Police officer retirement date: statutory interpretation of service cessation under Law 360/2002 Art. 69(1)(j) upon department abolition

Şedinţa publică din data de 10 iulie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Potrivit art. 499 teza I C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanţei de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate şi analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins.".

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 2 iulie 2017 sub nr. x/2017, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtul MINISTERUL AFACERILOR INTERNE, solicitând anularea Ordinului Ministrului Afacerilor Interne nr. II/10854 din 15.12.2016 şi obligarea pârâtului la emiterea unui nou Ordin, prin care să dispună încetarea raporturilor sale de serviciu începând cu data de 30.11.2016; cu obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul proces.

La 21.08.2017, pârâtul Ministerul Afacerilor Interne a depus întâmpinare, prin care a invocat excepţia lipsei de interes în promovarea acţiunii, iar, pe fond, a solicitat respingerea acţiunii, ca neîntemeiată.

2. Soluţia instanţei de fond

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 3275 din 22 septembrie 2017, pronunţată în dosarul nr. x/2017, a respins excepţia lipsei de interes; a admis cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Interne şi a anulat O.M.A.I. nr. II/10854 din 15.12.2016; a obligat pe pârât să emită un nou ordin în care data încetării raporturilor de serviciu ale reclamantului să fie 30.11.2016; a obligat pe pârât la plata sumei de 1273,80 RON cheltuieli de judecată către reclamant.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, în termen, pârâtul Ministerul Afacerilor Interne, solicitând admiterea recursului şi casarea în tot a hotărârii recurate, urmând ca, în rejudecare, să se dispună acţiunii intimatului-reclamant, ca neîntemeiată.

Întemeindu-şi calea de atac pe prevederile pct. 8 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ., recurentul-pârât a relevat istoricul cauzei, a criticat sentinţa primei instanţe pentru nelegalitate, ca fiind dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, sens în care, a invocat, în esenţă, următoarele motive:

În primul rând, instanţa de fond în mod greşit a respins excepţia lipsei de interes în promovarea unei astfel de acţiuni, invocată de pârât prin întâmpinare, raportat la argumentul reţinut de instanţa de fond, subliniind recurentul faptul că vătămarea pretinsă de intimatul-reclamant nu subzistă, întrucât dispoziţiile legale referitoare la ajutoarele acordate poliţiştilor la încetarea raporturilor de serviciu nu se aplică în anul 2016, anul în care acesta a ieşit la pensie, în continuare, evocând prevederile art. 11 alin. (1) din O.U.G. nr. 57/2015 şi ale art. 1 alin. (3) din O.U.G. nr. 9/2017, cu redarea conţinutului acestora.

Mai mult, contrar celor susţinute de intimatul-reclamant referitor la modalitatea de calcul a acestor ajutoare, recurentul-pârât subliniază faptul că acestea nu se calculează prin raportare la "salariul funcţiei de bază avut în luna schimbării poziţiei de activitate", motiv pentru care, şi din această perspectivă, acţiunea sa este lipsită de interes.

În context, în eventualitatea în care nu ar fi fost reglementată cauza de suspendare legală, recurentul subliniază că aceste drepturi ar fi fost stabilite potrivit prevederilor din legile anuale speciale de aplicare etapizată, care stipulează că aceste drepturi se stabilesc în raport cu nivelul bazei de calcul utilizat pentru luna decembrie 2009, şi nu în raport cu salariul funcţiei de bază.

În concluzie, recurentul-pârât solicită a se constata că instanţa de fond în mod greşit a admis excepţia lipsei de interes invocată de Ministerul Afacerilor Interne şi, întrucât intimatul-reclamant nu justifică interes în promovarea prezentei acţiuni, solicită respingerea acţiunii, ca lipsită de interes.

În ceea ce priveşte fondul cauzei, recurentul-pârât a arătat că, pentru a putea da curs cererilor persoanelor în cauză formulate în temeiul art. 69 alin. (1) lit. j) din Legea nr. 360/2002, a fost necesară constatarea imposibilităţii numirii în funcţie în cadrul procedurii de oferire a unor posturi vacante, potrivit art. 2731 din acelaşi act normativ, sens în care, au fost consultate unităţile Ministerului Afacerilor Interne în vederea identificării posturilor vacante care puteau fi ocupate de poliţiştii din cadrul fostului Departament de Informaţii şi Protecţie Internă, puşi la dispoziţia M.A.I.. Astfel, la data de 05 decembrie 2016, în urma acestei consultări, reclamantului i-au fost comunicate posturile vacante pretabile a fi ocupate.

