Land restitution ruling stands; county commission’s revision plea inadmissible for lacking triple identity.

Şedinţa publică din data de 15 iulie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

1.1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Braşov, la data de 07.02.2017, sub nr. x/2017, reclamantul Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Pajişti Braşov, în contradictoriu cu pârâţii Comisia Judeţeană de Aplicare a Legilor Fondului funciar Braşov, Comisia Locală de Aplicare a Legilor Fondului funciar Braşov şi Statul Român, a solicitat să se constate nulitatea absolută a Hotărârilor Comisiei Judeţene Braşov de aplicare a legilor fondului funciar nr. 466/06.10.2006 şi nr. 503/27.10.2006, hotărâri care au stat la baza încheierii protocolului nr. 343/27.02.2007 prin care s-a preluat de la reclamant suprafaţa de 23,74 ha.

1.2. Prin sentinţa civilă nr. 8300 din 2 august 2017, Judecătoria Braşov:

- a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Statul Român, invocată de acesta prin întâmpinare;

- a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Pajişti Braşov, în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Braşov, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă;

- a admis excepţia tardivităţii invocată de pârâta Comisia Locală de Aplicare a Legilor Fondului Funciar Braşov;

- a respins, ca tardiv introdusă, cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Pajişti Braşov, în contradictoriu cu pârâtele Comisia Judeţeană de Aplicare a Legilor Fondului funciar Braşov şi Comisia Locală de Aplicare a Legilor Fondului funciar Braşov;

- a respins, ca neîntemeiată, cererea de intervenţie voluntară accesorie formulată de intervenienta Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice "Gheorghe Ionescu Şişeşti" în favoarea reclamantului Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Pajişti Braşov;

- a obligat reclamantul la plata sumei de 3.570 RON către Comisia Locală de aplicare a legilor fondului funciar Braşov, reprezentând cheltuieli de judecată.

1.3. Împotriva acestei sentinţe reclamantul şi intervenienta au formulat cereri de apel, iar prin decizia civilă nr. 287 din 2 martie 2018, Tribunalul Braşov, secţia I civilă (complet specializat în soluţionarea litigiilor de fond funciar) a admis cererile de apel şi a anulat în parte sentinţa apelată, în sensul că:

- a respins excepţia tardivităţii promovării cererii de chemare în judecată, invocată de intimata-pârâtă Comisia Locală de aplicare a Legilor Fondului Funciar Braşov;

- a păstrat dispoziţiile vizând admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Statului Român, invocată de acesta prin întâmpinare, şi respingerea cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Pajişti Braşov, în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finaţelor Publice, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă;

- a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

1.4. În rejudecare, cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Braşov, la data de 18 septembrie 2018, sub nr. x/2017*.

1.5. Prin sentinţa civilă nr. 17 din 4 ianuarie 2019, după casare, Judecătoria Braşov:

- a admis cererea de chemare în judecată formulată şi modificată de reclamantul Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Pajişti Braşov, în contradictoriu cu pârâtele Comisia Judeţeană de Aplicare a Legilor Fondului funciar Braşov şi Comisia Locală de aplicare a Legilor Fondului funciar Braşov;

- a admis cererea de intervenţie voluntară accesorie formulată de intervenienta Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice "Gheorghe Ionescu Şişeşti" în favoarea reclamantului Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Pajişti Braşov;

- a constatat nulitatea absolută a Hotărârilor Comisiei Judeţene Braşov de aplicare a legilor fondului funciar nr. 466/06.10.2006 şi nr. 503/27.10.2006;

- a anulat Protocolul de predare-primire a terenurilor cu destinaţie agricolă din domeniul public al statului pentru reconstituirea dreptului de proprietate nr. x/27.02.2007 încheiat între reclamant şi pârâta Comisia Locală de aplicare a legilor fondului funciar şi Procesul-verbal de delimitare - parte integrantă a protocolului sus menţionat.

1.6. Împotriva acestei sentinţe pârâtele Comisia Judeţeană de Aplicare a Legilor Fondului Funciar Braşov şi Comisia Locală de Aplicare a Legilor Fondului Funciar Braşov au formulat cereri de apel.

1.7. Prin decizia civilă nr. 977 din 19 iunie 2019, Tribunalul Braşov, secţia I civilă a respins cererile de apel formulate împotriva sentinţei civile nr. 17/04.01.2019 a Judecătoriei Braşov, pe care a păstrat-o.

1.8. Împotriva acestei decizii a promovat calea de atac a revizuirii apelanta-pârâtă Comisia Judeţeană Braşov, întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., cauza fiind înregistrată pe rolul Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, la data de 3 iulie 2019, sub nr. x/2019.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 88 din 6 septembrie 2019, Curtea de Apel Braşov a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenta Comisia Judeţeană Braşov de aplicare a legilor fondului funciar împotriva deciziei civile nr. 977/AP din 19 iunie 2019, pronunţată de Tribunalul Braşov.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei menţionate la pct. I.2 a formulat recurs revizuenta Comisia Judeţeană Braşov de aplicare a legilor fondului funciar, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., solicitând casarea sentinţei în sensul admiterii cererii de revizuire, aşa cum a fost formulată.

