Whether a ministerial notification of an administrative sanction constitutes a challengeable administrative act or a mere internal communication procedure

Şedinţa publică din data de 14 iulie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamanta SC "A." S.R.L. a solicitat anularea Notificării nr. x/16.05.2016 emisă de către Serviciul Medical din cadrul Ministerului Transporturilor.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 102 din 8 mai 2017 Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal a decis următoarele:

Admite excepţia inadmisibilităţii.

Respinge ca inadmisibilă acţiunea promovată de către reclamanta SC "A." S.R.L., cu sediul în mun. Galaţi, str. x, jud. Galaţi, în contradictoriu cu pârâtul Serviciul Medical din cadrul Ministerului Transporturilor, cu sediul în Bucureşti, bd. x.

1.3 Cererea de recurs

Împotriva sentinţei civile nr. 102 din 8 mai 2017, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamanta SC "A." S.R.L., întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând, admiterea recursului, casarea hotărârii recurate, şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe,

În motivarea căii de atac, recurenta-reclamantă a arătat, în esenţă, că, în mod greşit, instanţa de fond a apreciat că notificarea nr. x/16.05.2016 emisă de către pârâtul Ministerul Transporturilor, Infrastructurii şi Comunicaţiilor nu este un act administrativ.

Astfel, reclamanta arată că notificarea anterior menţionată este un act administrativ în sensul dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, fiind unicul înscris prin care reclamanata a fost sancţionată şi încunoştiinţată despre sancţiunea retragerii certificatului de agregare nr. x/2014 pentru o perioadă de 2 ani, iar Nota nr. x/13.05.2016 este un act intern al pârâtului, acesta nefiind comunicat în mod expres reclamantei.

În ceea ce priveşte nota nr. x/13.05.2016 reclamanta arată că este un act intern al pârâtului care are o dublă reprezentare şi semnificaţie juridică, pe de o parte este o notă prin care Serviciul Medical propune conducerii instituţiei retragerea Certificatului de agregare nr. x/2014, iar pe de altă parte acest înscris conţine viza de "APROB-SECRETAR DE STAT". Or, ca un act să producă efecte juridice trebuie să-i fie opozabil subiectului de drept, respectiv să fie comunicat, însă această notă nu a fost comunicată anterior sau concomitent cu notificarea nr. x/16.05.2016.

1.4. Apărările intimatelor Intimatul pârât Ministerul Transporturilor a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca legala a hotărârii instanţei de fond.

5. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa recurată prin prisma motivelor de casare invocate, în raport de actele şi lucrările dosarului şi de dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, potrivit considerentelor ce urmează.

Recurentul-reclamant a învestit instanţa de contencios administrativ şi fiscal, pe calea prevăzută de art. 8 din Legea contenciosului administrativ nr. 544/2004, cu o acţiune îndreptată împotriva Ministerul Transporturilor solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea Notificării nr. x/16.05.2016 emisă de Ministerul Transportului - Serviciul Medical.

Prima instanţă a admis excepţia inadmisibilităţii şi a respins acţiunea promovată de către SC "A." S.R.L., ca inadmisibilă, motiv pentru care reclamanta a declarat prezentul recurs, invocând în drept dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Potrivit acestui motiv de recurs, casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a unor norme de drept material şi nu a unor norme procesuale.

De asemenea, hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii atunci când instanţa a recurs la textele de lege aplicabile speţei dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omiţând unele condiţii pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greşit.

În cauza de faţă aceste motive nu sunt incidente, soluţia primei instanţe este expresia interpretării şi aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate.

Astfel, cererea de chemare în judecată vizează anularea Notificării nr. x/16.05.2016 emisă de Ministerul Transportului - Serviciul Medical.

Potrivit dispoziţiilor art. 2 din Legea privind contenciosul administrativ nr. 554/2004 -, Semnificaţia unor termeni:

(1) În înţelesul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:

……….

c)*) act administrativ - actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice;"

Din conţinutul dispoziţiilor anterior citate rezultă că actul administrativ pentru a fi supus cenzurii instanţelor judecătoreşti trebuie să producă efecte juridice, să creeze, să modifice sau să suprime o situaţie juridică subiectivă sau obiectivă.

Or, notificarea care face obiectul cauzei de faţă, nu are trăsăturile caracteristice ale unui act administrativ, chiar dacă emană de la autorităţi publice, scopul încheierii lui nu a fost producerea prin el însuşi de efecte juridice separate, specifice dreptului administrativ, ci doar de a constitui un instrument de informare/comunicare, în condiţiile legii, în îndeplinirea atribuţiilor cu care părţile sunt învestite prin lege.