Recurentul-pârât a evocat în continuare prevederile art. 26 alin. (2) din O.U.G. nr. 76/2016, art. 63 alin. (1) din Legea nr. 223/2015 şi art. 64 alin. (1) din acelaşi act normativ, şi a arătat că, din conţinutul acestor prevederi legale, rezultă că este lipsită de importanţă data indicată de către solicitant în cuprinsul cererii de pensionare, casa de pensii sectorială având la dispoziţie un termen de 45 de zile de la data înregistrării cererii pentru a dispune cu privire la cererea de pensionare.

În speţa de faţă, arată recurentul, încetarea raporturilor de serviciu nu a avut loc la data indicată în cererea intimatului-reclamant, având în vedere particularităţile acestei situaţii, precum şi operaţiunile administrative care se întreprind în acest caz. Într-adevăr, se arată, intimatul-reclamant a depus raportul la data de 16.11.2016, însă la acel moment nici nu fusese încă pus la dispoziţie, situaţie în care s-a aflat începând cu data de 23.11.2016.

Pentru a interveni încetarea raporturilor de serviciu în temeiul art. 69 lit. j) din Legea nr. 360/2002, este necesar ca poliţistul să fie pus la dispoziţie, să fie identificate posturi vacante pe care ar putea să le ocupe, să se constate refuzul acestuia de a ocupa unul dintre posturile oferite, precum şi imposibilitatea numirii în funcţie.

Raportat la demersurile ce trebuie efectuate pentru a aplica prevederile art. 69 lit. j) din Legea nr. 360/2002, recurentul-pârât arată că este nevoie de o anumită perioadă de timp, motiv pentru care, în prezenta cauză, având în vedere perioada foarte scurtă de timp de la momentul punerii la dispoziţie a intimatului-reclamant şi data indicată în raport pentru încetarea raporturilor de serviciu, instituţia sa s-a aflat într-o imposibilitate obiectivă de a da curs solicitării în termenul indicat de acesta.

Mai mult, în fine, subliniază recurentul-pârât faptul că nu există un temei de drept care să oblige Ministerul Afacerilor Interne să emită ordinul de încetare a raporturilor de serviciu în termenul solicitat de intimatul-reclamant.

4. Apărarea în cauză

Intimatul-reclamant A. nu a formulat întâmpinare în recurs.

5. Procedura de soluţionare a recursului

În recurs s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs şi de comunicare a actelor de procedură între părţi, prin intermediul grefei instanţei, în conformitate cu dispoziţiile art. 486, art. 490 C. proc. civ.

Prin rezoluţia din 20 noiembrie 2018 a completului învestit aleatoriu cu soluţionarea dosarului, a fost fixat termen de judecată iniţial pentru soluţionarea recursului în şedinţă publică, la data de 20 martie 2020, cu citarea părţilor, fără a se mai parcurge procedura de filtrare a recursului, având în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, precum şi Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 109 din data de 20 septembrie 2018.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului declarat în cauză

Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate şi a temeiului de drept indicat, precum şi din perspectiva obiectului şi a normelor legale incidente, Înalta Curte constată că acesta este nefondat, urmând a fi respins, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Reclamantul A. a învestit instanţa de contencios administrativ cu o cerere vizând anularea Ordinului Ministerului Afacerilor Interne nr. II/10854 din 15.12.2016 emis de M.A.I., prin care pârâtul a dispus încetarea sale raporturilor de serviciu începând cu data de 15.12.2016, cu consecinţa obligării pârâtului la emiterea unui nou ordin, prin care să dispună încetarea raporturilor de serviciu ale reclamantului începând cu data de 30.11.2016.

Curtea de Apel Bucureşti a respins excepţia lipsei de interes, invocată de pârât, şi a admis cererea formulată de reclamant, în sensul anulării O.M.A.I. nr. II/10854 din 15.12.2016 şi obligării pârâtului să emită un nou ordin, în care data încetării raporturilor de serviciu ale reclamantului să fie 30.11.2016.

Soluţia Curţii de apel este corectă, fiind adoptată şi de către instanţa de control judiciar.

Examinând prima critică din recurs, sub aspectul soluţiei excepţiei lipsei de interes în promovarea acţiunii, invocată de Ministerul Afacerilor Interne, Înalta Curte constată că nu poate fi primită, fiind nefondată.

În primul rând, distinct de faptul că acest prim aspect din recurs este la limita de a fi nemotivat, deoarece, recurentul-pârât critică exclusiv modul de soluţionare a excepţiei lipsei de interes, susţinând că, drepturile respective oricum erau suspendate, iar, referitor la calculul lor, intimatul nu ar fi câştigat nimic dacă s-ar fi pensionat cu 2 luni mai devreme, o asemenea critică nu poate fi primită, acordarea ajutoarelor poliţiştilor la ieşirea la pensie, la data respectivă şi cuantumul acestora, fiind prevăzute prin lege.

