Claimant's bid to compel annulment of final disciplinary warning's effects rejected; appeals dismissed.

Şedinţa publică din data de 10 iulie 2020

Asupra recursului principal şi recursului incident de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Potrivit art. 499 teza I C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanţei de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate şi analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins.".

I. CIRCUMSTANŢELE CAUZEI. Cadrul procesual.

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 30 septembrie 2016, sub nr. x/2016, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtul MINISTERUL AFACERILOR INTERNE, solicitând instanţei obligarea pârâtului Ministerul Afacerilor Interne, la emiterea unei decizii prin care să anuleze, şi, astfel să reglementeze situaţia juridica privind, efectele sancţiunilor si recompenselor, aplicate şi acordate tuturor cadrelor militare din M.A.I. pentru întreaga durata de timp cuprinsa intre data de 06.03.2009 si 25.02.2010, iar în ceea ce îl priveşte, solicită obligarea paratului la emiterea unei decizii privind anularea efectelor sancţiuni de "avertisment", sancţiune ce i-ar fi fost aplicata in anul 2009, luna mai (05), ziua 19 de către cdt. detaşamentului de misiuni internaţionale Kosovo 2008-2009, mr. la acea vreme, B., in temeiul dispoziţiilor art. 39 pentru încălcarea dispoziţiilor art. 42. lit. g) si k din Regulamentul disciplinei militare, regulament aprobat prin Ordinul Ministrului Apărării Naţionale M26 din data de 06.03.2009, precum şi repunerea în drepturile ce le avea la acea data, 19.05.2009, in sensul de a-i fi restituita suma soldei de merit, ce i-a fost retrasă odată cu "efectele respectivei sancţiuni", precum şi introducerea acesteia, (a soldei de merit) în solda - salariu de baza conform reglementarilor ulterioare, pentru a beneficia in continuare de acel drept, ca toţi ceilalţi colegi. De asemenea solicită obligarea paratei la achitarea unei despăgubiri egala cu cuantumul unui procent de 50% din sumele de bani ce le-as fi putut obţine cu titlu de diurna pentru executarea a 4 misiuni internaţionale a câte 6 luni, diurnă ce se ridică la cca. 105 Euro/zi.

2. Soluţia instanţei de fond

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 3053 din 04 septembrie 2017, pronunţată în dosarul nr. x/2016, a respins, ca neîntemeiată, excepţia inadmisibilităţii cererii, ca urmare a lipsei procedurii prealabile; a respins, ca neîntemeiată, excepţia tardivităţii plângerii prealabile, invocată de pârâtă prin întâmpinare; a respins, ca neîntemeiată, excepţia inadmisibilităţii cererii pentru nelegalitatea cadrului procesual, raportat la dispoziţiile art. 78 alin. (2) C. proc. civ. a respins, ca neîntemeiată, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Ministerul Afacerilor Interne, invocată de pârâtă prin întâmpinare; a respins, ca neîntemeiată, excepţia autorităţii de lucru judecat, invocată de pârâtă prin întâmpinare, şi a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Interne, prin Ministru, astfel cum a fost precizată, ca fiind neîntemeiată; a luat act că reclamantul nu a solicitat cheltuieli de judecată.

3. Căile de atac exercitate în cauză

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs principal, în termen, reclamantul A., solicitând să se constate atât dreptul său de a beneficia de drepturile ce i-au fost retrase, cât şi constatarea neexistenţei unui temei de drept privind aplicarea sancţiunilor disciplinare- în speţă, aplicarea dispoziţiilor Ordinului M.Ap. N. nr. M 26 din 06.03.2009 şi cadrelor militare din M.A.I., în perioada cuprinsă între data de 06.03.2009 şi 25.02.2010, iar, în subsidiar, să fie repus în drepturile ce le avea înainte de data de 19.05.2009 şi să-i fie acordate toate drepturile băneşti, în raport cu solda de merit ce i-a fost retrasă în mod abuziv, fără temei de drept, iar ca urmare a acestui "prejudiciu" creat, o despăgubire financiară.