Printr-o primă critică, arată că soluţionarea cererii de revizuire în lipsa Comisiei locale de aplicare a legilor fondului funciar Braşov, parte care avea calitate procesuală pasivă şi care nu a fost citată de Curtea de Apel Braşov în dosarul nr. x/2019, atrage sancţiunea nulităţii sentinţei civile nr. 88/6.09.2019.

Printr-o a doua critică, arată că instanţa de revizuire a apreciat greşit că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., hotărârea pronunţată de Tribunalul Braşov în dosarul nr. x/2017 fiind potrivnică celei din dosarul nr. x/2017.

Arată că cele două soluţii contradictorii, în opinia sa, vizează hotărâri ale Comisiei Judeţene Braşov şi suprafeţe de teren agricol, predate prin protocol de Institutul de Cercetare - Dezvoltare pentru Pajişti Braşov celor două comisii locale de fond funciar, respectiv: prin protocolul nr. 2180/26.09.2008, terenuri cu destinaţia agricolă Comisiei locale Cristian de aplicare a legilor fondului funciar, în baza HCJ nr. 313/2008, iar prin protocolul nr. 343/2007, terenuri cu destinaţia agricolă Comisiei locale Braşov de aplicare a legilor fondului funciar, în baza HCJ nr. 466/2006 şi nr. 503/2006.

Astfel, prin decizia nr. 238/R/2019, pronunţată în dosarul nr. x/2017, Curtea de Apel Braşov a respins recursul declarat de reclamantul Institutul de Cercetare şi Dezvoltare pentru Pajişti Braşov, împotriva sentinţei civile nr. 946/CA/26.06.2018, pronunţată de Tribunalul Braşov, reţinând în mod temeinic şi legal că, opţiunea Institutului de Cercetare şi Dezvoltare pentru Pajişti Braşov de a ataca după 10 ani de la pierderea dreptului de administrare hotărârile Comisiei Judeţene Braşov de aplicare a legilor fondului funciar, confirmă clar ideea că aceste terenuri nu sunt indispensabile cercetării.

În mod netemeinic şi nelegal, contrar prevederilor sentinţei civile nr. 946/CA/26.06.2018 a Tribunalului Braşov, aceeaşi instanţă, într-o cauză similară, având ca reclamant tot Institutul de Cercetare şi Dezvoltare pentru Pajişti Braşov şi pârâtă Comisia Judeţeană Braşov de aplicare a legilor fondului funciar a respins cererea de apel formulată de Comisia Judeţeană Braşov de aplicare a legilor fondului funciar, menţinând sentinţa civilă nr. 17/4.01.2019 a Judecătoriei Braşov, pronunţată în dosarul nr. x/2017.

Consecinţa anulării HCJ nr. 466/2006, nr. 503/2006, cât şi a protocolului nr. 343/27.02.2007, încheiat între Institutul de Cercetare şi Dezvoltare pentru Pajişti Braşov şi Comisia locală de aplicare a legilor fondului funciar Braşov rezidă şi în anularea actelor subsecvente emise în baza acestora, respectiv a titlurilor de proprietate eliberate persoanelor îndreptăţite, titluri care au intrat în circuitul civil şi au produs efecte juridice. Acest fapt ar aduce consecinţe grave securităţii actelor juridice şi ar echivala cu o încălcare a dreptului de proprietate, prevăzut atât în legislaţia europeană, cât şi în dreptul intern.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinare, intimatul Institutul de Cercetare - Dezvoltare pentru Pajişti Braşov solicită respingerea recursului ca nefondat.

Incidenţa motivului de casare, prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., nu poate fi reţinută în cauză.

Motivul referitor la soluţionarea cererii fără citarea unei alte părţi (Comisia locală de aplicare a legilor fondului funciar Braşov) nu poate fi invocat de recurenta-revizuentă Comisia judeţeană de aplicare a legilor fondului funciar Braşov, aceasta neavând nici calitate şi nici interes în acest sens.

Cu alte cuvinte, un asemenea motiv ar fi putut fi invocat numai de Comisia locală Braşov de aplicare a legilor fondului funciar, în măsura în care dovedea vreo vătămare (ceea ce nu este cazul în speţă).

Însăşi recurenta-revizuentă a formulat cererea de revizuire doar în contradictoriu cu intimatul I.C.D.P. Braşov, considerând acesta, că era de datoria revizuentei să indice prin cererea de revizuire părţile cu care înţelege să se judece, în virtutea prevederilor art. 513 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 194 lit. a) C. proc. civ.

