Incompatibility of public official roles voided for defective initiation via unidentifiable petition

Şedinţa publică din data de 14 iulie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate, în principal constatarea nulităţii Raportului de Evaluare nr. x/18.03.2016 întocmit de pârâtă, şi în subsidiar anularea aceluiaşi Raport de Evaluare.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 81/F/2017 din 5 mai 2017 Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal a decis următoarele: "Admite, în parte, acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate, şi, în consecinţă:

Anulează în parte Raportul de evaluare a stării de incompatibilitate nr. x, întocmit de Agenţia Naţională de Integritate - Inspecţia de Integritate, doar cu privire la constatarea stării de incompatibilitate a reclamantului pentru deţinerea simultană a funcţiei de viceprimar al municipiului Făgăraş, pe de o parte, şi funcţia de administrator la B. Făgăraş, respectiv funcţia de administrator - membru în Consiliul de Administraţie la S.C. Fotbal Club Municipal Făgăraş S.A. Făgăraş, pe de altă parte.

Respinge în rest acţiunea.".

3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond a formulat recurs reclamantul, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat casarea în parte a sentinţei recurate, în sensul de a dispune anularea în tot a acestui raport de evaluare.

În motivarea recursului, a arătat că instanţa de fond, în mod greşit, nu a anulat raportul de evaluare întocmit de intimată, ca urmare a faptului că sesizarea în baza căreia a fost întocmit acest raport este falsă. Citează, în acest sens, reclamantul dispoziţiile art. 12 alin. (1) din Legea nr. 176/2010, respectiv, Agenţia îndeplineşte activitatea de evaluare prevăzută la art. 8 din oficiu sau la sesizarea oricărei persoane fizice sau juridice, cu respectarea prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 27/2002 privind reglementarea activităţii de soluţionare a petiţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 233/2002." şi dispoziţiile art. 2 din O.G. nr. 27/2002 potrivit cărora "În sensul prezentei ordonanţe, prin petiţie se înţelege cererea, reclamaţia, sesizarea sau propunerea formulată în scris ori prin poştă electronică, pe care un cetăţean sau o organizaţie legal constituită o poate adresa autorităţilor şi instituţiilor publice centrale şi locale, serviciilor publice descentralizate ale ministerelor şi ale celorlalte organe centrale, companiilor şi societăţilor naţionale, societăţilor comerciale de interes judeţean sau local, precum şi regiilor autonome, denumite în continuare autorităţi şi instituţii publice.".

Cu alte cuvinte, arată reclamantul, pentru ca o sesizare să fie valabil făcută şi să poată da naştere unei acţiuni din partea instituţiei publice căreia se adresează este necesar ca acea sesizare să fie făcută de către un cetăţean sau organizaţie legal constituită şi nu ca urmare a săvârşirii unei fapte penale, constând în furtul de identitate, aşa cum este cazul sesizării ce stă la baza întocmirii raportului contestat în cauză.

Totodată, a arătat că instanţa de fond a aplicat greşit dispoziţiile art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, întrucât numirea reclamantului în consiliul de administraţie al unor instituţii publice de învăţământ, culturale sau sportive nu poate duce la sancţionarea pe criterii de incompatibilitate pentru reprezentarea interesului public şi social prin mandatul de administrare acordat de către autoritatea publică locală, cu atât mai mult cu cât niciuna dintre funcţii nu a presupus vreo remuneraţie şi nici nu a generat conflict de interese între calitatea de viceprimar şi activitatea acestor organisme de interes public.

4. Apărările intimatei

Intimata-pârâtă a depus întâmpoinare la dosarul cauzei, solicitând respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei instanţei de fond ca fiind legală.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport cu motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul este fondat.

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Reclamantul a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune prin care a solicitat, în principal, constatarea nulităţii Raportului de Evaluare nr. x/18.03.2016 întocmit de pârâtă, şi, în subsidiar, anularea aceluiaşi Raport de Evaluare.

În speţă, prin Raportul de evaluare nr. x/18.03.2016, Agenţia Naţională de Integritate a constatat că recurentul-reclamant A. s-a aflat în stare de incompatibilitate, prin faptul că a deţinut simultan funcţia de viceprimar al municipiului Făgăraş şi funcţiile de administrator la S.C. B. S.R.L. (perioada 30.06.2008-22.01.2009), administrator-membru în Consiliul de Administraţie la S.C. Fotbal Club Municipal Făgăraş S.A. (perioada 30.06.2008-24.01.2012), reprezentant al Consiliului Local Făgăraş în consiliile de administraţie ale unităţilor de învăţământ cu personalitate juridică din municipiul Făgăraş (Colegiul Naţional Doamna Stanca şi Grădiniţa cu Program Prelungit nr. 3) - perioada 30.11.2011-03.07.2014, reprezentant al Consiliului de administraţie al Muzeului Ţării Făgăraşului "C." (perioada 30.07.2012-prezent).

