Disciplinary complaint dismissal due to formal defects: standing of complainant and obligation to cure deficiencies under internal disciplinary regulations

Şedinţa publică din data de 14 iulie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 21.06.2016 reclamanta a solicitat în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională Pentru Cetăţenie: anularea Notei nr. x/18.05.2016, emisă de Serviciul Juridic şi Contencios din cadrul Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie, prin care a fost lăsată nesoluţionată contestaţia subsemnatei A. împotriva Procesului-Verbal din data de 20.01.2016. Anularea Procesului-Verbal din data de 20.01.2016, întocmit cu ocazia întrunirii Comisiei de disciplină a personalului asimilat judecătorilor şi procurorilor din cadrul Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie. Obligarea Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie să reia procedura cercetării disciplinare şi să soluţioneze pe fond sesizarea vicepreşedintelui ANC înregistrată pe rolul Comisiei de disciplină sub nr. x/26.11.2015, cu privire la cererea nr. x/25.11.2015 formulată de A.. Obligarea Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând taxe de timbru, onorariu avocat, TVA, şi orice alte cheltuieli ar fi efectuate în cursul litigiului.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 303 din 3 februarie 2017 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a decis următoarele: "Respinge excepţia lipsei calităţii procesuale active, invocată de pârâtă, ca neîntemeiată.

Admite cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională Pentru Cetăţenie.

Anulează Procesul-verbal din data de 20.01.2016 şi Nota nr. x/18.05.2016.

Obligă pârâta la continuarea procedurii de soluţionare a sesizării disciplinare.

Neexecutorie.".

3. Cererea de recurs

Împotriva sentinţei civile nr. 303 din 3 februarie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs pârâta Autoritatea Naţională pentru Cetăţenie, invocând motivul de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În motivarea cererii de recurs a arătat că în privinţa respingerii excepţiei lipsei calităţii procesuale active, instanţa foloseşte măsuri diferite atunci când analizează interesul judiciar ca o condiţie necesară pentru dobândirea calităţii de parte în proces.

Astfel, reţinerea instanţei de fond că reclamanta este titularul sesizării nr. 25502/ANC/25.11.2015, adresate vice-preşedintetui ANC, iar acesta sesizat Comisia de disciplină, este greşită. Deşi reclamanta întrunea calitatea de titular al dreptului de sesizare directă a Comisiei de disciplină conform Regulamentului intern, instanţa trece peste faptul că aceasta, în fapt, nu l-a exercitat, dreptul exercitat de către vice-preşedintele instituţiei de a sesiza Comisia de disciplină reclamantei fără a arăta la niciun moment când anume şi în ce condiţii a operat transmisiunea drepturilor procedurale.

Prin procesul-verbal întocmit cu ocazia întrunirii Comisiei de disciplină 20.01.2016, aceasta ia act că se consideră învestită prin rezoluţia din 25.11.2015 a vicepreşedintelui ANC, în temeiul art. 10 alin. (1) lit. b) din Regulament, considerentele instanţei de fond în sensul că însăşi Comisia de disciplină a apreciat că se consideră învestită şi de către reclamantă, fiiind aprecieri personale ale instanţei, simple speculaţii, atât timp cât din analize verbal nu se face nicio precizare în acest sens.

Fără a contesta dreptul reclamantei de a sesiza Comisia în baza dispoziţiilor din regulamanet, pârâta critică uşurinţa cu care instanţa de fond trece peste faptul că în realitatea niciuna dintre aceste căi legale nu a fost exercitată, reclamanta, cunoscând, sau trebuind să cunoască, prevederile Regulamentului privind răspunderea disciplinară a personalului de specialitate juridică, s-a desistat, alegând o procedură paralelă, nereglementată sesizând vicepreşedintele instituţiei şi solicitând în mod expres acestuia să ia măsuri.

