Ministry of Justice Appeal Rejected: Judicial Salaries Recalculated Retroactively to August 2016 with Interest and Inflation Adjustment

Şedinţa publică din data de 14 iulie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 18.11.2016, astfel cum a fost modificată succesiv în datele de 18.01.017 şi 03.02.2017, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M. si N. au chemat in judecata pe pârâţii Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Alba Iulia, Tribunalul Alba şi Tribunalul Sibiu, solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună:

1. Anularea în parte a Ordinului MJ nr. 3530/C/28.09.2016, în ceea ce priveşte drepturile salariale ale reclamanţilor.

2. Obligarea pârâtului Ministerul Justiţiei la emiterea unui nou ordin prin care sa recalculeze salariale ale reclamanţilor, retroactiv, cu începere din data de 09.04.2015, pe baza unui valori de referinţă sectoriale de 405 RON, majorate cu 10% în baza Legii nr. 293/2015.

3. Obligarea pârâţilor Tribunalul Alba si Curtea de Apel Alba Iulia la plata către reclamanţii C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M. şi N. a diferenţelor dintre drepturile salariale cuvenite potrivit alineatului precedent şi cele încasate pe perioada 09.04.2015-zi, la plata dobânzii legale aferente acestor diferenţe, calculate de la data scadentei fiecărei diferenţe lunare până la data plăţii efective şi integrale, precum la actualizarea acestor diferenţe cu inflaţia calculată tot de la data scadentei fiecărei diferenţe lunare până la data plăţii efective şi integrale.

4. Obligarea pârâţilor Tribunalul Alba si Curtea de Apel Alba Iulia la plata către reclamantul A. a diferenţelor dintre drepturile salariale cuvenite potrivit alineatului precedent şi cele încasate pe perioada 15.06.2015-30.11.2016, la plata dobânzii legale aferente acestor diferenţe, calculate de la data scadentei fiecărei diferenţe lunare pana la data plăţii efective şi integrale, precum la actualizarea acestor diferenţe cu inflaţia calculată tot de la data scadentei fiecărei diferenţe lunare până la data plăţii efective şi integrale.

5. Obligarea pârâţilor Tribunalul Sibiu si Curtea de Apel Alba Iulia la plata către reclamantul A. a diferenţelor dintre drepturile salariale cuvenite potrivit alineatului precedent şi cele încasate pe perioada 01.12.2016-zi, la plata dobânzii legale aferente acestor diferenţe, calculate de la data scadentei fiecărei diferenţe lunare până la data plăţii efective şi integrale, precum la actualizarea acestor diferenţe cu inflaţia calculată tot de la data scadentei fiecărei diferenţe lunare până la data plăţii efective şi integrale.

6. Obligarea pârâţilor Tribunalul Alba si Curtea de Apel Alba Iulia la plata către reclamantul B. a diferenţelor dintre drepturile salariale cuvenite potrivit alineatului precedent şi cele încasate pe perioada 19.01.2016-31.12.2016, la plata dobânzii legale aferente acestor diferenţe, calculate de la data scadentei fiecărei diferenţe lunare până la data plăţii efective şi integrale, precum la actualizarea acestor diferenţe cu inflaţia calculată tot de la data scadenţei fiecărei diferenţe lunare până la data plăţii efective şi integrale.

7. Obligarea pârâţilor Tribunalul Sibiu si Curtea de Apel Alba Iulia la plata către reclamantul A. a diferenţelor dintre drepturile salariale cuvenite potrivit alineatului precedent şi cele încasate pe perioada 01.01.2017-zi, la plata dobânzii legale aferente acestor diferenţe, calculate de la data scadentei fiecărei diferenţe lunare până la data plăţii efective şi integrale, precum la actualizarea acestor diferenţe cu inflaţia calculată tot de la data scadentei fiecărei diferenţe lunare până la data plăţii efective şi integrale.

8. Obligarea pârâtului Ministerul Justiţiei ca la emiterea de ordine viitoare de salarizare, cu ocazia promovărilor în funcţii şi numirilor în funcţii de conducere, să ţină seama de o valoare de referinţă sectorială de 405 RON, majorată cu 10% în baza Legii nr. 293/2015, precum şi să includă procentele aferente vechimii în muncă/funcţie de la data promovării/numirii în indemnizaţia lunară de încadrare de la data de 31.12.2009.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 1785 din 17 mai 2017 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a decis următoarele:

Respinge excepţia prescripţiei ca neîntemeiată.