Evaluarea recurentului a fost declanşată în urma unei sesizări primite de intimata ANI de la o "persoană fizică în lucrarea nr. 39626/S/II/18.09.2013" cu privire la faptul că recurentul nu a respectat regimul juridic al incompatibilităţilor pe perioada deţinerii funcţiilor şi demnităţilor publice.

Prima instanţă a respins argumentul reclamantului-recurent privind nelegalitatea raportul de evaluare din perspectiva nelegalităţii sesizării pârâtei ANI cu cererea nr. x/18.09.2013, arătând că "nu este obligatorie existenţa unei sesizări din partea persoanelor fizice sau juridice, pentru declanşarea unei acţiuni de evaluare a incompatibilităţilor, aceasta putându-se face şi din oficiu de către Agenţie", potrivit dispoziţiilor art. 12 alin. (1) din Legea nr. 176/2010.

În consecinţă, a apreciat că sub aspectul legalităţii Raportului de evaluare contestat, nu are relevanţă caracterul fals sau real al sesizării pretins formulate de D. şi a respins petitul cererii vizând acest aspect.

În ce priveşte petitul subsidiar al cererii, prin care reclamantul solicită anularea Raportului de evaluare, instanţa de fond a reţinut reclamantul a deţinut funcţia de viceprimar simultan cu cea de administrator al S.C. B. S.R.L. (în perioada 30.06.2008-22.01.2009) şi cu cea de administrator-membru în Consiliul de Administraţie la S.C. Fotbal Club Municipal Făgăraş S.A. (în perioada 30.06.2008-24.01.2012).

Totodată, la data de 4 iulie 2008, reclamantul a optat pentru calitatea de viceprimar şi a renunţat, la funcţiile de administrator pe care le deţinea în cadrul S.C. B. S.R.L. şi S.C. Fotbal Club Municipal Făgăraş S.A..

Prin urmare, apreciind că, din perspectiva dispoziţiilor referitoare la incompatibilităţi, renunţarea la funcţia de administrator operează cu data manifestării unilaterale de voinţă, comunicată societăţii, potrivit dispoziţiilor art. 1556 alin. (1) din C. civ. (1865), prima instanţă a constatat că reclamantul a renunţat la mandatele de administrator la data de 04.07.2008, data înregistrării renunţărilor la cele două societăţi mandante.

În ce priveşte calitatea reclamantului de membru în consiliul de administraţie al S.C. Fotbal Club Municipal Făgăraş S.A. Făgăraş, Curtea reţine că şi această calitate a încetat, o dată cu renunţarea la mandatul de administrator, având în vedere dispoziţiile art. 137 alin. (1) teza ultimă din Legea nr. 31/1990.

În consecinţa celor care preced, Curtea apreciază că acţiunea reclamantului este fondată în ce priveşte nelegalitatea constatării stării de incompatibilitate pentru deţinerea simultană a funcţiei de viceprimar al municipiului Făgăraş, pe de o parte, şi funcţia de administrator la B. Făgăraş, respectiv funcţia de administrator - membru în Consiliul de Administraţie la S.C. Fotbal Club Municipal Făgăraş S.A. Făgăraş, pe de altă parte.

În ceea ce priveşte starea de incompatibilitate a reclamantului reţinută de pârâtă între funcţia de viceprimar şi calitatea de reprezentant al Consiliului Local Făgăraş în consiliile de administraţie ale unităţilor de învăţământ cu personalitate juridică din municipiul Făgăraş (Colegiul Naţional Doamna Stanca şi Grădiniţa cu Program Prelungit nr. 3), instanţa de fond potrivit art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, a reţinut că funcţia de viceprimar este incompatibilă cu calitatea de membru în consiliul de administraţie la instituţiile publice.