Cât priveşte art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., arată că acest motiv de casare nu este aplicabil în cauză, neputându-se vorbi de încălcarea sau aplicarea unor norme de drept material.

Consideră că cererea de revizuire, întemeiată pe art. 509 pct. 8 C. proc. civ., a fost respinsă în mod corect ca inadmisibilă.

În primul rând, nu este îndeplinită condiţia de admisibilitate a cererii de revizuire ca hotărârea atacată să fie dată asupra fondului sau să evoce fondul.

În al doilea rând, cererea de revizuire nu se încadrează în motivul prevăzut de art. 509 pct. 8 C. proc. civ.

Cele două hotărâri judecătoreşti, pretins a fi potrivnice, sunt pronunţate asupra unor cereri cu obiect complet diferit (fond funciar şi respectiv contencios administrativ).

Pentru a fi aplicabil motivul de revizuire prevăzut de pct. 8 al art. 509 C. proc. civ., o condiţie esenţială este aceea să se încalce autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Autoritatea de lucru judecat face imposibilă judecarea unui nou litigiu între aceleaşi părţi, pentru acelaşi obiect, cu aceeaşi cauză.

Aşa fiind, hotărârile potrivnice trebuie să întrunească cerinţa triplei identităţi, de cauză, de obiect şi de părţi, aspect neîndeplinit în speţă, câtă vreme o hotărâre este pronunţată în apel, asupra unei acţiuni de fond funciar, iar alta asupra unei acţiuni în contencios administrativ.

Mai mult, tot sub aspectul diferenţei de obiect, arată că, în dosarul nr. x/2017 au fost atacate acte emise de Comisia locală de aplicare a fondului funciar Cristian, iar în dosarul nr. x/2017 au fost atacate acte emise de Comisia locală de aplicare a fondului funciar Braşov.

Nici condiţia identităţii de părţi nu este întrunită deoarece în dosarul nr. x/2017 a figurat ca pârâtă Comisia Locală de Aplicare a Fondului Funciar Cristian, iar în dosarul nr. x/2017 Comisia locală de aplicare a fondului funciar Braşov.

Cazul de revizuire prevăzut de art. 509 pct. 8 C. proc. civ. este menit să sancţioneze tocmai încălcarea autorităţii de lucru judecat, aspect neîntrunit în speţă.

5. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., fără aplicarea dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 12.12.2019, s-a fixat termen de judecată la data de 8.04.2020, în şedinţă publică, cu citarea părţilor. La acest termen, dosarul a fost suspendat de drept, conform art. 42 alin. (6) din Decretul Preşedintelui României nr. 195/16.03.2020 privind instituirea stării de urgenţă pe teritoriul României, fără efectuarea vreunui act de procedură. Ulterior, prin rezoluţia din 19 mai 2020, a fost fixat termen pentru soluţionarea recursului la data de 15 iulie 2020.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând sentinţa atacată prin prisma criticilor înfăţişate de recurenta-revizuentă şi a apărărilor intimatului, raportat la cadrul normativ aplicabil, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele în continuare arătate.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Cu titlu prealabil, Înalta Curte constată că recurenta-revizuentă a încadrat recursul în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., iar în raport de conţinutul concret al criticilor expuse prin cererea de recurs, acestea se circumscriu cazului de casare invocat.

Un prim rând de critici invocate de recurentă în raport de hotărârea recurată, priveşte lipsa citării în faţa instanţei de revizuire a Comisiei locale de aplicare a legilor fondului funciar Braşov, parte care ar fi avut calitate procesuală pasivă în cauză, fapt ce reclamă incidenţa motivului de casare reglementat de prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., în sensul că hotărârea recurată ar fi fost pronunţată cu încălcarea regulilor de procedură privitoare la citarea părţilor.

Înalta Curte constată că aceste critici sunt nefondate.

Ceea ce invocă recurenta este că, la termenul când a fost soluţionată cererea de revizuire, nu a fost citată în cauză Comisia locală Braşov care a făcut parte din cadrul procesual subiectiv al cauzei, soluţionată prin decizia nr. 977/2019 supusă revizuirii.

Rezultă din practicaua sentinţei nr. 88/2019 că, pentru termenul din 6 septembrie 2019, când s-a judecat cererea de revizuire, instanţa a dispus citarea în cauză a Comisiei Judeţene Braşov, în calitate de revizuentă şi a Institutului de Cercetare-Dezvoltare pentru Pajişti Braşov, în calitate de intimat, acestea fiind părţile indicate prin cererea de revizuire formulată de Comisia Judeţeană Braşov, aflată la dosarul nr. x/2019 al Curţii de Apel Braşov.