Respinge excepţia rămânerii fără obiect şi excepţia lipsei de interes ca neîntemeiate.

Admite în parte excepţia inadmisibilităţii, doar în ceea ce priveşte capetele de cerere privind emiterea unui ordin de salarizare pentru perioada 09.04.2015-01.08.2016 şi plata diferenţelor salariale aferente acestei perioade.

Respinge ca inadmisibile, capetele de cerere privind emiterea unui ordin de salarizare pentru perioada 09.04.2015-01.08.2016 şi plata diferenţelor salariale aferente acestei perioade.

Admite în parte acţiunea modificată formulată de reclamanţii A., cu domiciliul în judeţul Sibiu, B., cu domiciliul în judeţul Sibiu, C., cu domiciliul procesual ales la Judecătoria Alba Iulia cu sediul în judeţul Alba, D., cu domiciliul procesual ales la Judecătoria Alba Iulia cu sediul în judeţul Alba, O., cu domiciliul procesual ales la Judecătoria Alba Iulia cu sediul în judeţul Alba, F., cu domiciliul procesual ales la Judecătoria Alba Iulia cu sediul în judeţul Alba, G., cu domiciliul procesual ales la Judecătoria Alba Iulia cu sediul în judeţul Alba, H., cu domiciliul în Sibiu, judeţul Sibiu, I., cu domiciliul procesual ales la Judecătoria Alba Iulia cu sediul în judeţul Alba, J., cu domiciliul procesual ales la Judecătoria Alba Iulia cu sediul în judeţul Alba, K., cu domiciliul procesual ales la Judecătoria Alba Iulia cu sediul în judeţul Alba, L., cu domiciliul procesual ales la Judecătoria Alba Iulia cu sediul în judeţul Alba, M., cu domiciliul procesual ales la Judecătoria Alba Iulia cu sediul în judeţul Alba, N., cu domiciliul procesual ales la Judecătoria Alba Iulia cu sediul în judeţul Alba, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei, cu sediul în Bucureşti, str. x, Curtea de Apel Alba Iulia, cu sediul în Alba Iulia, judeţul Alba, Tribunalul Alba cu sediul în judeţul Alba, şi Tribunalul Sibiu, cu sediul în municipiul Sibiu, Calea x, judeţul Sibiu.

Anuleaza în parte Ordinul MJ nr. 3530/C/28.09.2016, în ceea ce priveşte drepturile salariale ale reclamanţilor.

Obligă pârătul Ministerul Justiţiei la emiterea unui nou ordin prin care să recalculeze drepturile salariale ale reclamanţilor, retroactiv, cu începere din data de 01.08.2016, pe baza unei valori de referinţă sectoriale de 405 RON, majorate cu 10% în baza Legii nr. 293/2015.

Obligă pârâţii Tribunalul Alba şi Curtea de Apel Alba Iulia la plata către reclamanţii C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M. şi N. a diferenţelor dintre drepturile salariale cuvenite potrivit alineatului precedent şi cele încasate pe perioada 01.08.2016-01.02.2017, la plata dobânzii legale aferente acestor diferenţe, calculate de la data scadentei fiecărei diferenţe lunare până la data plăţii efective şi integrale, precum la actualizarea acestor diferenţe cu inflaţia calculată tot de la data scadentei fiecărei diferenţe lunare până la data plăţii efective şi integrale.

Obligă pârâţii Tribunalul Alba şi Curtea de Apel Alba Iulia la plata către reclamantul A. a diferenţelor dintre drepturile salariale cuvenite potrivit alineatului precedent şi cele încasate pe perioada 01.08.2016-30.11.2016, la plata dobânzii legale aferente acestor diferenţe, calculate de la data scadentei fiecărei diferenţe lunare până la data plăţii efective şi integrale, precum la actualizarea acestor diferenţe cu inflaţia calculată tot de la data scadenţei fiecărei diferenţe lunare până la data plăţii efective şi integrale.

