Irrevocability of unilateral resignation order precluding subsequent claim for reserve transfer based on military unit restructuring

Şedinţa publică din data de 14 iulie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, la data de 27.02.2017, sub nr. x/2017, reclamantul A. a solicitat obligarea pârâtului Ministerul Apărării Naţionale la emiterea ordinului de trecere în rezervă şi obligarea la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de proces.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 127/CA din 17 mai 2017 Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a decis următoarele: "Admite excepţie lipsei de interes.

Respinge ca lipsită de interes acţiunea în contencios administrativ şi fiscal promovată de reclamant A. în contradictoriu cu pârât Ministerul Apărării Naţionale.".

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul A. solictând, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de fond.

În motivarea căii de atac exercitate reclamantul a susţinut că instanţa de fond nu a înţeles esenţa problemei, respectiv a faptului că a solicitat trecerea în rezervă conform dispoziţiilor art. 6 din O.G. nr. 7/1998, cu pensie parţială anticipată.

Reţinerea lipsei de interes nu este justificată în condiţiile în care reclamantul apreciază că acţiunea sa este justificată de interesul material, reprezentat de suma lunară de bani, pensia anticipată parţială.

Reclamantul mai arată că prin modificarea radicală a structurii unităţii militare, noua organigramă prevedea posturi cu aceeaşi denumire de ofiţer, însă acestea au fost înfiinţate în cadrul microstructurilor, inexistente anterior, cu atribuţii distincte şi cu un coeficient de salarizare inferior. Munca în aceste condiţii nu justifică nesoluţionarea cererilor subsemnatului, cu atât mai mult echivalarea demisie cu pierderea iremediabilă a unui drept material cuvenit ca urmare a unor ani de vechime în muncă, respectiv a pensiei.

4. Apărările intimatelor

Intimatul pârât Ministerului Afacerilor de Interne a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca legala a hotărârii instanţei de fond.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, a cadrului normativ aplicabil şi a probatoriului administrat în cauză, Înalta Curte apreciază că se impune respingerea acestuia, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Reclamantul a supus controlului de legalitate al instanţei de fond obligarea pârâtului Ministerului Afacerilor de Interne la emiterea ordinului de trecere în rezervă şi obligarea la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de proces.

În motivare, reclamantul a arătat că este cadru militar cu grad de maior şi îşi exercită profesia la Unitatea Militară nr. 01759 Constanţa, conform contractului privind exercitarea profesiei de cadru militar în activitate încheiat, iar pe parcursul desfăşurării activităţii a fost încadrat ca ofiţer 3 (maior), având un coeficient al salariului de 4,1 şi atribuţii în transporturi militare.

În acest sens, este de subliniat că în cursul lunii noiembrie 2016, unitatea militară la care activează a fost supusă procesului de reorganizare şi restructurare, fiind modificată, de esenţă, întreaga organigramă, funcţia pe care era încadrat şi atribuţiile pe care le avea dispărând, iar în noua organigramă, existau posturi cu aceeaşi denumire de ofiţer 3 (maior), dar cu atribuţii distincte de cele pe care le avea anterior şi cu un coeficient de salariu modificat, la o valoare inferioară, de 3,99.

În speţă, reclamantul a solicitat obligarea pârâtului la emiterea ordinului de trecere în rezervă în temeiul dispoziţiilor art. 6 alin. (1) lit. b) din O.G. nr. 7/1998, respectiv cu drept la pensie militară de serviciu cu vechime incompletă, apreciind că unitatea militară în care a funcţionat a fost supusă restructurării, fapt ce îi conferă dreptul de a solicita trecerea în rezervă cu drept de pensie.

Aceasta în contextul în care, răspunsul la solicitările repetate formulate, respectiv raport înregistrat sub nr. x/21.10.2016, raport înregistrat sub nr. x/16.11.2016 şi raport din data de 30.12.2016, a fost în sensul că "urmare la….vă informam că ministrul aparerii naţionale nu a fost de acord cu trecerea în rezervă cu drept de pensie anticipată parţial, pe data de 01.12.2016 a maiorului A. din UM 01759 Constanţa" (răspuns la primul raport înregistrat sub nr. x nr. 24/12.10.2016).

Ulterior formulării acţiunii, la data de 09.03.2017, reclamantul a depus la UM 01759 Constanţa, raportul personal înregistrat sub nr. x, în care se menţionează "vă prezint demisia mea conform art. 85 lit. h) din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, cu modificările şi completările ulterioare, şi solicit trecerea în rezervă începând cu data de 01.05.2017.".

Potrivit dispoziţiilor art. 85 din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, cu modificările şi completările ulterioare: "Art. 85 - (1) Ofiţerii, maiştrii militari şi subofiţerii în activitate pot fi trecuţi în rezervă sau direct în retragere, după caz, în următoarele situaţii:

a) la împlinirea vârstei standard de pensionare pentru limită de vârstă;

a1) la împlinirea vârstei care conferă dreptul la pensie de serviciu pentru limită de vârstă cu reducerea vârstei standard de pensionare, în condiţiile legii;

b) sunt clasaţi "inapt pentru serviciul militar" de către comisiile de expertiză medico-militară, cu excepţia situaţiei în care a intervenit menţinerea în activitate în condiţiile art. 21 alin. (4);

c) sunt clasaţi "apt limitat" de către comisiile de expertiză medico-militară, cu excepţia situaţiei în care a intervenit menţinerea în activitate în condiţiile art. 21 alin. (4);