Regulamentul privind răspunderea disciplinară aprobat prin Ordinul preşedintelui ANC nr. 308 din 31 octombrie 2011, nu a fost contestat de către reclamantă, având astfel obligaţia de a face o sesizare în conformitate cu art. 10 alin. (1), în cazul în care dorea sesizarea Comisiei pentru disciplină.

Raportat la menţiunea instanţei că reclamanta s-a adresat ulterior prin adresa din 14.12.2015 Comisiei de disciplină, constatăm că instanţa nu a sesizat că aceasta este o adresă de răspuns la interpelarea persoanelor desemnate cu cercetarea prealabilă în cazul sesizării Comisiei de disciplină prin rezoluţia vice preşedintelui. Cercetarea prealabilă este obligatorie potrivit art. 13 din Regulament, iar în cadrul acesteia este necesar să se stabilească faptele şi urmările acestora, adresa indicată fiind întocmită în acest sens şi în această etapă nefiind o sesizare distinctă.

Concluzionând arată că în speţa analizată nu s-a pus, la nici un moment, problema refuzului nejustificat din partea Autorităţii de a soluţiona o cerere, ci s-a constatat că singura sesizare a Comisiei de disciplină a venit din partea vicepreşedintelui ANC, în temeiul art. 10 alin. (1) lit. b), solicitare ce nu îndeplinea menţiunile prevăzute de art. 12 alin. (1) Regulament, fiind clasată în temeiul art. 12 alin. (3).

4. Apărările intimatei

Intimata reclamantă A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului şi menţinerea ca legală a senstinţei instanţei de fond.

5. Soluţia instanţei de recurs

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatei, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.

Reclamanta a solicitat în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională Pentru Cetăţenie: anularea Notei nr. x/18.05.2016, emisă de Serviciul Juridic şi Contencios din cadrul Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie, prin care a fost lăsată nesoluţionată contestaţia subsemnatei A. împotriva Procesului-Verbal din data de 20.01.2016, anularea Procesului-Verbal din data de 20.01.2016, întocmit cu ocazia întrunirii Comisiei de disciplină a personalului asimilat judecătorilor şi procurorilor din cadrul Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie şi obligarea Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie să reia procedura cercetării disciplinare şi să soluţioneze pe fond sesizarea vicepreşedintelui ANC înregistrată pe rolul Comisiei de disciplină sub nr. x/26.11.2015, cu privire la cererea nr. x/25.11.2015 formulată de A. şi obligarea Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând taxe de timbru, onorariu avocat, TVA, şi orice alte cheltuieli ar fi efectuate în cursul litigiului.

În ceea ce priveşte motivul de recurs vizând soluţia asupra excepţiei lipsei calităţii procesuale active a reclamantei A., Înalta Curte împărtăşeşte raţionamentul instanţei de fond.

Astfel, dispoziţiile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 prevăd că "Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât şi public".

Art. 2 alin. (1) lit. a) din acelaşi act normativ defineşte persoana vătămată ca - orice persoană titulară a unui drept ori a unui interes legitim, vătămată de o autoritate publică printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri; în sensul prezentei legi, sunt asimilate persoanei vătămate şi grupul de persoane fizice, fără personalitate juridică, titular al unor drepturi subiective sau interese legitime private, precum şi organismele sociale care invocă vătămarea prin actul administrativ atacat fie a unui interes legitim public, fie a drepturilor şi intereselor legitime ale unor persoane fizice determinate".

Totodată, dispoziţiile art. 10 alin. (1) lit. b), d) şi e) din Regulamentul privind răspunderea disciplinară a personalului de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor din Autoritatea Naţională pentru Cetăţenie aprobat prin ordinul Preşedintelui ANC nr. 308/31.10.2011 dispun în sensul că sesizarea comisie de disciplină se poate face de către vicepreşedintele ANC, conducătorul compartimentului în care îşi desfăşoară activitatea persoana cercetată, persoana vătămată prin fapta ce face obiectul sesizării etc.

