Appeal dismissed: referral to prosecutor not an administrative act; constitutional exception inadmissible.

Şedinţa publică din data de 23 ianuarie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 07.12.2018, reclamanta A. (denumită în continuare, "reclamanta") în contradictoriu cu pârâtul Oficiul Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor (denumit în continuare "ONPCSB" sau "pârâtul") a solicitat instanţei revocarea deciziei plenului ONPCSB prin care s-a aprobat trimiterea sesizării nr. C/X/652/02.04.2012 la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. În esenţă, reclamanta arată că decizia şi actele pregătitoare nu i-au fost comunicate şi solicită comunicarea lor. Reclamanta arată că nu face parte dintre persoanele enumerate de art. 10 alin. (2) din Legea nr. 656/2002, nici familia sa, că operaţiunile desfăşurate nu fac parte din categoria tranzacţiilor suspecte, că nu a efectuat operaţiuni cu valută sau in RON în numerar mai mari de 15.000 euro. Arata că a fost suspusă unei monitorizări timp de 8 ani, în perioada 2004-2012, fiind culese informaţii în ce o priveşte şi în legătură cu familia sa. Arată că sesizarea Parchetului a fost făcută după 8 ani şi că nu şi-a putut exercita drepturile constituţionale la viaţă privată şi de familie. Arată că acţiunea a fost una de intimidare a sa.

La termenul de judecată din data de 14.05.2019, reclamanta a depus cererea sa de sesizare a Curţii Constituţionale a României (CCR) cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 7 şi 8 din Legea nr. 656/2002, susţinând că respectivele texte legale nu sunt euroconforme şi că încalcă art. 1, 20, 21, 26, 31 şi 53 din Constituţie, art. 8 şi 13 din Convenţia EDO şi jurisprudenţa CEDO. Mai susţine reclamanta că Legea nr. 656/2002 nu este euroconformă, context în care invocă hotărârea CJUE în cauza Bara, C-201/14 şi arată că ONPCSB detaliază activitatea într-un regulament care adaugă la lege. Reclamanta solicită suspendarea judecăţii până la pronunţarea CCR asupra excepţiei invocate.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 1727/2019 din 14 mai 2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a dispus următoarele:

-a respins cererea reclamantei de unire a excepţiilor inadmisibilităţii şi tardivităţii cu fondul cauzei;

- a admis excepţia inadmisibilităţii acţiunii;

- a respins acţiunea privind pe reclamanta A. şi pe pârâtul Oficiul National de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor, ca inadmisibilă;

- a respins ca inadmisibilă sesizarea Curţii Constituţionale a României cu excepţia de neconstituţionalitate.

3. Calea de atac declarată împotriva soluţiei de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale

Împotriva sentinţei civile nr. 1727/2019 din 14 mai 2019, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamanta A., criticând sentinţa sub aspectul soluţiei de respingere a cererii de sesizare a sesizarea Curţii Constituţionale a României cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 7 şi 8 din Legea nr. 656/2002.

În esenţă, recurenta a susţinut că în mod greşit a respins prima instanţă excepţia de neconstituţionalitate invocată, având în vedere că Legea nr. 656/2002 nu este euroconformă, fiind adoptată anterior dobândirii de către România a calităţii de membru în Uniunea Europeană, aderării şi ratificării TUE.

În opinia recurentei, această lege încalcă prevederile art. 1,20,21,6,31,52 din Constituţia României.

În dezvoltarea recursului, reclamanta a susţinut că dispoziţiile menţionate sunt invocate de pârâtă ca impediment legal în soluţionarea justă a cauzei şi motiv al necomunicării informaţiilor reziduale solicitate. Prin urmare, aceste prevederi legale sunt incidente şi deturnează acţiunea, legătura cu cauza pe care judecătorul fondului o caută fiind astfel oferită.

ONPCSB este o autoritate administrativă subordonată Guvernului, organ de specialitate al administraţiei publice, dar nu este un serviciu secret iar activitatea sa nu este secretă, ea se supune legilor privind liberul accesul la informaţiile publice şi transparenţa decizionala în administraţia publica, din perspectiva asigurării necesităţii de a cunoaşte şi a avea acces la informaţiile personale sau publice potrivit art. 31 din Constituţie care reglementează dreptul la informaţie.