Pârâtul MINISTERUL AFACERILOR INTERNE a formulat recurs incident, solicitând admiterea recursului şi schimbarea în parte a sentinţei atacate, în sensul admiterii excepţiilor lipsei calităţii sale procesuale pasive şi autorităţii de lucru judecat, şi menţinerii celorlalte soluţii dispuse de către instanţa de fond.

În recursul său, de altfel, neîntemeiat în drept, şi care poate fi încadrat în pct. 8 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ.., recurentul-reclamant A. a relevat, foarte, foarte pe larg, circumstanţele de fapt ale cauzei şi a arătat că, critica sa în raport de soluţia hotărârii pronunţate de către Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a C.A.F., o motivează ca fiind o interpretare şi înţelegere în mod eronat de către instanţa de fond a situaţiei de fapt, raportat la situaţia de drept dezvoltată în cererea principală.

Recurentul-reclamant a arătat că, în esenţă, a solicitat constatarea dreptului său de a beneficia de drepturile ce i-au fost retrase, în temeiul a ceva inexistent- în opinia acestuia, a unei sancţiuni de fapt şi de drept ce nu există, însă, din motive ce depăşesc puterea sa de înţelegere, şi-a produs efecte juridice.

Astfel, arată recurentul-reclamant că a solicitat constatarea existenţei unui drept şi, deopotrivă, constatarea inexistenţei dreptului legalităţii aplicării unei sancţiuni, care, apreciază recurentul, este lovită de nulitate absolută.

Aşa cum a arătat, susţinut şi motivat, conform răspunsurilor comunicate de către eşaloanele angajatorului său, M.A.I., Jandarmeria Română, B.S.I.J., recurentul- reclamant arată că i-a fost îngrădit dreptul de a participa la cursurile de pregătire şi participare la misiuni internaţionale, pe motiv că în anul 2009 i s-a aplicat o sancţiune disciplinară constând în "avertisment" pentru încălcarea dispoziţiilor art. 42 pct. 3 lit. g) şi k), sancţiunea fiind aplicată în temeiul dispoziţiilor art. 39 din acelaşi act normativ, Ordinul nr. 26 emis de Ministerul Apărării Naţionale la data de 06.03.2009, în continuare, redând, foarte pe larg, toate aceste prevederi.

Aşadar, arată instanţei de recurs, faptul că, a solicitat, în temeiul dispoziţiilor art. 35 din C. proc. civ., constatarea neexistenţei dreptului de aplicare a R.D.M., aprobat prin Ordinul M 26 din 06.03.2009 emis de M.Ap. N., la şi faţă de cadrele militare din M.A.I. pentru întreaga perioadă cuprinsă între 06.03.2009 şi 25.02.2010, dată la care a fost emis Ordinul nr. 53 de către Ministrul M.A.I.

Recurentul-reclamant precizează faptul că, înlăuntrul perioadei arătate (06.03.2009- 25.02.2010) este cuprinsă data de 19.05.2009, dată la care se susţine că ar fi săvârşit respectivele abateri disciplinare, nedovedite, însă, şi pentru care i-a fost aplicată sancţiunea disciplinară constând în "avertisment", sancţiune ce şi-a produs doar efecte, cu toate că nu există un act administrativ în acest sens, neexistând o decizie de sancţionare a sa, după cum s-a constatat şi de către instanţele Curţii de Apel Bucureşti în cauzele anterioare, însă, cu toate acestea, efectele continuă.

În atari condiţii, recurentul precizează că exact aceasta a solicitat, a se constata existenţa ori inexistenţa unui drept, conform art. 35 C. proc. civ.., şi nu anularea vreunui act administrativ emis de vreo autoritate publică, centrală ori locală, cu atât mai mult cu cât nu există un astfel de act, decizie de sancţionare a recurentului-reclamant.

În continuare, în dezvoltarea motivelor de recurs, recurentul-reclamant solicită instanţei de recurs să constate faptul că efectele sancţiunii de "avertisment" ce i-a fost aplicată în 19 mai 2009, este lovită de nulitate absolută, redând, foarte pe larg, prevederi legale şi din Regulament şi aspectele de fapt.