Or, reclamanta, titulara sesizării nr. 25502/ANC/25.11.2015, adresate vice-preşedintelui ANC a dovedit vătămarea drepturilor sale în sensul dispoziţiilor legale anterior citate.

Faptul că, ulterior acestei sesizări, vicepreşedintele ANC prin rezoluţia din data de 25.11.2015 a sesizat el însuşi Comisia de disciplină, apreciind că există indicii suficiente cu privire la abaterile disciplinare pretins a fi fost săvârşite de dl. B., şef al Biroului Jurământ, evidenţe şi retragerea cetăţeniei române din cadrul ANC, nu poate în niciun caz lipsi reclamanta de calitate procesuală activă în speţă.

Soluţia de clasare a sesizării dispusă în cuprinsul Procesului-verbal din data de 20.01.2016, pe motiv că nu cuprinde menţiunile prevăzute de art. 12 alin. (1) lit. a), b), c), d), f) şi g) din Regulament, echivalează în mod cert cu un refuz expres de soluţionare a unei petiţii, întemeiat pe pretinse vicii de formă.

Înalta Curte arată că aserţiunea instanţei de fond în sensul că, existenţa oricărui impediment administrativ, care nu are o justificare obiectivă sau raţională şi care ar putea să nege dreptul persoanei la petiţionare, presupune - în mod indisolubil - interesul de a supune controlului instanţei de contencios administrativ temeinicia motivului invocat, ceea ce justifică legitimarea procesuală active", este corectă.

În acest sens, într-o formulare generală, art. 21 din Constituţia României permite oricărei persoane accesul la justiţie pentru apărarea oricărui drept sau libertăţi şi a oricărui interes legitim.

Mai mult, în jurisprudenţa CEDO efectivitatea dreptului de acces la o instanţă presupune că un individ se bucură de o posibilitate clară şi concretă de a contesta un act care constituie o ingerinţă în drepturile sale. Aşadar, accesul efectiv la justiţie implică obligaţia pozitivă a statelor de a asigura în mod real posibilitatea oricărei persoane de a-şi susţine cauza în faţa unui judecător.

Dincolo de aceste repere jurisprudenţiale, Înalta Curte reţine că actul de sesizare a Comisiei de disciplină a personalului asimilat judecătorilor şi procurorilor a avut mai mulţi titulari, prin procesul-verbal întocmit cu ocazia întrunirii Comisiei de disciplină a personalului asimilat judecătorilor şi procurorilor din data de 20.01.2016, reţinându-se că:

- Comisia a luat în discuţie "cererea doamnei A. nr. 25502/ANC/25.11.2015 adresată conducerii ANC, în care face referire la un incident în care este implicată împreună cu domnul B.".

- "Prin rezoluţia din data de 25.11.2015, vicepreşedintele ANC sesizează Comisia de disciplină a personalului asimilat judecătorilor şi procurorilor în vederea analizării conform procedurilor legale, sesizarea fiind înregistrată pe rolul Comisiei de disciplină cu nr. l/CDPA/26.11.2015".

- "S-a procedat la analizarea sesizării vicepreşedintelui cu privire la cererea nr. x/25.11.2015".

Pentru considerentele anterior expuse, Înalta Curte va respinge excepţia lipsei calităţii procesuale active a recurentei, ca nefondată.

Analizând celelalte critici formulate de recurentă vizând procedura de sesizare a Comisiei de disciplină a personalului asimilat judecătorilor şi procurorilor, Înalta Curte reţine că:

Conform art. 10 alin. (1) din Regulamentul privind răspunderea disciplinară a personalului de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor din Autoritatea Naţională pentru Cetăţenie aprobat prin ordinul Preşedintelui ANC nr. 308/31.10.2011:

"Sesizarea Comisiei de disciplină se poate face de către:

a) preşedintele ANC;

b) vicepreşedintele ANC;

c) directorii direcţiilor din cadrul ANC;

d) conducătorul compartimentului în care îşi desfăşoară activitatea persoana cercetată;

e) persoana vătămată prin fapta ce face obiectul sesizării.