Obligă pârâţii Tribunalul Sibiu şi Curtea de Apel Alba Iulia la plata către reclamantul A. a diferenţelor dintre drepturile salariale cuvenite potrivit alineatului precedent şi cele încasate pe perioada 01.12.2016-01.02.2017, la plata dobânzii legale aferente acestor diferenţe, calculate de la data scadenţei fiecărei diferenţe lunare până la data plăţii efective şi integrale, precum la actualizarea acestor diferente cu inflaţia calculată tot de la data scadentei fiecărei diferenţe lunare până la data plaţii efective şi integrale.

Obligă pârâţii Tribunalul Alba şi Curtea de Apel Alba Iulia la plata către reclamantul B. a diferenţelor dintre drepturile salariale cuvenite potrivit alineatului precedent şi cele încasate pe perioada 01.08.2016-31.12.2016, la plata dobânzii legale aferente acestor diferenţe, calculate de la data scadenţei fiecărei diferenţe lunare până la data plăţii efective şi integrale, precum la actualizarea acestor diferenţe cu inflaţia calculată tot de la data scadentei fiecărei diferenţe lunare până la data plăţii efective şi integrale.

Obligă pârâţii Tribunalul Sibiu şi Curtea de Apel Alba Iulia la plata către reclamantul A. a diferenţelor dintre drepturile salariale cuvenite potrivit alineatului precedent şi cele încasate pe perioada 01.01.2017-01.02.2017, la plata dobânzii legale aferente acestor diferenţe, calculate de la data scadenţei fiecărei diferenţe lunare până la data plăţii efective şi integrale, precum la actualizarea acestor diferenţe cu inflaţia calculată tot de la data scadentei fiecărei diferenţe lunare până la data plăţii efective şi integrale.

Respinge capetele de cerere privind obligarea pârâţilor la plata către fiecare reclamant a diferenţelor salariale aferente perioadei 01.02.2017-zi, ca rămase fără obiect.

Respinge capatul de cerere privind obligarea pârâtului Ministerul Justiţiei ca la emiterea de ordine viitoare de salarizare, cu ocazia promovărilor în funcţii şi numirilor în funcţii de conducere, să ţină seama de o valoare de referinţă sectorială de 405 RON, majorată cu 10% în baza Legii nr. 293/2015, precum şi să includă procentele aferente vechimii în muncă/funcţie de la data promovării/numirii în indemnizaţia lunară de încadrare de la data de 31.12.2009, ca prematur.

Cu recurs, în 15 zile de la comunicare. Recursul se va depune, sub sancţiunea nulităţii la Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a.

Pronunţată în şedintă publică, azi, 17.05.2017.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 1785 din 17 mai 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, pârâtul Ministerul Justiţiei a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

S-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi, în rejudecare, respingerea acţiunii formulate în contradictoriu cu Ministerul Justiţiei.

A arătat recurentul-pârât că a fost emis OMJ nr. 4680/C/21.12.2016 şi Ordinul nr. 219/C/2017 în baza art. 1 alin. (51) din O.U.G. nr. 83/2014 în acord cu Decizia nr. 23/2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie-Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în temeiul art. 31 alin. (1) şi (3) din O.U.G. nr. 57/2015 şi mai ales ca urmare a Deciziei nr. 794/2016 a Curţii Constituţionale privind excepţia de neconstituţionalitate a art. 31 alin. (12) din O.U.G. nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice pe anul 2016.

Ministerul Justiţie şi-a îndeplinit obligaţia prin emiterea OMJ nr. 4680/C/21.12.2016, act administrativ emis în aplicarea Deciziei nr. 794/2016 a Curţii Constituţionale şi ţinând cont de împrejurarea că la 1 august 2016 se aflau în plată indemnizaţii de încadrare brute lunare, stabilite potrivit OMJ nr. 1561/2015, nr. 1562/2015 şi nr. 1563/2015, prin care, în baza unor hotărâri judecătoreşti, s-au acordat creşteri salariale de 5%, 2%, 11%, indemnizaţii care reprezentau nivelul maxim în plată la acea dată, iar nu valoarea de referinţă sectorială de 405 RON.

Totodată, prin OMJ nr. 219/C/01.02.2017 a fost modificat OMJ nr. 4680/C/2016, la art. 1 alin. (1) din cuprinsul acestuia prevăzându-se că "începând cu data de 1 octombrie 2016, judecătorii din cadrul judecătoriilor, tribunalelor, tribunalelor specializate şi curţilor de apel, precum şi asistenţii judiciari beneficiază de o indemnizaţie de încadrare brută lunară stabilită prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 405 RON, majorată cu 10%, potrivit Legii nr. 293/2015 (...)"

