificare şi nu a solicitat îndreptarea erorilor strecurate în documentele justificative.

Din textul de lege mai sus citat rezultă că intimatul avea obligaţia de a solicita recurentului - competitorului electoral - îndreptarea unor eventuale neconcordanţe şi/sau erori strecurate în documentele justificative, iar instanţa, la rândul ei, are obligaţia de a verifica dacă această obligaţie a fost sau nu respectată.

Cu toate acestea, instanţa de fond nesocoteşte prevederile legale mai sus citate, pronunţând o hotărâre nelegală.

4. Apărări formulate în cauză

Intimata-pârâtă a depus întâmpinare, în cuprinsul căreia a invocat în principal excepţia netimbrării, iar în subsidiar a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca legală a soluţiei instanţei de fond.

5. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererilor de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 22 noiembrie 2018, s-a fixat termen de judecată la data de 16 iunie 2020, în şedinţă publică, cu citarea părţilor. Ulterior, termenul de judecată a fost preschimbat pentru data de 5 mai 2020, prin încheierea de şedinţă din data de 17 aprilie 2019.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând legalitatea sentinţei atacate prin prisma criticilor formulate de recurentul-reclamant, Înalta Curte, prin raportare la prevederile legale incidente, dar şi la contextul factual al cauzei, constată că recursul este nefondat, în considerarea celor în continuare expuse.

Reclamantul a supus controlului de legalitate al instanţei de contencios administrativ Decizia de nerambursare a cheltuielilor electorale nr. 293 din 29.11.2016 şi obligarea paratei la rambursarea cheltuielilor electorale în valoare de 29.407 RON.

Reclamantul a participat în calitate de candidat independent la funcţia de primar, respectiv consilier local al Municipiului Alba Iulia, la alegerile locale din anul 2016, şi potrivit legii electorale a formulat cerere de rambursare a cheltuielilor electorale, în cuantum de 52.472,20 RON.

Autoritatea Electorală Permanentă analizând cererea de rambursare a validat la rambursare suma de 23.068,20 RON şi a invalidat suma de 29.407 RON, fiind emise Raportul de control nr. x/28.11.2016, actele administrative denumite Decizie de rambursare a cheltuielilor electorale nr. 292 din 29.11.2016, respectiv Decizie de nerambursare a cheltuielilor electorale nr. 293 din 29.11.2016.

Decizia de nerambursare a fost motivată prin faptul că nu au fost respectate prevederile art. 481 alin. (1) din Legea nr. 334, coroborat cu art. 319 alin. (20) lit. c), d) şi i) din Codul fiscal, respectiv pe facturi figura adresa incompletă a furnizorului, a lipsit preţul unitar, nu a fost trecută pe factură data expedierii materialelor de propagandă electorală pentru materialele care au fost livrate înainte de data emiterii facturii.

Reclamantul a formulat plângere prealabilă solicitând anularea Deciziei de nerambursare şi, întrucât nu a primit răspuns de la pârâtă în termenul prevăzut de lege, s-a adresat instanţei de contencios administrativ.

Instanţa de fond a respins acţiunea apreciind că sunt neîntemeiate criticile reclamantului aduse deciziei.

Împotriva acestei soluţii, reclamantul a declarat recurs apreciind că instanţa de fond a încălcat normele de drept material, nu a arătat în cuprinsul considerentelor sentinţei probele pe care se întemeiază starea de fapt reţinută.

În litigiul de faţă este analizată legalitatea deciziei prin care s-a respins cererea reclamantului de restituire a cheltuielilor efectuate în cadrul campaniei electorale din anul 2016.

Motivele de casare invocate de recurentul-reclamant în susţinerea recursului promovat în cauză sunt prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ.

În ceea ce priveşte critica referitoare la nemotivarea hotărârii recurate (art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.), Înalta Curte reţine că este nefondată.

Potrivit disp. art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., hotărârea pronunţată de instanţă ca urmare a soluţionării cauzei cu care a fost investită va cuprinde:

"...motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-a admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor".

Respectarea acestei cerinţe are valoare de principiu şi se circumscrie obligaţiei ce revine instanţei de a garanta părţilor exerciţiul efectiv al dreptului la un proces echitabil consacrat de art. 6 din CEDO.

Jurisprudenţa CEDO este constantă în a aprecia că dreptul la un proces echitabil nu poate fi exercitat efectiv decât în situaţia în care instanţa procedează la un examen efectiv al cererilor, argumentelor şi mijloacelor de probă ale părţilor, pentru a le aprecia pertinenţa.

Examinând considerentele sentinţei recurate, se constată că judecătorul fondului a procedat la o analiză efectivă a susţinerilor părţilor, expunând pe larg motivele pentru care a admis, respectiv cele pentru care a înlăturat argumentele părţilor, contrar susţinerilor recurentului-reclamant, care afirmă că instanţa de fond a făcut o motivare fără a arăta în cuprinsul considerentelor sentinţei probele pe care se întemeiază starea de fapt reţinută.

Observând sub acest aspect considerentele sentinţei recurate Înalta curte constată că acestea cuprind ample referiri la probele administrate instanţa de fond apreciind, potrivit rolului său, asupra relevanţei acestora şi reţinând starea de fapt ca urmare a analizării probatoriului administrat.

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., ce vizează aplicarea sau interpretarea greşită a normelor de drept material este nefondat.

Potrivit acestui motiv de recurs, casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii atunci când instanţa a recurs la textele de lege aplicabile speţei dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omiţând unele condiţii pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greşit.

În cauza de faţă aceste motive nu sunt incidente, soluţia primei instanţe este expresia interpretării şi aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate în procedura administrativă şi în cea judiciară.