În recursul incident, de asemenea, neîntemeiat în drept şi care poate fi încadrat în prevederile pct. 5 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ., recurentul-pârât MINISTERUL AFACERILOR INTERNE a criticat sentinţa primei instanţe pentru netemeinicie şi nelegalitate, sub aspectul respingerii excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a instituţiei sale şi excepţiei autorităţii lucrului judecat, invocând, în esenţă, următoarele motive:

Cu privire la excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive, recurentul-pârât a arătat că, în prezenta cauză, reclamantul solicită "emiterea unei decizii privind anularea efectelor Ordinului nr. x/25.05.2009 emis de cdt. B.S.I.J., prin care a fost sancţionat cu "Avertisment", solicitare ce intră în sfera de competenţă a Brigăzii Speciale de Intervenţie a Jandarmeriei.

Mai mult decât atât, recurentul-pârât arată că instanţa de fond a reţinut că "pârâtul M.A.I. nu este emitentul actului de sancţionare, act ce a produs deja efecte, prin urmare, nu are competenţa prevăzută de lege pentru a emite actul administrativ solicitat.

Cu privire la excepţia autorităţii de lucru judecat, recurentul-pârât a susţinut că, practic, obiectul cererii deduse judecăţii în dosarul nr. x/2014, astfel cum a fost formulat, se identifică cu obiectul cererii din dosarul nr. x/2012, deoarece scopul final este acelaşi: anularea Ordinului Comandantului B.S.I.J. nr. x/25.05.2009, iar în cauza nr. x/2014, instanţa a admis excepţia autorităţii de lucru judecat, prin sentinţa civilă nr. 8960/14.12.2015.

Pe cale de consecinţă, arată recurentul-pârât, în cauza de faţă reclamantul încearcă să inducă instanţei ideea că doreşte stabilirea unor drepturi, totodată, schimbând pârâtul, dar esenţa cererii rămânând cea din dosarele nr. x/2012 şi nr. y/2014

Prin schimbarea părţilor, în mod deliberat, recurentul- pârât susţine că reclamantul încearcă să eludeze excepţia autorităţii de lucru judecat şi să supună controlului instanţei o cauză asupra căreia există o soluţie irevocabilă.

Având în vedere cele prezentate, recurentul-pârât consideră că trebuie constatată tripla identitate de cauză, părţi şi obiect, prevăzute de art. 431 C. proc. civ.., a dosarului nr. x/2012 şi a dosarului nr. x/2014 (scopul urmărit de reclamant este acelaşi) cu prezenta cauză, motiv pentru care, solicită admiterea excepţiei autorităţii de lucru judecat.

4. Apărările formulate în cauză

Părţile şi-au depus, reciproc, întâmpinare cu privire la recursul celeilalte, prin care, fără a invoca excepţii, au solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

5. Procedura de soluţionare a recursurilor

În recurs, s-a derulat procedura de regularizare a cererilor de recurs şi de comunicare a actelor de procedură între părţi, prin intermediul grefei instanţei, în conformitate cu dispoziţiile art. 486, art. 490 C. proc. civ.

Prin rezoluţia din 20 noiembrie 2018 a completului învestit aleatoriu cu soluţionarea dosarului, a fost fixat termen de judecată iniţial pentru soluţionarea recursului în şedinţă publică, la data de 20 martie 2020, cu citarea părţilor, fără a se mai parcurge procedura de filtrare a recursului, având în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, precum şi Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 109 din data de 20 septembrie 2018.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursurilor declarate în cauză

Analizând recursul principal şi recursul incident formulate, prin prisma motivelor invocate şi a temeiului de drept indicat, precum şi din perspectiva obiectului şi a normelor legale incidente, Înalta Curte constată că acestea sunt nefondate, urmând a fi respinse, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Cât priveşte recursul principal declarat de recurentul-reclamant A., Înalta Curte reţine că, dincolo de limita de a nu fi motivat, având în vedere că nu se indică niciun motiv de casare, practic, vorbeşte despre neînţelegerea de către instanţa de fond a situaţiei de fapt şi critică exclusiv sancţionarea sa, deşi, nu a atacat actul de sancţionare, criticile recurentului-reclamant sunt nefondate.