Este adevărat că, din cadrul procesual subiectiv al cererii de revizuire, nu a făcut parte şi Comisia locală Braşov, însă, lipsa citării sale în cauză ar fi trebuit invocată doar de această parte, în măsura în care dovedea vreo vătămare, nu de o alta, respectiv recurenta-revizuentă de faţă, care nu a demonstrat vătămarea produsă prin necitarea în cauză a Comisiei locale Braşov. Pe de altă parte, aşa cum s-a arătat anterior, chiar recurenta Comisia Judeţeană Braşov a fost cea care a indicat cadrul procesual subiectiv eliptic al cererii de revizuire.

Cel de-al doilea rând de critici priveşte încălcarea de către instanţa de revizuire a dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. prin aprecierea asupra neîndeplinirii condiţiilor de admisibilitate prevăzute de acest caz de revizuire. Aşadar se invocă greşita aplicare a unor norme de procedură, aspecte care se circumscriu motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., iar nu celui prevăzut de pct. 8 al acestui articol, după cum s-a apreciat prin întâmpinarea la recurs, formulată de intimatul Institutul de Cercetare - Dezvoltare pentru Pajişti Braşov.

Înalta Curte constată că aceste critici sunt, de asemenea, nefondate.

Potrivit dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., "(1) revizuirea unei hotărâri […] poate fi cerută dacă: [...] 8. există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri."

Invocarea motivului de revizuire prevăzut de textul legal anterior enunţat presupune, în esenţă: existenţa unor hotărâri definitive contradictorii şi hotărârile potrivnice să fie pronunţate cu încălcarea autorităţii de lucru judecat a primei hotărâri.

Principiul autorităţii de lucru judecat, ce rezultă din dispoziţiile art. 430 C. proc. civ., este un principiu de interes general, care corespunde necesităţii de stabilitate juridică, potrivit căruia ceea ce s-a hotărât într-un act de jurisdicţie se consideră că exprimă adevărul şi judecata nu mai poate fi reluată.

Autoritatea de lucru judecat pune capăt, irevocabil, oricărui litigiu în care părţile au uzat deja de toate căile de atac puse la dispoziţia lor de către lege.

Excepţia autorităţii de lucru judecat are la bază regula că o acţiune nu poate fi judecată decât o singură dată (non bis in idem) şi impune condiţia identităţii de acţiuni care, potrivit legii, reclamă acelaşi obiect, aceeaşi cauză şi aceleaşi părţi.

Înalta Curte constată că nu este îndeplinită condiţia triplei identităţi de părţi, obiect şi cauză, pentru a se pretinde de către revizuentă o încălcare a principiului autorităţii de lucru judecat. Hotărârile invocate sunt pronunţate în cauze diferite, având obiecte diferite, anume dosarul nr. x/2017 al Tribunalului Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, privind pe reclamantul Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Pajişti Braşov, pe pârâtele Comisia Judeţeană de Aplicare a Legilor Fondului Funciar Braşov, Comisia Locală de Aplicare a Legilor Fondului Funciar Cristian şi Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice şi pe intervenienta Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice Gheorghe Ionescu-Şişeşti, având ca obiect constatarea nulităţii absolute a hotărârii Comisiei Judeţene Braşov de Aplicare a Legilor Fondului Funciar nr. 313/16.07.2008 şi anularea protocolului nr. 2180/26.09.2008 prin care a fost preluată de la reclamant suprafaţa de 151,33 ha, respectiv dosarul nr. x/2017 al Tribunalului Braşov, secţia I civilă, privind pe apelantele-pârâte Comisia Judeţeană de Aplicare a Legilor Fondului Funciar Braşov şi Comisia Locală de Aplicare a Legilor Fondului Funciar Braşov, în contradictoriu cu intimatul-reclamant Institutul de Cercetare Dezvoltare pentru Pajişti Braşov şi intimata-intervenientă Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice Gheorghe Ionescu-Şişeşti, având ca obiect constatarea nulităţii absolute a hotărârilor Comisiei Judeţene Braşov de aplicare a legilor fondului funciar nr. 466/06.10.2006 şi nr. 503/27.10.2006 şi anularea protocolului nr. 343/27.02.2007 prin care s-a preluat de la intimatul-reclamant suprafaţa de 23,74 ha.

În aceste circumstanţe, în mod corect a reţinut instanţa de fond că nu poate fi reţinută îndeplinirea cumulativă a condiţiilor prevăzute de dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., simpla referire la o situaţie de fapt presupus identică neputând constitui premisa admiterii unei cereri de revizuire.

Pentru aceste considerente, constatând că nu este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., în temeiul prevederilor art. 496 alin. (1) din acelaşi Cod, Înalta Curte va respinge recursul declarat de Comisia Judeţeană Braşov, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Comisia Judeţeană Braşov împotriva sentinţei civile nr. 88 din 6 septembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 15 iulie 2020.