Pentru a răspunde criticilor formulate de recurentul-reclamant cu privire la sentinţa atacată, Înalta Curte reţine că acestea pot fi sintetizate într-o singură critică, respectiv aceea că, în mod nelegal prin hotărârea atacată s-a reţinut că decizia de nerambursare a cheltuielilor electorale a fost legal emisă şi că nu i s-a solicitat înlăturarea omisiunilor.

Înalta Curte nu poate primi susţinerea recurentului potrivit căreia instanţa de fond nu a observat că nu există dovezi în sensul că pârâta a solicitat reclamantului, prin mandatar financiar înlăturarea omisiunilor, în scopul prezentării unor documente valide şi că până la finalizarea misiunii de control, mandatarul financiar nu a procedat la îndreptarea erorilor strecurate în documentele justificative.

Sub acest aspect, atât instituţia pârâtă, cât şi recurentul au precizat în cuprinsul actelor depuse la dosar că reclamantul a desemnat un mandatar financiar, Dumitrean D., înregistrat la Autoritatea Electorală permanentă sub nr. x/28.04.2016, care să se ocupe de gestionarea fondurilor electorale şi să depună actele financiare la Autoritatea Electorală.

Potrivit art. 48 alin. (13) din Legea 334/2006 "eventualele neconcordanţe şi/sau erori din documentele justificative pot fi corectate de competitorul electoral până la finalizarea controlului Autorităţii Electorale Permanente. În cazul în care erorile nu sunt corectate din proprie iniţiativă sau la cererea autorităţii de control, suma conţinută în documentul justificativ respectiv nu va mai fi validată şi rambursată de Autoritatea Electorală Permanentă".

Interpretând textul mai sus citat nu rezultă că erorile strecurate în documentele justificative trebuie semnalizate de către Autoritatea Electorală Permanentă candidatului care solicită rambursarea cheltuielilor electorale, astfel cum recurentul susţine în cuprinsul acţiunii, ci ele trebuiau îndreptate din proprie iniţiativă competitorul electoral până la finalizarea controlului Autorităţii Electorale Permanente.

Obligaţia verificării conformităţii facturilor revenea în principal furnizorului de produse sau servicii, dar şi mandatarul financiar D. expert contabi,l care era ţinut să observe dacă ele respectau prevederile legale în vigoare şi apoi să se depună la instituţia pârâtă pentru a fi rambursate.

Din verificarea actelor fiscale neconforme, este necesar a se menţiona că una dintre facturile neconforme (Factura IND 11 din 9 mai 2016) respinse de la plată a fost emisă chiar de către mandatarul financiar.

Intimata pârâtă, potrivit art. 48 alin. (13) din Legea 334/2006 avea obligaţia să verifice dacă actele respectă dispoziţiilor art. 319 alin. (20) lit. c), d) şi lit. i) din Legea nr. 227/2015 - Codul fiscal, conform cărora factura trebuie să conţină, ca şi elemente obligatorii, data la care au fost livrate bunurile/prestate serviciile sau data încasării unui avans, în măsura în care această dată este anterioară datei emiterii facturii; denumirea/numele, adresa şi codul de înregistrare în scopuri de TVA sau, după caz, codul de identificare fiscală ale persoanei impozabile care a livrat bunurile sau a prestat serviciile; baza de impozitare a bunurilor şi serviciilor ori, după caz, avansurile facturate, pentru fiecare cotă, scutire sau operaţiune netaxabilă, preţul unitar, exclusiv taxa, precum şi rabaturile, remizele, ristumele şi alte reduceri de preţ, în cazul în care acestea nu sunt incluse în preţul unitar.

Înalta Curte constată, în acord cu instanţa de fond, că, din cuprinsul înscrisurilor depuse la dosar rezultă că reclamantul a depus corecturile la facturile fiscale, ce au fost efectuate în data de 02.02.2017 şi transmise pârâtei la data de 21.02.2017, aşa cum reiese din adresa nr. x/14.02.2017, ulterior încheierii Raportului de Control nr. x/28.11.2016 şi emiterii Deciziei de nerambursare nr. x/29.11.2017, dar acest aspect nu mai are relevanţă în cauză, întrucât aceste diligenţe trebuiau făcute până la finalizarea controlului care a avut loc în perioada 07.07.2016 - 02.11.2016, conform dispoziţiilor art. 48 alin. (13) din Legea 334/2006.

În acest context, în mod judicios judecătorul fondului a aplicat legea şi a constatat că, "în cadrul controlului privind verificarea legalităţii veniturilor şi a cheltuielilor electorale au fost constatate nerespectări ale prevederilor art. 481 alin. (1) din Legea nr. 334/2006, coroborate cu art. 319 alin. (20) lit. (c), d), şi lit. i) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, astfel că în mod legal a apreciat parata ca reclamantul nu este îndreptatit la rambursarea în totalitate a acestor cheltuieli".

Prin urmare, Înalta Curte constată că în cauză nu au fost identificate elemente care să fie de natură a produce o îndoială serioasă în privinţa legalităţii hotărârii recurate, prima instanţă aplicând în mod corect dispoziţiile legale incidente raportat la starea de fapt reţinută, în condiţiile în care în calea de atac a recursului obiectul judecăţii îl vizează doar chestiunile de drept. Astfel fiind, aspectele invocate de către recurent prin cererea de recurs nu sunt de natură să conducă la reformarea hotărârii recurate, legalitatea soluţiei pronunţate fiind confirmată de către instanţa de control judiciar.

Pentru considerentele expuse, nefiind incidente motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ., republicat, în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va dispune respingerea recursului declarat de reclamantul A., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei nr. 134/2017 din data de 16 iunie 2017 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 28 iulie 2020.