Conform dispoziţiilor art. 12 alin. (1) din acelaşi regulament: "Sesizarea va cuprinde următoarele menţiuni:

a) Numele, prenumele, domiciul persoanei care formulează sesizarea, precum şi, dacă este cazul, funcţia deţinută;

b) Numele, prenumele, funcţia deţinută şi compartimentul în cadrul căruia îşi desfăşoara activitatea persoana împotriva căreia este formulate sesizarea;

c) Descrierea faptei ce constituie obiectul sesizării;

d) Temeiul legal al sesizării, respectiv încadrarea faptei;

e) Indicarea, cel puţin cu aproximaţie, a datei la care fapta a fost săvârşită;

f) Arătarea dovezilor pe care se sprijină sesizarea;

g) Data şi semnătura persoanei ce formulează sesizarea.".

Dispoziţiile alin. (3) din acelaşi Regulament prevăd că "sesizarea va fi clasată dacă nu cuprinde menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a), b), c), d), f) şi g)", însă, alin. (4) al aceluiaşi articol prevede că "dacă sesizarea se face în condiţiile art. 10 alin. (1) lit. d), în) măsura în care sesizarea nu conţine toate informaţiile menţionate la alin. (1), va fi contactată persoana care a formulat sesizarea, în vederea completării acesteia".

Din conţinutul actului administrativ atacat, respectiv procesul-verbal întocmit cu ocazia întrunirii Comisiei de disciplină a personalului asimilat judecătorilor şi procurorilor din data de 20.01.2016, rezultă că:

- La data de 20.01.2016, Comisia a luat în discuţie "cererea doamnei A. nr. 25502/ANC/25.11.2015 adresată conducerii ANC, în care face referire la un incident în care este implicată împreună cu domnul B.".

- "Prin rezoluţia din data de 25.11.2015, vicepreşedintele ANC sesizează Comisia de disciplină a personalului asimilat judecătorilor şi procurorilor în vederea analizării conform procedurilor legale, sesizarea fiind înregistrată pe rolul Comisiei de disciplină cu nr. l/CDPA/26.11.2015".

- "Ulterior, prin cererea nr. x/14.12.2015, doamna A. solicită conducerii ANC să dispună înlocuirea domnului C. din Comisia de disciplină.".

- "S-a procedat la analizarea sesizării vicepreşedintelui cu privire la cererea nr. x/25.11.2015".

- "Se constată că sesizarea a fost formulată în termen legal de către vicepreşedintele instituţiei, în baza art. 10 alin. (1) lit. b) din Regulament".

Totodată, Comisia a constatat că sesizarea disciplinară nu cuprinde toate informaţiile necesare prevăzute de art. 12 din Regulament, respectiv:

- nu este identificat domiciliul persoanei care a făcut sesizarea (lit. a),

- nu este identificat compartimentul în cadrul căruia îşi desfăşoară persoana împotriva căreia este formulată sesizarea (lit. b),

- nu este specificat temeiul legal al sesizării şi nu este încadrată fapta (lit. d) şi, pe cale de consecinţă a dispus potrivcit art. 12 alin. (3) clasarea.

Or, faţă de cele anterior expuse, Înalta Curte arată că reţinerile instanţei de fond sunt corecte. Astfel, reclamanta A. funcţiona în cadrul Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie, în sesizarea adresată vicepreşedintelui ANC indicând: funcţia ocupată, de Şef Serviciu, dar şi faptul că este împuternicită ca director, astfel cum rezultă din decizia nr. 42 din data de 16.11.2015 iar persoana împotriva căreia a formulat sesizarea este şef de birou, fiind temporar în subordinea sa, locaţia în care îşi desfăşura activitatea în cadrul instituţiei (camera 6). În ceea ce priveşte, domiciliul legal al reclamantei, acesta era cunoscut Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie, din moment ce avea calitate de angajator.

