Revision for contrary final judgments rejected for lack of identity of subject matter and cause
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Cassation and Justice dismissed the appeal, upholding the appellate court’s decision that rejected the petition for revision, and deemed the request to suspend the enforcement of that decision moot. The dispute concerned a civil revision petition challenging a prior tribunal decision that had dismissed an earlier revision attempt; the petitioner argued that "adverse final judgments" existed because certain magistrates had failed to recuse themselves despite alleged incompatibility. Relying on Article 509(1)(8) of the Code of Civil Procedure, the court held that the requirement of "adverse final judgments" was not met because the cited decisions involved different legal objects and parties, failing to establish identity of subject matter, cause, or parties necessary to violate the principle of res judicata.
Legislator headnote
AI generatedart. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ, art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ, art. 41 C. proc. civ, art. 484 din C. proc. civ, art. 484 C. proc. civ, art. 496 C. proc. civ; Revision for contrary final judgments rejected for lack of identity of subject matter and cause: În esenţă, recurentul a arătat că instanţa de fond în mod greşit, a respins cererea de revizuire a deciziei nr. 2564 din 13 septembrie 2016, pronunţată de Tribunalului Argeş, secţia civilă, prin aplicarea eronată a dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 23 ianuarie 2020
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cererea de chemare în judecată
La data de 11.11.2016 s-a înregistrat pe rolul Tribunalului Argeş cererea de revizuire a deciziei civile nr. 2564/13.09.2016, pronunţată de Tribunalul Argeş în dosarul nr. x/2015, formulată de revizuentul A. în contradictoriul cu intimatul Inspectoratul Judeţean de Poliţie al Judeţului Argeş.
Prin decizia nr. 2230/26.06.2017, Tribunalul Argeş a admis excepţia tardivităţii declarării revizuirii în privinţa motivului de revizuire prev. de art. 509 (1) pct. 5 C. proc. civ. şi a respins cererea pentru acest motiv ca tardiv formulată, a admis excepţia necompetenţei materiale în privinţa soluţionării cererii de revizuire întemeiată pe motivul prev. de art. 509 (1) pct. 8 C. proc. civ. şi a declinat competenţa de soluţionare în privinţa acestui motiv de revizuire în favoarea Curţii de Apel Piteşti.
Curtea de Apel Piteşti, prin decizia nr. 662 din 10 octombrie 2017, a respins cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 2564 din 13 septembrie 2016, pronunţată de Tribunalului Argeş, secţia civilă, în dosarul nr. x/2015.
Pentru a hotărî astfel, Curtea de apel a reţinut că prin decizia nr. 2564/13.09.2016, pronunţată de Tribunalul Argeş în dosar nr. x/2015, a fost respinsă ca nefondată cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 2931/2015 pronunţată de Tribunalul Argeş în dosarul nr. x/2015.
Revizuentul şi-a fundamentat cererea de revizuire pe art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., motivând că există hotărâri potrivnice întrucât magistraţii B. şi C. s-au abţinut de la soluţionarea cauzei, în timp ce magistraţii D. şi E. nu s-au abţinut, deşi ar fi trebuit.
3. Recursul
Împotriva deciziei nr. 662 din 10 octombrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs A., criticând sentinţa în ce priveşte soluţia de respingere a cererii de revizuire.
În esenţă, recurentul a arătat că instanţa de fond în mod greşit, a respins cererea de revizuire a deciziei nr. 2564 din 13 septembrie 2016, pronunţată de Tribunalului Argeş, secţia civilă, prin aplicarea eronată a dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.
Reiterând susţinerile din faţa Curţii de Apel Piteşti, recurentul a arătat că în cauză există hotărâri definitive potrivnice, respectiv decizia nr. 1931/09.05.2015 pronunţată de Tribunalul Argeş în dosarul nr. x/2013 şi decizia nr. 2564/13.09.2016 pronunţată în dosarul nr. x/2015 şi încheierea din 08.11.2016 pronunţată în acelaşi dosar, în care doamnele judecător D. şi E. s-au pronunţat, deşi erau incompatibile potrivit art. 41 C. proc. civ.
Totodată, în temeiul prevederilor art. 512 coroborate cele art. 484 din C. proc. civ., recurentul a solicitat suspendarea punerii în executare a Deciziei nr. 662 din 10 octombrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
II. Considerentele şi soluţia Înaltei Curţi asupra recursului
Înalta Curte, examinând hotărârea atacată în raport de prevederile legale incidente, constată că recursul nefondat, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Revizuientul A. a învestit instanţa de contencios administrativ cu o cerere de revizuire prin care a solicitat desfiinţarea deciziei nr. 2564/13.09.2016, pronunţată de Tribunalul Argeş în dosar nr. x/2015.