În speţă, obiectul cererii de chemare în judecată este reprezentat de Notificarea nr. x/16.05.2016 prin care i se comunică reclamantei SC "A." SRL faptul că, prin Nota nr. x/13.05.2016 s-a dispus aplicarea sancţiunii administrative de retragere a certificatului de agregare pentru examinări medicale pe siguranţa transporturilor nr. 232/13.05.2016 pe o perioadă de 2 ani, conform dispoziţiilor art. 4 lit. b) din OMT nr. 1263/2013.

Pe cale de consecinţă, înscrisul anterior citat nu are calitatea de act administrativ în sensul prevăzut de lege, întrucât nu produce prin el însuşi efecte juridice, servind doar la îndeplinirea formalităţilor de comunicare a actului administrativ deja emis, reprezentat de Nota nr. x/13.05.2016, prin care s-a dispus aplicarea sancţiunii administrative.

Totodată, susţinerea recurentei potrivit căreia s-ar fi aflat în imposibilitatea contestării Notei nr. x/13.05.2016, întrucât nu a fost comunicat nici anterior, nici concomitent cu Notificarea nr. x/16.05.2016, nu poate fi reţinută.

Or, Nota nr. x/13.05.2016 este actul administrativ emis de autoritatea publică Ministerul Transportului, în regim de putere publică, în vederea organizării executării sau a executării în concret a legii care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice, prin care şeful Serviciului medical din cadrul Ministerului Transporturilor a stabilit conţinutul actului, în sensul respingerii acordării vizei anuale şi aplicarea sancţiunii prevăzute de OMT nr. 1263/2013 la art. 4 lit. b), respectiv retragerea certificatului de agregare nr. x/07.04.2014, pe o perioadă de 2 ani, iar Secretarul de stat din acelaşi Minister i-a conferit forţă executorie prin aprobare.

Înalta Curte constată, împărtăşind opinia instanţei de fond, că reclamanta avea posibilitatea să solicite comunicarea in extenso a Notei în discuţie, urmând ca de la această comunicare completă să curgă termenele pentru introducerea acţiunii în contencios administrativ.

În acest context, rezultă cu evidenţă faptul că Notificarea nr. x/16.05.2016 emisă de Ministerul Transportului - Serviciul Medical a cărui anulare o solicită reclamantul nu are caracterul unui act administrativ, ci este un act intern al instituţiei Ministerul Transporturilor, având ca obiect instrumentarea unui schimb de informaţii între instituţia Ministerului Transporturilor şi unitatea medicală SC "A." S.R.L.. Notificării nr. x/16.05.2016 emisă de Ministerul Transportului - Serviciul Medical reprezintă o procedură scrisă încheiată între părţi, în baza unor prevederi legale exprese, prin care se prevăd operaţiuni administrative complexe pe care autorităţile semnatare trebuie să le efectueze în comun, în vederea exercitării atribuţiilor legale şi comune.

Deşi este un act juridic, protocolul nu naşte, modifică sau stinge drepturi şi obligaţii noi instituite în vederea organizării generale a legii sau a executării în concret a legii, ci reia fidel, texte din legi, ordonanţe sau hotărâri, după caz, ce privesc atribuţiile comune ale celor două autorităţi în domeniile lor de activitate. Constatăm astfel că protocolul însuşi izvorăşte din acte administrative normative şi individuale, fiind simple forme scrise de executare în concret, unitar şi imediat a atribuţiilor legale. Astfel, efectele juridice nu sunt unele noi şi directe, ci ele rezultă chiar din textul actelor normative în temeiul cărora s-au încheiat protocoalele. În acest sens, este de reţinut că manifestarea de voinţă a celor două instituţii publice semnatare, în sensul configurării conţinutului dreptului/obligaţiei de cooperare/colaborare instituţională prin stabilirea unui corp comun de proceduri interne, reguli procedurale de urmat de către acestea cu ocazia diferitelor proceduri, inclusiv judiciare, nu a fost exprimată în regim de putere publică şi nici nu a fost emisă în vederea executării/organizării în concret a legii, nefiind aptă, prin ea însăşi, a schimba realitatea juridică.

Prin urmare, Înalta Curte constată că instanţa de fond a interpretat judicios prevederile legale aplicabile, motiv pentru care, în temeiul art. 20 din Legea contenciosului administrativ nr. 544/2004 şi art. 496 din C. proc. civ., va respinge recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 102 din 8 mai 2017 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 102 din 8 mai 2017 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 14 iulie 2020.