Pe de altă parte, şi dacă acele drepturi sunt suspendate, aşa cum prezintă recurentul-pârât în recurs, cu largi trimiteri la prevederi legale şi conţinutul lor, nu se poate reţine că intimatul- reclamant nu are dreptul la acordarea lor, cum greşit pretinde recurentul; intimatul-reclamant poliţist, la ieşirea la pensie, are dreptul de a obţine măcar recunoaşterea dreptului de a le avea, astfel cum se stipulează în prevederile legale în vigoare.

Or, din această perspectivă, nu se poate afirma că intimatul-reclamant nu justifică un interes în demersul său, constatându-se a fi nefondate criticile formulate de recurentul-pârât cu privire la excepţia lipsei de interes, corect şi legal respinsă de către instanţa de fond.

Înalta Curte constată, analizând actele şi lucrările dosarului, că instanţa de fond a făcut o interpretare corectă a dispoziţiilor legale aplicabile cauzei şi nu poate primi critica recurentului-pârât în legătură cu aspectul neaplicării corecte a dispoziţiilor legale.

Astfel, în raport de situaţia de fapt dedusă judecăţii, Înalta Curte constată că prin raportul din data de 16.11.2016, intimatul-reclamant A. a solicitat încetarea raporturilor de serviciu, în temeiul art. 69 alin. (1) lit. j) teza a II-a din Legea nr. 360/2002, privind statutul poliţistului, cu modificările şi completările ulterioare, motivând că, potrivit art. 25 alin. (1) şi art. 26 alin. (1) din O.U.G. nr. 76/2016, la data de 23.11.2016 Departamentul de Informaţii şi Protecţie Internă din cadrul Ministerului Afacerilor Interne se desfiinţează, intimatul fiind pus la dispoziţia M.A.I. în condiţiile Legii nr. 360/2002.

Aşadar, prin raportul din data de 16.11.2016, intimatul-reclamant a solicitat în mod expres încetarea raporturilor sale de serviciu cu M.A.I., conform art. 69 alin. (1) lit. j) teza a II-a din Legea nr. 360/2002.

Raporturile de serviciu ale intimatului nu puteau înceta în temeiul art. 69 alin. (1) lit. j) teza I, aşa cum greşit susţine recurentul-pârât, deoarece, aşa cum corect a reţinut şi instanţa de fond, nu se afla în situaţia numirii într-o altă funcţie dintr-o structură a M.A.I., cu atât mai mult cu cât, intimatul-reclamant însuşi precizase că, în perioada punerii la dispoziţie, nu este de acord cu numirea într-o altă funcţie dintr-o structură a M.A.I., conform ordinii de prioritate stabilită de art. 2731 din Legea nr. 360/2002.

Cum încetarea raporturilor de serviciu ale intimatului-reclamant A. a avut loc în baza art. 69 alin. (1) lit. j) teza a II-a din Legea nr. 360/2002, la cererea poliţistului, rezultă că această încetare trebuia să opereze cu data de 30.11.2016, cum a cerut intimatul, şi nu cu data de 15.12.2016, data emiterii Ordinului M.A.I., criticile recurentului-pârât sub acest aspect fiind nefondate.

Din acest punct de vedere, susţinerile recurentului-pârât din recurs în sensul că, raportat la demersurile ce trebuie efectuate pentru a aplica art. 69 lit. j) din Legea nr. 360/2002, precum şi operaţiunile administrative care se întreprind în acest caz, este nevoie de o anumită perioadă de timp, instituţia sa aflându-se într-o imposibilitate obiectivă de a da curs solicitării în termenul indicat de intimat, nu pot fi primite.

Pe de o parte, nu se poate afirma că instituţia recurentului-pârât a fost luată prin suprindere, fără a avea timpul necesar, aşa cum nefondat se susţine, căci, aşa cum s-a arătat mai sus, raportul depus de intimatul-reclamant încă din data de 16.11.2016 a cuprins toate datele necesare şi în deplină încunoştinţare recurentului, iar, pe de altă parte, textul de la art. 69 alin. (1) lit. j) teza a II-a din Legea nr. 360/2002 nu distinge după o anumită perioadă de timp necesară, după cum tot greşit se afirmă aceasta de către recurent, câtă vreme intimatul fusese pus la dispoziţie încă începând cu data de 23.11.2016 (în respectarea art. 26 alin. (2) din O.U.G. nr. 76/2016).

În aceste condiţii, Înalta Curte constată că nu este incident motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., invocat de recurentul-pârât Ministerul Afacerilor Interne, interpretarea şi aplicarea de către judecătorul fondului a normelor de drept material, cu referire la art. 69 alin. (1) lit. j) teza a II-a din Legea nr. 360/2002 fiind corectă şi legală.

În temeiul prevederilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Afacerilor Interne, ca nefondat, instanţa de fond pronunţând o hotărâre legală.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-pârât MINISTERUL AFACERILOR INTERNE împotriva sentinţei civile nr. 3275 din 22 septembrie 2017, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 iulie 2020.