Nullity of extraordinary appeal for failure to articulate specific grounds of illegality challenging conflict-of-interest determination in public employment

Şedinţa publică din data de 23 iulie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin acţiunea înregistrată la data de 05.10.2017 pe rolul Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2017, reclamantul A. a formulat, în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate, contestaţie împotriva Raportului de Evaluare nr. x/19.09.2017, întocmit în lucrarea nr. 50142/S/II/08.12.2016, solicitând anularea Raportului de Evaluare nr. x/19.09.2017 şi a măsurilor dispuse în cuprinsul acestuia.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 48/CA din 14 martie 2018, Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins contestaţia formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate, ca nefondată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile recurate a formulat recurs reclamantul, arătând următoarele:

În mod greşit instanţa de fond a reţinut că prin raportul de evaluare s-ar fi identificat în mod corect conflictul de interese în care s-ar fi aflat reclamantul, în contextul nerespectării obligaţiei de a se abţine de la a lua decizia încadrării fiului acestuia în funcţia de referent în cadrul Primăriei, obligaţie expres prevăzută de art. 76 din Legea nr. 161/2003.

Aşa cum a arătat şi în contestaţia formulată, prin adresa nr. x/22.05.2017 A.N.I. i-a solicitat un punct de vedere cu privire la faptul ca, în calitate de primar al comunei Fântânele, jud. Constanta, a emis Dispoziţia nr. 117/21.09.2015 şi a semnat Contractul individual de munca nr. x/21.09.2015 privind angajarea pe o perioada nedeterminată a fiului acestuia, B., pe funcţia de personal contractual în cadrul primăriei, şi, astfel, ar fi încălcat prevederile art. 76 din Legea nr. 161/2003 privind unele masuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei.

În răspunsul la această adresă, a arătat că nu a încălcat dispoziţiile art. 76 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, conform cărora "primarii şi viceprimarii, primarul general şi viceprimarii municipiului Bucureşti sunt obligaţi să nu emită un act administrativ sau să nu încheie un act juridic ori să nu emită o dispoziţie, în exercitarea funcţiei, care produce un folos material pentru sine, pentru soţul său ori rudele sale de gradul".

Cu toate acestea, prin Raportul de Evaluare nr. x/19.09.2017, A.N.I. a concluzionat că, în urma activităţii de evaluare desfăşurate în lucrarea 50142/S/U/08.12.2016 privind pe A., primar al comunei Fântânele, jud. Constanta, au fost identificate elemente de încălcare a dispoziţiilor legale privind regimul juridic al conflictului de interese întrucât, în exercitarea funcţiei de primar, a emis Dispoziţia nr. 117/21.09.2015 şi a semnat Contractul individual de muncă nr. x/21.09.2015 prin care fiul sau, B., a fost angajat pe funcţia de referent în cadrul primăriei, fiind astfel încălcate prevederile art. 76 din Legea nr. 161/2003.

A mai arătat recurentul că Raportul de Evaluare nr. x/19.09.2017 întocmit în lucrarea nr. 50142/S/1I/08.12.2016 este netemeinic şi nelegal,întrucât fiul acestuia a fost angajat ca personal contractual în cadrul compartimentului administrativ al Primăriei Comuna Fântânele, iar conform fisei postului, B. a fost angajat ca personal contractual în subordinea viceprimarului, nefiind angajat în cadrul aparatului de specialitate al primarului. Prin încheierea contractului de muncă nu s-a produs vreun folos material în sensul dispoziţiilor art. 76 din Legea nr. 161/2003;

Prin Dispoziţia nr. 52/31.07.2017 s-a dispus încetarea contractului individual de munca al domnului B., la cererea acestuia, angajat ca personal contractual în cadrul Primăriei Fântânele în funcţia de referent.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata-pârâtă a formulat întâmpinare prin care a arătat că recurentul nu indică cum anume au fost încălcate dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. de către instanţa de fond la pronunţarea sentinţei recurate, nu indică normele juridice despre care consideră că au fost aplicate sau interpretate în mod greşit de prima instanţă şi nici modul în care aceasta s-a raportat greşit la textele de lege incidente în cauză.