În speţa dată, în lipsa oricărui control public şi al vreunei sancţiuni, măsurile de supraveghere ale ONPCSB pot rămâne disproporţionate.

Procedura în faţa unei instanţe judecătoreşti trebuie să permită inclusiv contestarea măsurilor de supraveghere, soluţia legislativă din legile invocate de pârâta ONPCSB din care lipseşte o asemenea posibilitate, este în afara standardelor prevăzute de art. 6 şi art. 8 din CEDO şi contrară prevederilor art. 20, 21,26 şi 53 din Constituţia României.

Recurenta susţine că Legea nr. 656/2002 nu este euroconformă, în acest sens făcând trimitere la hotărârea CJUE în cauza Bara, C-201/14. În opinia recurentei, ONPCSB detaliază activitatea într-un regulament care adaugă la lege.

În fine, recurenta solicită admiterea recursului, susţinând că legătura cu fondul cauzei deduse judecăţii este evidentă.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi încheierea recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanta A. este nefondat, pentru următoarele considerente:

În cauză, recurenta-reclamantă a înţeles să formuleze cerere de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 7 şi 8 din Legea nr. 656/2002, susţinând că aceste texte sunt neconstituţionale.

Prin sentinţa nr. 1727/2019 din 14 mai 2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 7 şi 8 din Legea nr. 656/2002, apreciind că prevederile a căror neconstituţionalitate este contestată, nu au legătură cu cauza, opinie împărtăşită şi de Înalta Curte.

Înalta Curte reţine că legătura dispoziţiilor legale a căror neconstituţionalitate a fost invocată cu soluţionarea cauzei nu este generată de simpla tangenţă a acestora cu obiectul cererii, ci este necesar ca aspectele de neconstituţionalitate, o dată dezlegate de Curtea Constituţională, să aibă aptitudinea de a influenţa soluţia ce se va pronunţa în cauză.

În cauza de faţă, se constată că obiectul litigiului este reprezentat de cererea de anulare a deciziei plenului ONPCSB prin care s-a aprobat trimiterea sesizării nr. C/X/652/02.04.2012 la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, iar instanţa de fond a respins acţiunea ca inadmisibilă, reţinând că decizia atacată în litigiu nu este un act administrativ în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, întrucât nu dă naştere, nu modifică şi nici nu stinge raporturi juridice.

Înalta Curte reţine că potrivit art. 29 alin. (1) din legea nr. 47/1992:

"Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia."

Având ca reper aceste dispoziţii legale, în contextul factual anterior expus, Înalta Curte constată că în mod corect a stabilit prima instanţă că prevederile dispoziţiilor legale a căror neconstituţionalitate s-a invocat nu au legătură cu soluţionarea cauzei, câtă vreme acţiunea a fost respinsă ca inadmisibilă pentru lipsa caracterului de act administrativ a deciziei atacate, iar dispoziţiile art. 7 şi 8 din Legea nr. 656/2002 privesc procedura în faţa ONPCSB, deci fondul cauzei.

Astfel, Înalta Curte remarcă că textele enumerate de reclamantă ca fiind neconstituţionale privesc procedura în faţa ONPCSB, deci fondul cauzei, or, contrar susţinerilor recurentei, raportat la soluţia privind inadmisibilitatea acţiunii, nu se poate stabili o legătură între aceste texte şi modul de soluţionare pe fond a cauzei.

Prin urmare, Înalta Curte constată că în mod corect a apreciat prima instanţă că cererea de sesizare a Curţii Constituţionale este inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate invocată de reclamantă neîndeplinind cerinţa legăturii cu cauza, întrucât eventuala admitere a unei excepţii de neconstituţionalitate a acestor articole nu poate influenţa dezlegarea ce se va da asupra cererii de chemare în judecată, prin prisma motivelor invocate în susţinerea acestei cereri.

Pentru aceste considerente, în temeiul prevederilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta A. împotriva sentinţei nr. 1727/2019 din 14 mai 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 23 ianuarie 2020.