Invalidity of EU fund audit measures for violating non-retroactivity and unauthorized re-initiation of verification without new data

Şedinţa publică din data de 10 iulie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Potrivit art. 499 teza I C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanţei de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate şi analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins.".

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 25 aprilie 2017, sub nr. x/2017, reclamanta ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE DIN BUCUREŞTI a formulat, în contradictoriu cu pârâtul O.I.P.O.S.D.R.U. M.E.N.C.Ş., contestaţie împotriva Deciziei nr. x/13.02.2017, privind soluţionarea contestaţiei formulate de Academia de Studii Economice din Bucureşti la Nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/17.11.2016, şi împotriva Notei de constatare nr. x/13.02.2017, emisă în urma admiterii în parte a contestaţiei formulate de A.S.E. la Nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/17.11.2016, solicitând anularea actelor administrative atacate; cu cheltuieli de judecată.

2. Soluţia instanţei de fond

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 3274 din 22 septembrie 2017, pronunţată în dosarul nr. x/2017, a admis cererea formulată de reclamanta Academia de Studii Economice din Bucureşti, în contradictoriu cu pârâtul Organismul Intermediar Programul Operaţional Capital Uman- Ministerul Educaţiei Naţionale, şi a anulat Decizia nr. x/13.02.2017 şi Nota de constatare nr. x/13.02.2017; a obligat pe pârât la 50 RON cheltuieli de judecată către reclamantă.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, în termen, pârâta DIRECŢIA ORGANISMUL INTERMEDIAR PROGRAMUL OPERAŢIONAL CAPITAL UMAN DIN CADRUL MINISTERULUI EDUCAŢIEI ŞI CERCETĂRII, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii recurate şi, pe fond, respingerea cererii de chemare în judecată.

Întemeindu-şi calea de atac pe prevederile pct. 4 şi pct. 8 ale art. 488 alin. (1) C. proc. civ., recurenta-pârâtă a criticat sentinţa primei instanţe pentru nelegalitate, invocând, în esenţă, următoarele critici:

- instanţa de fond a ignorat cu desăvârşire susţinerile formulate de pârâtă prin întâmpinarea depusă la dosar si nu a arătat motivele pentru care apărările formulate nu au fost luate in considerare;

- menţionarea în actul administrativ încheiat ulterior a prevederilor art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, care avea corespondent in O.U.G. nr. 79/2003, nu poate fi considerată o împrejurare care să fi produs părţii o vătămare ce nu poate fi altfel înlăturată decât prin anularea actului de control

- în urma verificărilor derulate de către Autoritatea de Audit asupra modului în care au fost soluţionate recomandările formulate, aceasta nu a fost de acord cu anularea Notei de constatare şi a recomandat organismului intermediar cu competenţe delegate în gestionarea fondurilor europene atât reluarea activităţii de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare rezultate din neregulile constatate, cât şi extinderea verificărilor pe toate proiectele în care beneficiarul a solicitat la plată cheltuieli.

4. Apărarea formulată în cauză

Intimata- reclamantă ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE, Bucureşti, a formulat întâmpinare în recurs, prin care a solicitat respingerea recursului şi menţinerea soluţiei pronunţate, ca legală şi temeinică.

5. Procedura de soluţionare a recursului

În recurs s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs şi de comunicare a actelor de procedură între părţi, prin intermediul grefei instanţei, în conformitate cu dispoziţiile art. 486, art. 490 C. proc. civ.

Prin rezoluţia din 20 noiembrie 2018 a completului învestit aleatoriu cu soluţionarea dosarului, a fost fixat termen de judecată iniţial pentru soluţionarea recursului în şedinţă publică, la data de 20 martie 2020, cu citarea părţilor, fără a se mai parcurge procedura de filtrare a recursului, având în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, precum şi Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 109 din data de 20 septembrie 2018.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului declarat în cauză

Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate şi a temeiului de drept indicat, precum şi din perspectiva obiectului şi a normelor legale incidente, dar şi a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatei-reclamante, Înalta Curte constată că acesta este nefondat, urmând a fi respins, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 66/26 februarie 2015, dispoziţiile art. 66 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 66/2011 au fost constatate ca fiind neconstituţionale apreciindu-se faptul că acestea aduc atingere principiului neretroactivităţii legii civile.

Curtea Constituţională a reţinut textul de lege criticat aduce atingere principiului neretroactivităţii consacrat de dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Constituţie, deoarece permite aplicarea normelor de drept substanţial din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 66/2011 cu privire la nereguli săvârşite în intervalul temporal în care era în vigoare Ordonanţa Guvernului nr. 79/2003, raportul juridic fiind supus reglementărilor legale in vigoare la data naşterii sale.

Curtea Constituţională a mai reţinut că, urmare a admiterii excepţiei de neconstituţionalitate, calificarea neregulii şi stabilirea creanţelor bugetare se vor face în temeiul actului normativ în vigoare la data săvârşirii neregulii potrivit principiului tempus regit actum, fără a se putea combina dispoziţiile de drept substanţial din Ordonanţa Guvernului nr. 79/2003 cu cele ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 66/2011, în vreme ce procedura urmată de organele de control va fi cea reglementata prin actul normativ în vigoare la data efectuării controlului.

Instanţa de fond a reţinut că recurenta-pârâtă a aplicat dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 66/2011 atât în ceea ce priveşte procedura urmată de organele de control, cât şi în ceea ce priveşte calificarea neregulilor şi stabilirea creanţelor bugetare, iar încălcarea principiului neretroactivităţii legii noi atrage nulitatea actelor administrative atacate.