În aplicarea OMJ nr. 4680/C/21.12.2016 şi OMJ nr. 219/C/01.02.2017 a fost emis ordinul OMJ nr. 1486/C/24.05.2017 prin care a fost stabilit, începând cu data de 09.04.2015, cuantumul indemnizaţiei de încadrare brută lunară şi al sporurilor pentru fiecare dintre intimaţii-reclamanţi.

4. Apărările formulate în recurs

Intimatii-reclamanti nu au formulat întâmpinare, anterior termenului de judecată.

5. Prin notele scrise depuse la dosar la data de 21 mai 2020, recurentul-pârât a învederat că la data de 24 mai 2018 Ministrul Justiţiei a emis Ordinul nr. 2066/C/2018, prin care pentru perioada 09.04.2015 - 30.11.2015, drepturile salariale ale judecătorilor din cadrul judecătoriilor, tribunalelor, tribunalelor specializate, curţilor de apel şi ale asistenţilor judiciari se stabilesc prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 421,36 RON, în perioada 01.12.2015 - 31.12.2017 indemnizaţia se calculează prin raportare la valoarea de referinţă sectorială 463,5 RON.

Totodată, recurentul-pârât a emis OMJ nr. 35/C/2017 în aplicarea Ordinului nr. 2066/C/2018, prin care s-a statuat că în perioada 01.12.2016-31.12.2017, judecătorii din cadrul judecătoriilor, tribunalelor, tribunalelor specializate şi curţilor de apel, precum şi asistenţii judiciari beneficiază de o indemnizaţie de încadrare brută lunară stabilită prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 484,18 RON, drepturile salariale recalculându-se în mod corespunzător".

În raport de aceste aspecte, recurentul-pârât a solicitat admiterea recursului şi respingerea acţiunii ca rămasă fără obiect.

La notele de şedinţă s-au anexat, în copie, O.M.J. nr. 2066/C/2018 O.M.J. nr. 4680/C/21.12.2016 şi O.M.J. nr. 4988/C/29.11.2019.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa recurată prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Prin Ordinele nr. 4680/C/21.12.2016, respectiv 219/C/2017 emise de pârâtul Ministerul Justiţiei, judecătoriilor din cadrul judecătoriilor, tribunalelor, tribunalelor specializate şi curţilor de apel, precum şi asistenţiilor judiciari le-au fost stabilite drepturile salariale cuvenite începând cu data de 01.08.2016, cu includerea în indemnizaţia de încadrare brută a majorărilor de 2%, 5% şi 11%, prevăzute de Legea nr. 293/2015, respectiv cu utilizarea unei valori de referinţă sectorială de 405 RON majorată cu 10% începând cu data de 01.10.2016.

De asemenea, prin Ordinele nr. 1561/2015, nr. 1562/2015 şi nr. 1563/2015 emise de ministrul justiţiei, reclamanţilor le-au fost stabilite drepturile salariale cuvenite începând cu data de 01.08.2016, prin includerea în indemnizaţia de încadrare brută majorările de 2%, 5% şi 11%, prevăzute de Legea nr. 293/2015.

În prealabil, Înalta Curte constată că solicitarea recurentul-pârât Ministerul Justiţiei de respingere a acţiunii ca rămasă fără obiect, urmare a emiterii OMJ nr. 2066/C/2018, respectiv a OMJ nr. 35/C/2017, este neîntemeiată.

Astfel, obiectul acţiunii de faţă este reprezentat de pretenţia reclamanţilor de a le fi recunoscute, calculate şi achitate drepturile salariale potrivit prevederilor art. 1 alin. (51) din O.U.G. nr. 83/2014, având în vedere refuzul pârâtului de a răspunde solicitării de emitere a unui nou ordin de salarizare, în conformitate cu acest text de lege.

Prin urmare, obiectul acţiunii exista atât la data introducerii cererii, cât şi la data pronunţării hotărârii de fond, iar emiterea OMJ nr. 2066/C/2018, respectiv a OMJ nr. 35/C/2017, după soluţionarea cauzei în primă instanţă, cu consecinţa recalculării cuantumului indemnizaţiei de încadrare şi a sporurilor în raport de funcţie, grad, gradaţie şi vechime, conform prevederilor art. 1 alin. (51) din O.U.G. nr. 83/2014, nu reprezintă o împrejurare de natură a lipsi de obiect acţiunea reclamantului, ci reprezintă o punere în executare a dispoziţiilor instanţei de fond, având efectul unei recunoaşteri implicite a pretenţiilor reclamanţilor de către pârâtul Ministerul Justiţiei.

