Repayment of Rural Development Funds for Failure to Submit Second Payment Request: Non-Applicability of Extraordinary Circumstances to Financial Viability Issues

Şedinţa publică din data de 14 iulie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin declinare de la Tribunalului Bucureşti, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta Agenţia Pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, solicitând anularea Deciziei nr. 279 din 06.01.2016, emisa de către parata AFIR, prin care a fost respinsa Contestaţia formulata de reclamanta nr. FN/07.12.2015 si înregistrata la AFIR sub nr. x/10.12.2015, anularea Procesului Verbal de Constatare a neregulilor si de stabilire a creanţelor bugetare, înregistrat la AFIR sub nr. x din data de 28.10.2015, privind proiectul C 1120021142700208 "Instalarea tânărului fermier A., comuna Balta, judeţul Mehedinţi", beneficiar A., a tuturor actelor care au stat la baza acestuia, precum si a actelor subsecvente, cu consecinţa stingerii creanţei în cuantum de 103.759 RON si a penalităţilor de întârziere.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 3100 din 8 septembrie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal s-a respins cererea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei menţionate la pct. 2 a formulat recurs reclamanta criticând-o pentru motive de nelegalitate şi netemeinicie:

- instanţa de fond a apreciat ca încălcarea termenului de 90 de zile, prevăzut pentru efectuarea verificărilor si pentru emiterea proceselor-verbale de constatare si de stabilire a creanţelor bugetare, nu poate atrage nulitatea actelor emise peste acest termen, în condiţiile în care aceasta situaţie alăturata elementelor nelegale sau nereale din cuprinsul actelor a căror anulare a solicitat-o, poate duce la anularea acestora;

- instanţa de fond, aplicat greşit prevederile legale, considerând că simpla comunicare prin posta, a procesului-verbal contestat, este de natura să suplinească un punct de vedere sau menţiunea că nu exista un punct de vedere;

- instanţa a considerat în mod greşit ca reclamanta a săvârşit o "neregulă" în desfăşurarea proiectului sau, aplicând în mod eronat prevederile sancţionatoare;

- a doua cerere de plata trebuia depusa după verificarea îndeplinirii obligaţiilor asumate prin contract, reclamanta fiind împiedicată sa-si duca la îndeplinire aceste obligaţii;

- reclamanta a înştiinţat în nenumărate rânduri parata despre blocarea contului cum rezulta din adresele nr x/15.06.2015 înregistrată la AFIR Mehedinţi, şi nr. 11264/22.06.2015 înregistrată la Centrul Regional pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale 4 Sud Vest Oltenia), dovedind astfel imposibilitatea îndeplinirii obligaţiilor;

- instanţa a interpretat greşit noţiunea de "neregula" neluând în calcul situaţia extraordinară, de neprevăzut, a blocării contului bancar fără nici o implicare din partea reclamantei.

Pentru aceste motive, s-a solicitat în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., admiterea recursului, casarea senineţei şi admiterea acţiunii.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata - pârâtă Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

5. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a recursului şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererii de recurs la data de 7 iulie 2020, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

6. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Argumente de fapt şi de drept relevante

Între Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit, în calitate de Autoritate Contractantă şi reclamantă, în calitate de beneficiar, a fost încheiat Contractul de finanţare nr. x, din data de 16.08.2012, având ca obiect acordarea finanţării nerambursabile de către Autoritatea Contractantă pentru implementarea proiectului "Instalarea tânărului fermier A., comuna Balta, judeţul Mehedinţi".

În baza contractului menţionat, Autoritatea Contractantă s-a angajat să acorde o finanţare nerambursabilă de maxim 172.932 RON, echivalent a 40.000 euro, reprezentând 100% din valoarea totală a ajutorului nerambursabil, în cadrul a două tranşe de plată.

Suma decontată de Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale a fost de 103.759 RON, reprezentând 60% din finanţarea nerambursabilă, conform cheltuielilor acceptate la plată, în cadrul primei tranşe de plată depusă de beneficiar.

Conform prevederilor contractuale, beneficiarul trebuia să depună cererea pentru acordarea tranşei a II-a de plată, în maximum 33 de luni de la data semnării Contractului de finanţare. Deoarece Contractul de finanţare a fost semnat în data de 16.08.2012, în data de 16.05.2015 au expirat cele 33 de luni.

Întrucât beneficiarul nu a depus în termenul procedural menţionat, dosarul cererii de plată aferent transei a II-a, acestuia i s-a întocmit "Notificarea beneficiarului/furnizorului privind depăşirea termenului limită de depunere a cererii de plată nr. x/18.05.2015 (Formularul AP 0.2), prin care a fost înştiinţat că a depăşit termenul de depunere a cererii de plată şi i s-a mai acordat totodată un termen de 15 zile lucrătoare, de la data primirii notificării.

