Court upholds 30% cap on auxiliary court staff allowances as lawful, dismissing discrimination challenge.

Şedinţa publică din data de 22 iulie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2019 reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH. şi II. au formulat în contradictoriu cu pârâta Curtea de Apel Galaţi plângere împotriva Hotărârii nr. 7 din 28.02.2019 emisă de Colegiul de Conducere al Curţii de Apel Galaţi.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 292 din 21 iunie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal s-a respins acţiunea reclamanţilor A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH. şi II., în contradictoriu cu pârâta Curtea de Apel Galaţi, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei menţionate la pct. 2 au formulat recurs reclamanţii criticând-o pentru motive de nelegalitate vizând greşita aplicare a normelor de drept material.

Au susţinut recurenţii - reclamanţi că nici o lege nu prevede plafonarea drepturilor salariale, ci doar că la nivelul ordonatorului de credite suma sporurilor să fie de maxim 30%.

După publicarea în Monitorul Oficial a H.G. 118/15.03.2018 a Regulamentului cadru privind mărimea concretă a sporului pentru condiţii de muncă, Curtea de Apel Galaţi nu a mai emis un act adiţional la Decizia nr. 27/2018, deşi la articolul 4 din decizie a stipulat acest lucru, iar în Hotărârea nr. 7/2019 emisă de Curtea de Apel Galaţi se arată că "modalitatea de stabilire a salariilor trebuie să fie aceeaşi pentru toţi salariaţii", insă angajatorul acordă sprorurile unor categorii de salariaţi la maxim sau mai mult decât prevede H.G. nr. 118/2018, iar altor categorii le "limitează sporurile la 30%".

Au apreciat reclamanţii - recurenţi că pârâta Curtea de Apel Galaţi face confuzie între suma sporurilor de 30% pe ordonator credite şi pe angajat.

Pentru personalul auxiliar de specialitate legiuitorul a prevăzut în Legea nr. 153/2017 la anexa V Justiţie un spor de până 15% din salariul de bază pentru condiţii de muncă grele, vătămătoare sau periculoase şi care se acordă raportat la dispoziţiile H.G. nr. 118/2018. S-a arătat că angajatorul limitează sporurile doar grefierilor de şedinţă cu vechime peste 5 ani.

Au susţinut recurenţii că personalul auxiliar de specialitate de la Tribunalul Brăila este îndreptăţit să primească sporurile prevăzute de Legea 153/2017 în total de 45%, aşa cum se acordă personalului auxiliar de specialitate de la Curtea de Apel Bucureşti, Curtea de Apel Bacău, Curtea de Apel Mureş şi ICCJ.

S-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei nr. 292/21.06.2019 pronunţate de Curtea de Apel Galaţi în dosarul nr. x/2019 şi, rejudecând cauza, admiterea plângerii, anularea hotărârii contestate şi obligarea pârâtei Curtea de Apel Galaţi la refacerea deciziei de reîncadrare de la data de 01.01.2018 conform Legii 153/2017, raportată la dispoziţiile Codului Muncii, fără discriminări şi cu precizarea expresă a fiecărui spor, atât în procent, cât şi în sumă, raportat şi la H.G. nr. 118/2018.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata - pârâtă Curtea de Apel Galaţi a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciind că soluţia primei instanţe este dată cu corecta aplicare a dispoziţiilor art. 25 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017 cu încadrarea lunară în limita a 30 % pe ordonatorul de credite.

5. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 3 octombrie 2019, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererii de recurs la data de 25 martie 2020, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

La termenul din 25 martie 2020, cauza a fost suspendată de plin drept, conform art. 42 alin. (6) din Decretul Preşedintelui României nr. 195/16.03.2020 privind instituirea stării de urgentă pe teritoriul României, fără efectuarea vreunui act de procedură, prin rezoluţia din data de 21 mai 2020, fixându-se termen pentru redeschiderea judecăţii la data de 1 iulie 2020, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

6. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanţi este nefondat, pentru următoarele considerente:

Argumente de fapt şi de drept relevante

Reclamanţii au calitatea de personal auxiliar de specialitate în cadrul Tribunalului Brăila şi fac parte din categoria personalului din sectorul bugetar căreia i se aplică dispoziţiile Legii-cadru nr. 153/2017, aceştia fiind salarizaţi conform Deciziei nr. 27/2018 a Colegiului de Conducere a Curţii de Apel Galaţi, împotriva căreia s-a formulat plângerea ce a investit instanţa Curţii de Apel Bucureşti.