Cu privire la modul de soluţionare a acţiunii pe fondul cauzei, Înalta Curte apreciază că sentinţa instanţei de fond este legală, fiind dată cu corecta aplicare şi interpretare a normelor de drept material incidente.

Astfel, aşa cum corect a constatat şi instanţa de fond, în lipsa unui temei de drept, a unei norme legale, prin care să fie prevăzută competenţa pârâtului Ministerul Apărării Naţionale de a emite un act administrativ, o decizie, prin care să fie anulate efectele unei sancţiuni disciplinare aplicate, definitiv, intrate deja în circuitul juridic, în mod corect a fost respinsă cererea reclamantului, ca neîntemeiată.

Ca atare, câtă vreme nu există un temei legal de obligare a Ministerului Afacerilor Interne la "emiterea unei decizii prin care să anuleze, şi, astfel să reglementeze situaţia juridica privind, efectele sancţiunilor si recompenselor, aplicate şi acordate tuturor cadrelor militare din M.A.I. pentru întreaga durata de timp cuprinsa intre data de 06.03.2009 si 25.02.2010, iar în ceea ce îl priveşte, solicită obligarea paratului la emiterea unei decizii privind anularea efectelor sancţiuni de "avertisment", sancţiune ce i-ar fi fost aplicata in anul 2009, luna mai (05), ziua 19", în mod legal a statuat instanţa de fond prin sentinţa recurată, recursul declarat de reclamant fiind nefondat, cu atât mai mult cu cât, aşa cum s-a arătat, nu a atacat decizia de sancţionare.

În aceste condiţii, Înalta Curte constată că nu este incident motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., interpretarea şi aplicarea de către judecătorul fondului a normelor de drept material fiind corectă şi legală.

În ce priveşte recursul incident declarat de recurentul-pârât MINISTERUL AFACERILOR INTERNE, Înalta Curte apreciază că soluţia Curţii de Apel asupra excepţiilor lipsei calităţii procesuale pasive a instituţiei sale şi autorităţii lucrului judecat, este corectă, fiind adoptată şi de către instanţa de control judiciar.

Astfel, în ce priveşte calitatea procesuală pasivă a Ministerului Afacerilor Interne, Înalta Curte reţine, pe de o parte, că acesta a fost chemat în judecată în calitate de pârât, în prezenta cauză, reclamantul fiind cel care fixează limitele judecăţii şi cadrul procesual, iar, pe de altă parte, având în vedere că se solicită obligarea sa la emiterea unui act administrativ, iar nu contestarea sancţiunii disciplinare înseşi, care a fost aplicată de o altă entitate, Brigada Specială de Intervenţie a Jandarmeriei, în mod legal s-a statuat că acesta are legitimare procesuală pasivă, existând o identitate între persoana de la care se urmăreşte un drept, şi persoana chemată în judecată în această calitate.

De asemenea, este nefondată şi critica recurentului-pârât legat de existenţa autorităţii lucrului judecat, prin raportare la litigiile anterioare, ce au făcut obiectul dosarelor nr. x/2012 şi nr. y/2014

Cum corect a observat şi instanţa de fond, obiectul acestor litigii nu este identic, în verificarea identităţii de obiect şi cauză cerută de lege, obiectul cauzei de faţă constituindu-l emiterea de către recurentul- pârât Ministerul Afacerilor Interne a unui act administrativ prin care să fie anulate efectele Ordinului de sancţionare, nr. M2 6, care, în opinia reclamantului, nu se aplică în cazul sancţionării militarilor din cadrul M.A.I., în vreme ce obiectul litigiilor anterioare a purtat asupra cererii de anulare a deciziei de sancţionare a reclamantului, fiind, evident, că între aceste dosare nu există identitate de obiect.

În atari condiţii, Înalta Curte constată că nu este incident motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., interpretarea şi aplicarea de către judecătorul fondului a regulilor de procedură, cu referire la soluţionarea celor două excepţii, fiind corectă şi legală.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul principal şi recursul incident, ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul principal declarat de recurentul-reclamant A. şi recursul incident declarat de recurentul-pârât MINISTERUL AFACERILOR INTERNE împotriva sentinţei civile nr. 3053 din 04 septembrie 2017, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 iulie 2020.