Având în vedere că beneficiarul A. nu a depus, nici în termenul prevăzut în Contractul de finanţare, nici în perioada acordată prin Notificarea nr. x/18.05.2015, dosarul cererii pentru acordarea celei de-a doua tranşe de plată, acestuia i s-a întocmit Formularul IRD 0.1 "Suspiciune de neregulă/suspiciune de fraudă", aprobat de Directorul General al Agenţiei pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale.

Neregularităţile au fost consemnate în Procesul-verbal de constatare înregistrat la A.F.I.R. sub nr. 40.038/28.10.2015, întocmit în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 66/2011 şi ale H.G. nr. 875/2011 prin care s-a constituit în sarcina reclamantei un debit în cuantum de 103.759 RON.

Împotriva Procesului Verbal de constatare nr. 40.038/28.10.2015, reclamanta a formulat contestaţie, soluţionată în sensul respingerii acesteia prin Decizia nr. 279/6.01.2016.

Sub un prim motiv de recurs, recurenta - reclamantă reia criticile formulate în faţa primei instanţe privind nelegalitatea procesului-verbal raportat la depăşirea termenului de 90 de zile prevăzut de art. 21 alin. (23) din O.U.G. nr. 66/2011, potrivit căruia:

Termenul maxim de efectuare a verificării şi de emitere a proceselor-verbale de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare este de 90 de zile de la data finalizării activităţii de organizare a verificării, cu excepţiile prevăzute la alin. (25) şi (26).

Depăşirea perioadei de efectuare a verificărilor nu a fost încadrată de legiuitor între condiţiile de nulitate a actului administrativ, termenul de 90 de zile fiind unul de recomandare menit să determine celeritatea desfăşurării inspecţiei fiscale şi nu unul de decădere, nefiind prevăzută nicio sancţiune pentru încălcarea respectivului termen, astfel că nu pot fi reţinute aceste argumente.

Şi critica privind încălcarea dreptului la apărare este formal invocată, în condiţiile în care recurenta - reclamantă nu a formulat punct de vedere asupra proiectul procesului-verbal contestat transmis prin poştă, cu confirmare de primire, ci doar cu prilejul contestaţiei.

Cu privire la neregula constatată, s-au avut în vedere prevederile art. 4 (4) din Contractul de finanţare, potrivit cărora a doua cerere de plată se depune în maxim 33 de luni de la data semnării contractului, după verificarea îndeplinirii tuturor acţiunilor prevăzute în Planul de Afaceri.

A susţinut recurenta - reclamantă că nedepunerea cererii de plată aferentă tranşei a II-a, până la termenul limita de 16.05.2015, la care se angajase prin Contractul de finanţare, s-a datorat unei împrejurări extraordinare, respectiv blocarea conturilor de către B., împrejurare care ar fi atras incidenţa dispoziţiilor art. 11 alin. (1) din Anexa la Contractul de finanţare privind - Încetarea contractului.

Cu privire la această apărare, constată Înalta Curte că prevederile invocate, au în vedere evenimente mai presus de voinţa contractantului, cum ar fi decesul beneficiarului, incapacitatea profesională pe termen lung a beneficiarului, o catastrofă naturală gravă care afectează puternic exploataţia agricolă, distrugerea accidentală a clădirilor destinate creşterii animalelor, aflate pe exploataţia agricolă, o epizootie sau o boală a plantelor care afectează parţial sau integral şeptelul sau, respectiv, culturile beneficiarului, exproprierea întregii exploataţii agricole sau a unei mari părţi a acesteia, dacă exproprierea respectivă nu ar fi putut fi anticipată la data depunerii cererii (Regulamentul UE nr. 1306/2013), aspecte care nu se datorează greşelii sau vinei acestuia, care nu puteau fi prevăzute şi care fac imposibilă derularea contractului.

Or aspectele care ţin de încălcarea condiţiilor contractuale cu privire la viabilitatea economico - financiară a exploataţiei agricole, nu pot fi încadrate în această noţiune, pe cale de consecinţa, devenind incidente în cauză dispoziţiile art. 11 alin. (3) din Anexa la Contract, privind încetarea acestuia de plin drept pentru neîndeplinirea obligaţiilor asumate, cu consecinţa restituirii sumelor acordate cu titlu de finanţare nerambursabilă.

Constată Inalta Curte, că dispoziţiile art. 4 din Regulamentul nr. 2988/95 prevăd că producerea unei nereguli şi utilizarea necorespunzătoare a banilor acordaţi atrage sancţiunea restituirii acestora, astfel că în mod corect a procedat autoritatea de management prin actul atacat în prezenta cauză.

7. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinţei prin prisma dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de recurenta-reclamantă A. împotriva sentinţei civile nr. 3100 din 8 septembrie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 14 iulie 2020.