Curtea de apel a respins cererea de revizuire reţinând că revizuentul nu a indicat hotărârea potrivnică şi a arătat doar că magistraţii D. şi E. nu s-au abţinut de la soluţionarea deciziei a cărei revizuire se cere, deşi magistraţii B. şi C. au înţeles să se abţină., soluţie împărtăşită şi de Înalta Curte.
Instanţa de control judiciar constată că în conformitate cu dispoziţiile prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. " (1) Revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă: 8. există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri".
Pentru a fi aplicabile dispoziţiile mai sus arătate este necesar ca hotărârile să conţină elemente caracteristice pentru existenţa lucrului judecat, să fie vorba de aceeaşi pricină, aceleaşi părţi, în aceeaşi calitate.
Prin cererea de recurs, recurentul a susţinut că în cauză există hotărâri definitive potrivnice, respectiv decizia nr. 1931/09.05.2015 pronunţată de Tribunalul Argeş în dosarul nr. x/2013 şi decizia nr. 2564/13.09.2016 pronunţată în dosarul nr. x/2015, în care doamnele judecător D. şi E. s-au pronunţat, deşi erau incompatibile potrivit art. 41 C. proc. civ.
Înalta Curte constată că deciziile invocate nu conţin elementele caracteristice pentru existenţa lucrului judecat, întrucât deciziile ce fac obiectul analizei în cauza de faţă, sunt hotărâri pronunţate în cauze diferite, având obiect diferit.
Astfel, prin decizia atacată cu revizuire (Decizia nr. 2564 din 13 septembrie 2016, pronunţată de Tribunalului Argeş, secţia civilă, în dosarul nr. x/2015) a fost respinsă ca nefondată cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 2931/2015 pronunţată de Tribunalul Argeş în dosarul nr. x/2015, iar prin decizia invocată ca fiind potrivnică, respectiv decizia nr. 1931/09.05.2015 pronunţată de Tribunalul Argeş în dosarul nr. x/2013 a fost respins apelul formulat de A. împotriva sentinţei nr. 8772/24.09.2014.
Având în vedere situaţia de fapt prezentată, Înalta Curte constată că nu există hotărâri potrivnice, deoarece nu sunt întrunite cerinţele prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. invocate în susţinerea cererii.
Înalta Curte reţine că raţiunea reglementării revizuirii prevăzute de dispoziţia arătată se găseşte în necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului puterii lucrului judecat, atunci când instanţele au dat soluţii contrare în dosare diferite, dar având acelaşi obiect, aceeaşi cauză şi aceleaşi părţi.
Având în vedere că instanţa învestită cu soluţionarea unei cereri de revizuire în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu poate face nici o apreciere asupra temeiniciei şi legalităţii soluţiilor date prin cele două hotărâri arătate ca fiind potrivnice, ci procedează strict la verificarea faptului dacă ultima hotărâre a fost pronunţată cu încălcarea principiului puterii de lucru judecat, Înalta Curte constată faptul că în dosarele arătate, în care au fost pronunţate hotărârile ce sunt invocate ca fiind potrivnice, nu a fost afectat principiul autorităţii de lucru judecat.
Aceasta întrucât nu există identitate de obiect între cererile soluţionate prin hotărârile invocate ca fiind potrivnice.
Prin urmare, Înalta Curte constată că în cauză, nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.,
În mod neîntemeiat încearcă recurentul să se prevaleze de dispoziţiile legale dispersate, întrucât câtă vreme în dosarele arătate, în care au fost pronunţate hotărârile ce sunt invocate ca fiind potrivnice, nu a fost afectat principiul autorităţii de lucru judecat, nu se poate constata îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.
În ceea ce priveşte cererea de suspendare a executării deciziei nr. 662/A-C din 10 octombrie 2017 a Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, Înalta Curte urmează a o respinge ca rămasă fără obiect, având în vedere faptul că suspendarea executării întemeiată pe art. 484 C. proc. civ. îşi poate produce efectele doar până la soluţionarea definitivă a recursului, care a avut loc chiar la acest termen de judecată.
În concluzie, Înalta Curte, în temeiul art. 496 C. proc. civ., respinge ca nefondat, recursul formulat de A. împotriva deciziei nr. 662/A-C din 10 octombrie 2017 a Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul formulat de A. împotriva deciziei nr. 662/A-C din 10 octombrie 2017 a Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Respinge cererea de suspendare a executării deciziei nr. 662/A-C din 10 octombrie 2017 a Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca rămasă fără obiect.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 23 ianuarie 2020.