Este de reţinut şi că prin Adresa nr. x/14.12.2015, înaintată de reclamantă Comisiei de disciplină din cadrul ANC, aceasta a completat sesizarea nr. 25502/ANC/25.11.2015, indicând:

- compartimentului în cadrul căruia îşi desfăşoară persoana împotriva căreia este formulată sesizarea, rezultând în mod expres că dl. B. este şeful Biroului jurământ, evidenţe şi retragerea cetăţeniei române;

- temeiul legal al sesizării şi încadrarea faptei, respectiv dispoziţiile Codului deontologic, precum şi dispoziţiile Regulamentului aprobat prin Ordinul nr. 308 din 31.10.2011 al Preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie, iar abaterile disciplinare au fost descrise ca fiind "Atitudine ireverenţioasă, nedemnă, în timpul exercitării atribuţiilor de serviciu faţă de colegi" (faţă de reclamantă) şi "Nerespectarea nejustificată a termenelor prevăzute pentru soluţionarea lucrărilor".

Adresa nr. x/14.12.2015 este anterioară procesului-verbal din data de 20.01.2016 al Comisiei de disciplină din cadrul ANC şi a fost depusă în termenul de 30 de zile pentru sesizarea Comisiei de disciplină, astfel că rezultă cu puterea evidenţei, astfel cum a reţinut şi prima instanţă că orice pretinsă neregularitate trebuia considerată ca fiind acoperită.

În speţa de faţă dispoziţiile art. 10 alin. (1) lit. d) din Regulamentul privind răspunderea disciplinară a personalului de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor din Autoritatea Naţională pentru Cetăţenie aprobat prin ordinul Preşedintelui ANC nr. 308/31.10.2011 sunt relevante, în sensul că sesizarea Comisiei de disciplină poate fi făcută atât de către conducătorul compartimentului în care îşi desfăşoară activitatea persoana cercetată, cât şi de directorii direcţiilor din cadrul ANC.

La momentul formulării sesizării, reclamanta A. ocupa cu caracter temporar funcţia de director al Direcţiei Secretariatul tehnic al Comisiei pentru Cetăţenie (în temeiul Ordinului vicepreşedintelui ANC nr. 42/2016 de delegare de semnătură), iar din organigrama de la dosar fond rezultă că Biroul jurământ, evidenţe şi retragerea cetăţeniei române este o structură direct subordonată Direcţiei menţionate.

Or, ar fi contrar intenţiei legiuitorului care a avut în vedere posibilitatea de a completa sesizarea, dacă nu conţine toate informaţiile, când sesizarea este formulată de către conducătorul compartimentului în care îşi desfăşoară activitatea persoana cercetată. În acest sens, dispoziţiile art. 12 alin. (4) din Regulament prevăd obligaţia Comisiei de disciplină de a o contacta pe reclamantă în vederea completării sesizării dacă consideră că lipsesc menţiuni din cuprinsul său, iar complinirea acestora din proprie iniţiativă trebuia luată în considerare anterior clasării sesizării.

Faţă de aspectele învederate, Înalta Curte nu poate primi critica pârâtei în sensul că "singura sesizare a Comisiei de disciplină a venit din partea vicepreşedintelui ANC, în temeiul art. 10 alin. (1) lit. b), solicitare care nu îndeplinea menţiunile prevăzute la art. 12 alin. (1) din Regulament, fiind clasată în temeiul art. 12 alin. (3).".

Tot astfel, constatând că sentinţa recurată nu este afectată de nelegalitate şi a fost pronunţată cu aplicarea corectă a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte, în conformitate cu dispoziţiile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta Autoritatea Naţională pentru Cetăţenie împotriva sentinţei civile nr. 303 din 3 februarie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 14 iulie 2020.