Faţă de toate aceste constatări, instanţa de fond a admis, în parte, acţiunea reclamantului, şi, în consecinţă, a anulat, în parte, Raportul de evaluare a stării de incompatibilitate nr. x, întocmit de Agenţia Naţională de Integritate - Inspecţia de Integritate, doar cu privire la constatarea stării de incompatibilitate a reclamantului pentru deţinerea simultană a funcţiei de viceprimar al municipiului Făgăraş, pe de o parte, şi funcţia de administrator la B. Făgăraş, respectiv funcţia de administrator - membru în Consiliul de Administraţie la S.C. Fotbal Club Municipal Făgăraş S.A. Făgăraş, pe de altă parte şi a respins, în rest, acţiunea.

Instanţa de control judiciar nu împărtăşeşte abordarea judecătorului fondului, considerând-o a fi formalistă şi contrară scopului instituit prin normele prevăzute în cuprinsul Legii nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative şi Ordonanţei Guvernului nr. 27/2002 privind reglementarea activităţii de solutionare a petitiilor.

Potrivit dispoziţiilor art. 12 alin. (1) din Legea nr. 176/2010, ANI "îndeplineşte activitatea de evaluare din oficiu sau la sesizarea oricărei persoane fizice sau juridice, cu respectarea prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 27/2002 privind reglementarea activităţii de soluţionare a petiţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 233/2002."

Totodată, potrivit dispoziţiilor art. 2 din O.G. nr. 27/2002 potrivit cărora "În sensul prezentei ordonanţe, prin petiţie se înţelege cererea, reclamaţia, sesizarea sau propunerea formulată în scris ori prin poştă electronică, pe care un cetăţean sau o organizaţie legal constituită o poate adresa autorităţilor şi instituţiilor publice centrale şi locale, serviciilor publice descentralizate ale ministerelor şi ale celorlalte organe centrale, companiilor şi societăţilor naţionale, societăţilor comerciale de interes judeţean sau local, precum şi regiilor autonome, denumite în continuare autorităţi şi instituţii publice.".

Or, acelaşi act normativ stabileşte în cuprinsul art. 7 că "Petiţiile anonime sau cele în care nu sunt trecute datele de identificare a petiţionarului nu se iau în considerare şi se clasează, potrivit prezentei ordonanţe.".

În prezenta cauză, Înalta Curte constată că sesizarea nr. 6746/30.08.2013 formulată de petentul D., a fost ulterior negată prin procesul-verbal aflat la dosar fond.

Mai mult, din adresa nr. x/30.08.2013 emisă de IPJ Braşov, urmare a plângerii formulate de D., persoana care a formulat sesizarea, rezultă că în dosarul penal nr. x/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Municipiului Făgăraş privind infracţiunile de fals în declaraţii şi fals privind identitatea se desfăşoară cercetări pentru identificarea autorilor şi tragerea la răspundere conform legii.

Faptul că din probatoriul administrat în cauză rezultă că sesizarea numitului D., reţinută de către pârâta Agenţiei Naţionale de Integritate, ca temei al declanşării activităţii de evaluare privind respectarea regimului incompatibilităţilor de către reclamant, s-a făcut ca urmare a săvârşirii unor fapte penale de către o persoană neidentificată, astfel cum s-a arătat în precedent, nu este de natură a acoperi neregularităţile privind identificarea petiţionarului.

Astfel, în mod eronat intimata-pârâtă a dat curs unei sesizări care nu îndeplinea condiţiile de formă, deşi trebuia s-o claseze în raport de dispoziţiile art. 7 din O.G. nr. 27/2002.

Nu se poate reţine nici faptul că intimata s-ar fi sesizat din oficiu, întrucât în dosar nu există un proces-verbal întocmit de preşedintele Agenţiei Naţionale de Integritate, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 12 alin. (2) din Legea nr. 176/2010.

Pentru aceste considerente, în conformitate cu prevederile art. 496 alin. (2) C. proc. civ., constatând că în mod eronat instanţa de fond a respins argumentul reclamantului privind nelegalitatea sesizării pârâtei Agenţia Naţională de Integritate, Înalta Curte va admite în tot acţiunea formulată de reclamantul A. şi, în consecinţă, va anula, în tot, Raportul de evaluare a stării de incompatibilitate nr. x, întocmit de Agenţia Naţională de Integritate - Inspecţia de Integritate.

.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei nr. 81/F/2017 din 5 mai 2017 a Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi, în rejudecare:

Admite, în tot, acţiunea formulată de reclamantul A. şi, în consecinţă, anulează, în tot, Raportul de evaluare a stării de incompatibilitate nr. x, întocmit de Agenţia Naţională de Integritate - Inspecţia de Integritate.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 14 iulie 2020.