Litigiul de faţă are ca punct de plecare modul de aplicare şi de interpretare de către pârâta Curtea de Apel Galaţi a drepturilor salariale ale reclamanţilor, urmare a aplicare a prevederilor Legii-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice.

Pârâta, prin hotărârea atacată a precizat că în condiţiile în care toate sporurile menţionate sunt stabilite de legiuitor în cuantum de " până la…", a acordat toate aceste sporuri însumate la un nivel plafonat de 30% în concordanţă cu Circulara nr. 12245/08.02.2018 transmisă ulterior de către Ministerul Justiţiei către ordonatorii secundari de credite, respectiv curţilor de apel.

S-a arătat că stabilirea mărimii concrete a fiecărui spor în parte se poate realiza numai cu încadrarea lunară în limita de 30% pe ordonator de credite, după aprobarea cuantumului sporului pentru condiţii de muncă grele, vătămătoare sau periculoase, în baza regulamentului - cadru prevăzut la art. 23 din Legea - cadru nr. 153/2017, pentru familia ocupaţională JUSTIŢIE publicat în Monitorul Oficial mai sus indicat şi având la bază buletinele de determinare sau, după caz, expertizare, care se vor emite de către autorităţile abilitate în acest sens, astfel cum este precizat la art. 4 din Decizia nr. 27/01.02.2018.

Înalta Curte, împărtăşind opinia judecătorului fondului, constată că este corectă soluţia de respingere a acţiunii ca neîntemeiată, motivele de recurs prin care recurenţii nu au formulat veritabile critici aduse hotărârii primei instanţe, reluând toate argumentele expuse prin cererea de chemare în judecată, nefiind în măsură să conducă la reformarea acesteia.

Astfel, în mod corect s-a reţinut că Decizia nr. 27/01.02.2018 emisă de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Galaţi a fost emisă cu respectarea dispoziţiilor legale în vigoare, respectiv a Legii-cadru nr. 153/2017.

În ceea ce priveşte criticile privitoare la stabilirea drepturilor salariale conform Legii nr. 153/2017, Înalta Curte reţine că actele atacate au fost emise în aplicarea dispoziţiilor art. 38 alin. (3) lit. a), alin. (6) şi art. 25 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017, potrivit cărora:

"(3) Începând cu data de 1 ianuarie 2018 se acordă următoarele creşteri salariale:

a) cuantumul brut al salariilor de bază, soldelor de funcţie/salariilor de funcţie, indemnizaţiilor de încadrare, precum şi cuantumul brut al sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor, primelor, premiilor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul lunar brut, indemnizaţia brută de încadrare, solda lunară/salariul lunar de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se majorează cu 25% faţă de nivelul acordat pentru luna decembrie 2017, fără a depăşi limita prevăzută la art. 25, în măsura în care personalul respectiv îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii".

Totodată, alin. (6) al art. 38 prevede că, "în situaţia în care, începând cu 1 ianuarie 2018, salariile de bază, soldele de funcţie/salariile de funcţie, indemnizaţiile de încadrare sunt mai mari decât cele stabilite potrivit prezentei legi pentru anul 2022 sau devin ulterior mai mari ca urmare a majorărilor salariale reglementate, se acordă cele stabilite pentru anul 2022".

Art. 25 prevede că "(1) Suma sporurilor, compensaţiilor, adaosurilor, primelor, premiilor şi indemnizaţiilor, inclusiv cele pentru hrană şi vacanţă, acordate cumulat pe total buget pentru fiecare ordonator de credite nu poate depăşi 30% din suma salariilor de bază, a soldelor de funcţie/salariilor de funcţie, soldelor de grad/salariilor gradului profesional deţinut, gradaţiilor şi a soldelor de comandă/salariilor de comandă, a indemnizaţiilor de încadrare şi a indemnizaţiilor lunare, după caz.

Din analiza acestor dispoziţii legale rezultă că, începând cu 1 ianuarie 2018, majorarea cu 25% a cuantumului brut al salariilor de bază şi a sporurilor acordate pentru luna decembrie 2017, este dublu limitată, pe de o parte, de salariul stabilit conform Legii nr. 153/2017 pentru anul 2022, pe de altă parte, de condiţia ca suma sporurilor acordate cumulat pe total buget pentru fiecare ordonator de credite respectiv ordonator de credite principal să nu depăşească 30% din suma salariilor de bază şi a indemnizaţiilor de încadrare.