Cererea de recurs reprezintă preluarea eliptică a cererii de chemare în judecată, iar în cuprinsul ei nu poate fi indicată o motivare veritabilă în fapt şi în drept şi nici o prezentare extinsă a motivului de recurs avut în vedere.

Pe fondul său, cererea de recurs este nefondată, având în vedere sumarele argumente pe care le conţine, în sensul în care, astfel cum a reţinut şi instanţa fondului, nu vor prezenta relevanţă în îndepărtarea unei stări de conflict de interese elemente factuale care nu înlătură existenţa interesului personal al persoanei evaluate din chestiunea supusă evaluării.

II. Soluţia instanţei de recurs

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Înalta Curte, examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului, urmează a o admite, pentru următoarele considerente:

Recursul este o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată numai în condiţiile expres prevăzute de lege, pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Potrivit dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. "cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni: … d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat", iar în conformitate cu prevederile art. 488 din acelaşi cod, casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate limitativ prevăzute în cuprinsul acestui articol.

Aceste norme imperative instituie în sarcina recurentului obligaţia de a indica şi dezvolta motivele de nelegalitate pe care se întemeiază calea de atac, iar neîncadrarea în cazurile de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ. atrage, conform dispoziţiilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., sancţiunea nulităţii recursului, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanţa de recurs.

Instanţa de control judiciar învestită cu judecarea recursului poate exercita un control judecătoresc eficient numai în măsura în care motivele de nelegalitate sunt indicate şi dezvoltate într-o formă concretă şi se referă la unul din cazurile de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

În cauză, recurentul-reclamant nu a formulat motive de recurs la adresa sentinţei pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, prin care să arate în ce constă nelegalitatea acesteia.

Prin sentinţa recurată a fost respinsă contestaţia formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate, ca nefondată, instanţa de fond reţinând următoarele:

Prin Raportul de evaluare contestat nr. x/19.09.2017 întocmit de Inspecţia de Integritate din cadrul Agenţiei Naţionale de Integritate s-a reţinut că, în urma activităţii de evaluare desfăşurată în lucrarea nr. 50142/S/II/08.12.2016 privind pe A., primar al Comunei Fântânele, jud. Constanţa, au fost identificate elemente de încălcare a dispoziţiilor legale privind regimul juridic al conflictului de interese întrucât, în exercitarea funcţiei de primar, a emis dispoziţia nr. x/21.09.2015 şi a semnat contractul individual de muncă nr. x/21.09.2015, prin care B., fiul său, a fost angajat în funcţia de referent în cadrul Primăriei, încălcând astfel prevederile art. 76 din Legeanr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei.

S-a reţinut îndeplinirea condiţiei prevăzute de dispoziţiile art. 76 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, prin aceea că folosul material produs constă în veniturile salariale încasate de B., fiul persoanei evaluate, în perioada deţinerii funcţiei de referent în cadrul Primăriei, respectiv un salariu brut de 1.200 RON, începând cu data de 21.09.2015.

Reclamantul a susţinut nelegalitatea raportului de evaluare menţionat, motivat de faptul că fiul său - B. - a fost angajat ca personal contractual în subordinea viceprimarului, el nefiind angajat în cadrul aparatului de specialitate al primarului, iar prin încheierea contractului de muncă nu s-a produs vreun folos material în sensul dispoziţiilor art. 76 din Legea nr. 161/2003; prin Dispoziţia nr. 52/31.07.2017, s-a dispus încetarea contractului individual de muncă al lui B., la cererea acestuia, angajat ca personal contractual în cadrul Primăriei Fântânele în funcţia de referent.