Instanţa de fond a mai reţinut că pârâtul a menţionat drept temei de drept al emiterii notei de constatare şi dispoziţiile O.G. nr. 79/2003, dar nu a indicat, în concret, care dintre dispoziţiile legale cuprinse în acest act normativ au fost încălcate de catre reclamantă.

Înalta Curte constatată că dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora, raportat la situaţia de fapt reţinută în actele administrative atacate, au o redactare similară dispoziţiilor art. 2 lit. a) din Ordonanţa nr. 79/2003 privind controlul şi recuperarea fondurilor comunitare, precum şi a fondurilor de cofinanţare aferente utilizate necorespunzător.

În jurisprudenţă şi doctrină s-a reţinut, în mod constant, că efectele produse în timp ale unei situaţii juridice vor fi cele stabilite de legea în vigoare la momentul în care se realizează fiecare efect în parte.

În consecinţă, în lipsă de dispoziţie legală în sens contrar, legea nouă nu se poate aplica efectelor produse de o situaţie juridică înainte de intrarea ei în vigoare, în timp ce legea nouă se va aplica efectelor produse de aceeaşi situaţie juridică după intrarea ei în vigoare, dacă situaţia juridică subzistă după intrarea în vigoare a legii noi (facta pendentia).

În concluzie, Înalta Curte reţine că pârâta, în mod legal, a calificat neregulile şi a stabilit creanţele bugetare în baza O.G. nr. 79/2003 şi O.U.G. nr. 66/2011, astfel încât, în mod corect, instanţa de fond a reţinut nulitatea actelor administrative atacate pentru încălcarea principiului neretroactivităţii legii consacrat de dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Constituţie.

Înalta Curte constată însă, în acord cu instanţa de fond, că nota de constatare este nelegală având în vedere că neregula sesizată a făcut obiectul unei alte verificări anterioare, fiind emisă o nouă Notă de constatare, prin care s-a aplicat reclamantei o corecţie financiară de 25% din valoarea cheltuielilor rambursate aferente acordului-cadru.

Prin Decizia contestată a fost admisă contestaţia formulată de reclamantă împotriva acestei notei de constatare care a fost anulată, reţinându-se valabilitatea certificatului de atestare fiscală eliberat la data de 22.02.2010 şi prezentat de S.C. A. S.R.L. în cadrul procedurii de atribuire a acordului-cadru.

În conformitate cu dispoziţiile art. 31 din O.U.G. nr. 66/2011:

"(1) Activitatea de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare poate fi reluată de aceeaşi sau altă structură de control prevăzută la art. 20 dacă, până la data împlinirii termenului de prescripţie, apar alte date suplimentare necunoscute la data efectuării verificărilor sau apar erori de calcul care influenţează rezultatele acestora.

(2) În condiţiile alin. (1) se poate emite un nou proces-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare pentru eventuale diferenţe necesare până la acoperirea integrală a prejudiciului".

Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 31 din O.U.G. nr. 66/2011, activitatea de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare poate fi reluată de aceeaşi sau altă structură de control prevăzută la art. 20 dacă, până la data împlinirii termenului de prescripţie, apar alte date suplimentare necunoscute la data efectuării verificărilor sau apar erori de calcul care influenţează rezultatele acestora.

Instanţa de fond a reţinut, în mod corect, că pârâta nu a făcut dovada existenţei unor date suplimentare, necunoscute la data efectuării verificărilor anterioare, sau a unor erori de calcul care să influenţeze rezultatele acestora, astfel încât a reţinut nulitatea actelor administrative atacate pentru încălcarea dispoziţiilor legale anterior menţionate.

În concluzie, Înalta Curte constată că instanţa de fond a făcut o corectă interpretare şi aplicare a dispoziţiilor de drept material incidente în cauză.

Cât priveşte apărarea formulată legat de existenţa puterii de lucru judecat cu privire la chestiunea litigioasă ce face obiectul prezentului dosar, susţinută de intimata-reclamantă având în vedere soluţia de admitere a contestaţiei din cadrul dosarului nr. x/2016, al Curţii de Apel Bucureşti, Înalta Curte constată că nu poate fi primită, neoperând cu putere de lucru judecat în prezenta pricină.

Astfel, prin hotărârile anterioare, evocate în susţinerea acestei apărări, au fost anulate titluri de creanţă în considerarea aceleiaşi nereguli, dar acestea vizează procese diferite, titluri de creanţă diferite, astfel că, nu este autoritate de lucru judecat, chiar dacă proiectul a mai fost verificat anterior.

În aceste condiţii, Înalta Curte constată că nu sunt incidente motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 4 (de altfel, în susţinerea motivului întemeiat pe pct. 4 nefiind formulate critici) şi pct. 8 C. proc. civ.., invocate de recurenta- pârâtă, interpretarea şi aplicarea de către judecătorul fondului a normelor de drept material, fiind corectă şi legală.

În temeiul prevederilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de pârâta Direcţia Organismul Intermediar Programul Operaţional Capital Uman din cadrul Ministerului Educaţiei şi Cercetării, ca nefondat, instanţa de fond pronunţând o hotărâre legală.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, reţinând că nu au fost identificate motive de reformare a sentinţei, potrivit dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 4 şi pct. 8 C. proc. civ., în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă DIRECŢIA ORGANISMUL INTERMEDIAR PROGRAMUL OPERAŢIONAL CAPITAL UMAN DIN CADRUL MINISTERULUI EDUCAŢIEI ŞI CERCETĂRII împotriva sentinţei civile nr. 3274 din 22 septembrie 2017, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 iulie 2020.