Înalta Curte observă că stabilirea, prin prevederile art. 25 alin. (1) şi art. 38 alin. (6) din Legea cadru nr. 153/2017, a unor limite a sporurilor, respectiv a cuantumului salariului de bază, are un caracter tehnic, iar în aplicarea în aplicarea etapizată a legii, aceste prevederi legale vizează reglarea în timp a disfuncţionalităţilor existente în domeniu salarizării personalului plătit din fonduri publice, prin limitarea creşterilor salariale la un nivel stabilit prin lege, potrivit scopului urmărit de legiuitor.

Totodată, legiuitorul a impus în art. 25 alin. (1) din Capitolul II al legii cadru, menţionate mai sus plafonarea sporurilor până la 30% din suma salariilor de bază, limitare care vizează ordonatorii de credite şi nu angajaţii priviţi individual, aspect ce se coroborează cu interpretarea literară a sintagmei folosite de legiuitor în privinţa sporurilor regăsită în cuprinsul art. 4 din cuprinsul Anexei nr. V, Familia ocupaţională de funcţii bugetare "Justiţie" şi Curtea Constituţională "până la…", astfel că sporurile, în cuantumul maxim prevăzut de lege, nu sunt acordate automat.

Totodată, Înalta Curte constată că instanţa de contencios constituţional s-a pronunţat prin Decizia nr. 310 din 7 mai 2019 publicată în Monitorul Oficial nr. 663 din 9 august 2019, reţinând că "limitarea sporurilor, compensaţiilor, adaosurilor, primelor, premiilor şi indemnizaţiilor şi a altor drepturi, prevăzută de art. 25 din Legea-cadru nr. 153/2017, nu echivalează cu diminuarea salariului de bază. Astfel, cum a statuat Curtea Constituţională în jurisprudenţa sa, statul are deplina legitimitate constituţională de a acorda sporuri, stimulente, premii, adaosuri la salariul de bază personalului plătit din fonduri publice, în funcţie de veniturile bugetare pe care le realizează. Acestea nu sunt drepturi fundamentale, ci drepturi salariale suplimentare. Legiuitorul este în drept, totodată, să instituie anumite sporuri la indemnizaţiile şi salariile de bază, premii periodice şi alte stimulente, pe care le poate diferenţia în funcţie de categoriile de personal cărora li se acordă, le poate modifica în diferite perioade de timp, le poate suspenda sau chiar anula" (în acest sens, Decizia Curţii Constituţionale nr. 108 din 14 februarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 212 din 8 martie 2006, şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 1.250 din 7 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 764 din 16 noiembrie 2010)."

Prin urmare, Înalta Curte apreciază că reclamanţii nu pun problema legalităţii actelor contestate, prin cererea de recurs, formulând aceleaşi susţineri ca şi prin cererea de sesizare a primei instanţe, prin care, în realitate, urmăresc să înlăture de la aplicare norme în vigoare.

Reclamanţii nu invocă împrejurarea că pârâta ar fi încălcat aceste dispoziţii, respectiv că la nivelul angajatorului pragul de 30 % nu ar fi fost atins, ci susţin că prin aplicarea normelor în vigoare li s-au diminuat veniturile nete, critică care nu poate fi primită.

Fiind formulate critici inclusiv cu privire la efectul textelor legale incidente, eventualul control de "legalitate" implică în principiu un control de constituţionalitate, operaţiune ce nu intră însă în competenţa instanţei de judecată, ci a Curţii Constituţionale în condiţiile art. 146 lit. d) din Constituţia României revizuită. Totodată, art. 124 din Constituţie prevede că "Justiţia se înfăptuieşte în numele legii", ceea ce implică o acţiune de aplicare a acesteia, fără a se recunoaşte judecătorului dreptul de a legifera.

În acest sens, se impune a reaminti şi Decizia nr. 1325/2008 a Curţii Constituţionale, care, în legătură cu O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, a reţinut că dispoziţiile acelui act normativ "sunt neconstituţionale în măsura în care din acestea se desprinde înţelesul că instanţele judecătoreşti au competenţa să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, şi să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative".

Prin acţiunea de faţă tocmai o astfel de finalitate este urmărită de reclamanţi, respectiv înlăturarea de la aplicare a unor texte de lege în vigoare şi nedeclarate ca fiind neconstituţionale, sub motivul unei pretinse discriminări prin efectul legii, urmată de crearea unei norme pe cale jurisprudenţială.

Prin urmare, Înalta Curte constată că sentinţa recurată, este legală, fiind dată cu corecta interpretare şi aplicare a normelor de drept incidente circumstanţelor de fapt reţinute în cauză, motivele invocate prin cererea de recurs nefiind în măsură să conducă la reformarea acesteia.

7. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinţei prin prisma dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenţii-reclamanţi A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH. şi II. împotriva sentinţei nr. 292 din 21 iunie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 22 iulie 2020.