d) au împlinit limita de vârstă în grad;

e) când, în urma reorganizării unor unităţi şi a reducerii unor funcţii din statele de organizare, nu sunt posibilităţi pentru a fi încadraţi în alte funcţii sau unităţi, precum şi pentru alte motive sau nevoi ale Ministerului Apărării Naţionale;

e1) la expirarea termenului prevăzut în contractul încheiat în condiţiile art. 411, dacă una dintre părţi nu este de acord cu reînnoirea acestuia;

f) pentru a fi numiţi într-o funcţie publică, civilă, cu menţiunea de a fi trecuţi în rezervă;

g) la cerere, pentru motive bine întemeiate;

h) prin demisie;

i) când manifestă dezinteres în îndeplinirea atribuţiilor şi sarcinilor de serviciu sau în perfecţionarea pregătirii lor militare şi de specialitate;

i1) când nu promovează baremele de pregătire fizică, în condiţiile stabilite prin ordin al conducătorului instituţiei;

j) când comit abateri grave de la prevederile regulamentelor militare sau de la alte dispoziţii legale;

k) când, pentru o infracţiune săvârşită din culpă, li s-a aplicat prin hotărâre judecătorească suspendarea executării pedepsei sub supraveghere ori a amenzii, precum şi în cazurile când au beneficiat de amnistie sau graţiere înainte de începerea executării pedepsei;

l) când încalcă prevederile art. 4 lit. a) referitoare la deţinerea cetăţeniei române şi a domiciliului în ţară;

m) în cazul neavizării în vederea acordării autorizaţiei de acces la informaţii clasificate sau certificatului de securitate, la retragere ori în cazul în care aceste documente nu sunt revalidate, din motive imputabile cadrului militar în condiţiile legii;

n) după punerea la dispoziţie, potrivit legii, ca urmare a limitării nivelului de acces la informaţii clasificate, atunci când nu se identifică o funcţie corespunzătoare gradului deţinut cu o prevedere a nivelului de acces la informaţii clasificate înscrisă în fişa postului, la nivelul acordat după limitare.".

Înalta Curte reţine că la data de 25 aprilie 2017 a fost emis Ordinul MAPN nr. 373/25.04.2017 prin care reclamantul a fost trecut în rezervă începând cu data de 1.05.2017 ca urmare a demisiei, în temeiul dispoziţiilor art. 85 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 80/1995.

Potrivit dispoziţiilor art. 81 alin. (1) din Codul muncii,,(1) Prin demisie se intelege actul unilateral de vointa a salariatului care, printr-o notificare scrisa, comunica angajatorului incetarea contractului individual de munca, dupa implinirea unui termen de preaviz.

Or, urmare a manifestării unilaterale de voinţă a reclamantului, respectiv a demisiei acestuia, au încetat raporturile contractuale cu angajatorul, respectiv contractul de exercitarea a profesiei de militar în activitate.

Prin urmare, angajatorul a luat act de manifestatrea de voinţă unilaterală şi a emis Ordinul MAPN nr. 373/25.04.2017 prin care reclamantul a fost trecut în rezervă începând cu data de 1.05.2017, făcând aplicarea dispoziţiilor art. 85 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 80/1995.

Înalta Curte, împărtăşind opinia instanţei de fond, arată că pârâtul Ministerul Apărării Naţionale nu mai poate proceda la emiterea unui alt ordin de trecere în rezervă, cu un alt temei, având în vedere efectele juridice produse de Ordinul nr. 373/25.04.2017. Astfel, ordinul de trecere în rezervă emis de pârât ca urmare a demisiei reclamantului nu mai poate fi revocat de către emitent.

Dincolo de aceste aspecte, irevocabilitatea actului juridic unilateral este o consecinţă a principiului forţei obligatorii a actului juridic în general şi presupune ca actului unilateral să nu i se poată pune capăt prin manifestarea de voinţă, în sens contrar, din partea autorului acestuia. Totodată, din interpretarea prevederilor art. 1324 - 1326 C. civ. rezultă că actul juridic unilateral devine irevocabil de la momentul la care începe să-şi producă efectele, iar în situaţia reclamantului ordinul de trecere în rezervă şi-a produs efectele începând ca data de 1.05.2017.

Prin urmare, de la această dată raporturile contractuale şi de serviciu dintre părţi au încetat şi nu mai poate fi solicitată o nouă trecere în rezervă. Ordinul de trecere în rezervă nu mai poate fi revocat de către pârât sub nicio formă, fiind necesar, eventual, anularea acestuia, restabilirea raporturilor de serviciu şi, ulterior emiterea unui nou ordin de trecere în rezervă, însă este necesar acordul părţilor pentru naşterea unui nou raport juridic de muncă.

În sensul celor anterior antamate este corectă aserţiunea instanţei de fond în sensul că, odată încetate raporturile contractuale dintre părţi, reclamantul nu mai justifică finalitatea practică a procedurii judiciare declanşate, întrucât pârâtul nu are posibilitatea de a dispune o nouă trecere în rezervă a reclamantului.

În consecinţă, criticile reclamantului se dovedesc a fi nefondate, hotărârea instanţei de fond din perspectiva acestora fiind dată cu interpretarea şi aplicarea corectă a normelor de drept material aplicabile.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte, va respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 127/CA din 17 mai 2017 a Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 127/CA din 17 mai 2017 a Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 14 iulie 2020.