Aşa fiind, această împrejurare nu afectează obiectul acţiunii, care priveşte analizarea caracterului nejustificat al refuzului pârâtului de a da curs solicitării reclamanţilor şi, pe cale de consecinţă, obligarea acestuia să acţioneze conform dispoziţiilor legale, simpla emitere a acestor acte administrative nefiind relevantă din această perspectivă, din moment ce nu a fost emis ulterior, până la data pronunţării hotărârii de faţă, ordine individuale reclamanţilor, ci doar două ordine generice (colective), valorând recunoaştere în parte a temeiniciei pretenţiilor prezentate, dar nu executare a obligaţiilor legale incumbând ministrului justiţiei, adică de încadrare salarială a fiecărui judecător cu respectarea dispoziţiilor legale incidente.

Pe fond, Înalta Curte reţine, sensul interpretării pe care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a realizat-o prin Decizia nr. 23/26.09.2016, respectiv că "(…) Nivelul de salarizare determinat prin aplicarea art. 1 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările şi completările ulterioare, este cel ce interesează în aplicarea dispoziţiilor art. 1 alin. (5^1) din aceeaşi ordonanţă de urgenţă, astfel încât personalul din cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază şi al sporurilor mai mici decât cele stabilite la nivel maxim în cadrul aceleiaşi instituţii sau autorităţi publice pentru fiecare funcţie/grad/treaptă şi gradaţie va fi salarizat la nivelul maxim dacă îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii. Prin urmare, în acest caz, nu va funcţiona regula menţinerii în anul 2015 a aceluiaşi nivel de salarizare din 2014 (salariul de bază şi sporuri) pentru personalul din cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice salarizate la un nivel inferior în comparaţie cu salariile de bază şi sporurile stabilite la nivel maxim în cadrul aceleiaşi instituţii sau autorităţi publice pentru fiecare funcţie/grad/treaptă şi gradaţie, dacă îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii cu cel care beneficiază de un nivel de salarizare superior, urmând ca şi acesta să fie salarizat la nivelul maxim, prin urmare, să beneficieze de o creştere salarială, prin derogare de la art. 1 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările şi completările ulterioare."

Totodată, concluzia instanţei de fond nu contrazice nici aplicarea deciziei CCR nr. 794/15.12.2016, care vine să sublinieze principiul egalităţii în faţa legii a tuturor categoriilor de salariaţi, inclusiv a magistraţilor, eliminând o serie de interpretări contradictorii cu privire la aplicarea legilor de salarizare, raportate la punerea în aplicarea a unor hotărâri judecătoreşti obţinute anterior şi incluse în baza de salarizare.

Aşadar, decizia Curţii Constituţionale consacră soluţia adoptată prin Legea nr. 71/2015, instanţa de contencios constituţional nefăcând decât să elimine diferenţele de interpretare, fără să introducă un nou criteriu de calcul al indemnizaţiilor, aşa cum a considerat pârâtul.

Aşa fiind, va fi înlăturată apărarea recurentului că egalizarea indemnizaţiilor se putea face numai după pronunţarea deciziei CCR nr. 794/15.12.2016, de vreme ce aceasta nu a făcut decât să confirme principiul egalităţii în faţa legii a tuturor categoriilor de salariaţi, inclusiv a magistraţilor, eliminând o serie de interpretări contradictorii cu privire la aplicarea legilor de salarizare, raportate la punerea în aplicarea a unor hotărâri judecătoreşti obţinute anterior şi incluse în baza de salarizare.

Acestea sunt chestiuni de principiu care stabilesc un echilibru firesc în raporturile de muncă dintre salariaţi şi angajatori care au calitatea de instituţii publice, plecând de la premisele egalităţii, nediscriminării şi transparenţei în acordarea remuneraţiei celor care lucrează în condiţii similare având aceeaşi funcţie/grad/treaptă şi gradaţie.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinţei prin prisma dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiţiei împotriva sentinţei civile nr. 1785 din 17 mai 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 14 iulie 2020.