Instanţa de fond a constatat că toate criticile reclamantului sunt neîntemeiate, întrucât fiul persoanei evaluate a fost angajat ca personal contractual pe postul de referent în baza Dispoziţiei nr. 117/21.09.2015 emise de primarul A.. Contractul individual de muncă înregistrat sub nr. x/21.09.2015 în registrul general de evidenţă a salariaţilor a fost încheiat între Primăria Fântânele, reprezentată de Primar A., şi B., fiul acestuia, salariul de bază brut fiind de 1200 RON.

În ceea ce priveşte critica reclamantului referitoare la faptul că fiul său a fost a fost angajat ca personal contractual în cadrul compartimentului administrativ al Primăriei Comunei Fântânele, iar conform fişei postului se află în subordinea viceprimarului, nefiind angajat în cadrul aparatului de specialitate al primarului, prima instanţă a reţinut că, potrivit textului de lege, nu este cerută această condiţie pentru a se constata ivit conflictul de interese.

De asemenea, nu a fost reţinut nici punctul de vedere al reclamantului în sensul că prin încheierea contractului de muncă nu s-a produs vreun folos material în sensul dispoziţiilor art. 76 din Legea nr. 161/2003, întrucât beneficiul patrimonial reprezentat de salariul obţinut de fiul său în urma deciziei luate de reclamant, constituie element constitutiv al conflictului de interese.

În ceea ce priveşte faptul că, începând cu luna iulie 2017, a dispus rezilierea contractului de muncă, acest aspect nu prezintă relevanţă asupra legalităţii Raportului de evaluare întocmit în urma activităţii de evaluare desfăşurate în lucrarea nr. 50142/S/II/08.12.2016.

Prin urmare, instanţa de fond a apreciat că în mod corect s-a identificat prin raportul de evaluare contestat conflictul de interese în care s-a aflat reclamantul, în contextul nerespectării de către acesta a obligaţiei de a se abţine de la luarea deciziei de încadrare a fiului său în funcţia de referent în cadrul Primăriei, obligaţie expres prevăzută de art. 76 din Legea nr. 161/2003.

A reţinut prima instanţă că raportul de evaluare contestat este legal, existenţa conflictului de interese în care s-a aflat reclamantul fiind corect constatată, iar acţiunea promovată este neîntemeiată.

În cadrul motivelor de recurs, recurentul-reclamant a prezentat situaţia de fapt a cauzei, însă nu a formulat critici efective pentru care hotărârea instanţei de fond este nelegală.

Recurentul a invocat prevederi din Legea nr. 161/2003, însă nu a prezentat argumente de nelegalitate care să privească în concret considerentele hotărârii instanţei de fond.

Astfel, aspectele invocate de recurent sunt consideraţii generale cu privire la situaţia de fapt, precum şi dispoziţii legale, fără a se arăta în concret în ce constă nelegalitatea hotărârii atacate, deşi cererea de recurs trebuie să vizeze, pentru motive de nelegalitate, argumentele instanţei din hotărârea atacată, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanţa de recurs.

Recurentul-reclamant se limitează la aceste susţineri fără să combată pentru nelegalitate raţionamentul instanţei şi să formuleze, astfel, critici susceptibile de examinare în recurs, la adresa hotărârii pronunţate de instanţa de fond.

Or, condiţia legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greşelilor anume imputate instanţei şi încadrarea lor în motivele de nelegalitate limitativ prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 C. proc. civ.

În aceste condiţii, Înalta Curte constată că, deşi dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, formularea de critici circumscrise cazurilor de casare, de natură a evidenţia nelegalitatea hotărârii, prezentul recurs reprezintă un recurs formal, prin care nu se aduc niciun fel de critici efective de nelegalitate hotărârii recurate.

În consecinţă, pentru neîncadrarea motivelor din cererea de recurs în cazurile de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ., conform dispoziţiilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a aplica sancţiunea expres prevăzută de lege, a nulităţii recursului.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va constata nulitatea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea recursului formulat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 48/CA din 14 martie 2018 a Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 23 iulie 2020.