Clawback tax contribution assessment and restitution: appeals dismissed, first-instance annulment of notifications and restitution order upheld

Şedinţa publică din data de 10 iulie 2020

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Potrivit art. 499 teza I C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanţei de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate şi analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins.".

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 21 septembrie 2015 sub nr. x/2015, reclamanta S.C. A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâtele CASA NAŢIONALĂ DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE şi AGENŢIA NAŢIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - prin DIRECŢIA GENERALĂ DE ADMINISTRARE A MARILOR CONTRIBUABILI, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună: anularea actului administrativ înregistrat sub nr. x/29.01.2015 si implicit a datelor furnizate privitoare la valoarea procentului " P " pentru trimestrul IV 2014 de 25,23 % din consumul de medicamente suportat de Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate si din bugetul Ministerului Sănătăţii, aferente Deţinătorului de autorizaţie de punere pe piaţa B. si C.; anularea actului administrativ nr. P 1112/12.03.2015 reprezentând răspunsul dat la contestaţia formulata de reclamantă si înregistrata la CNAS sub nr. PI 12/09.02.2105; anularea actului administrativ nr. P 1122/06.02.2015 - emis in completarea actului administrativ nr. P/9098/30.10.2014 respectiv nr. P/762/29.01.2015; anularea actului administrativ nr. P 3155/03.04.2015 reprezentând răspunsul dat la contestaţia formulata de subscrisa si înregistrata la CNAS sub nr. x/02.03.2015; obligarea intimatei CNAS la rectificarea si recomunicarea datelor referitoare la consumul centralizat de medicamente, prin eliminarea erorilor si adaosurilor comerciale; obligarea intimatelor la restituirea sumei in valoare de 15.817.410 RON achitata nedatorat de către reclamantă; cu obligarea la suportarea cheltuielilor de judecată.

2. Soluţia instanţei de fond

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 3637 din 18 noiembrie 2016, pronunţată în dosarul nr. x/2015, a respins excepţia lipsei calităţii procesual pasive, invocată de pârâtele Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Administraţia Fiscală pentru Contribuabilii Mijlocii şi Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, ca neîntemeiată; a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtele Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Administraţia Fiscală pentru Contribuabilii Mijlocii şi Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, şi a anulat notificările nr. x/29.01.2015 şi y/06.02.2015 privind consumul de medicamente pentru trimestrul III şi IV/2014; a obligat pârâta CNAS la rectificarea erorilor de raportare şi la recomunicarea către reclamantă a datelor referitoare la consumul centralizat de medicamente pentru trimestrele III şi IV/2014, şi a obligat pârâtele ANAF prin Administraţia Fiscală pentru Contribuabilii Mijlocii sau Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili la plata către reclamantă a sumelor rezultate a fi plătite în plus după rectificare, restituire ce se va efectua în condiţiile legislaţiei fiscale; a fost obligată pârâta CNAS la plata către reclamantă a sumei de 16.042,66 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

3. Căile de atac exercitate în cauză

Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs, în termen, pârâta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, solicitând admiterea recursului, casarea în parte a sentinţei recurate şi, pe fond, respingerea în tot a acţiunii reclamantei, ca neîntemeiată; pârâta Administraţia Fiscală pentru Contribuabili Mijlocii Bucureşti, solicitând admiterea recursului, astfel cum a fost formulat, admiterea excepţiei procesuale pasive invocate de către instituţia sa, iar, pe fondul cauzei, respingerea acţiunii faţă de aceasta, ca fiind formulată în contradictoriu cu o persoană fără calitate procesuală pasivă, cât şi pârâta Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei civile recurate, în principal, în sensul admiterii excepţiei lipsei calităţii sale procesuale pasive şi respingerii acţiunii în ceea ce priveşte instituţia sa, ca fiind formulată în contradictoriu cu o persoană fără calitate procesuală pasivă şi, în subsidiar, în sensul respingerii cererii de restituire a sumelor rezultate a fi plătite în plus după rectificare, ca inadmisibile.

În recursul său, întemeiat în drept pe prevederile pct. 8 al art. 488 alin. (1), recurenta-pârâtă Casa Naţională de Asigurări de Sănătate a relevat, pe scurt, situaţia în fapt în cauză şi a invocat, în esenţă, următoarele motive:

Referitor la codul CIM W08738002, D., comprimate,1 mg, arată că susţinerile instanţei de fond referitoare la faptul că C.N.A.S. nu a făcut precizări punctuale privind acest cod, sunt nefondate şi nelegale.

Precizează că instanţa de fond a preluat întocmai susţinerile reclamantei cu privire la medicamentul cu codul CIM W08738002, D., comprimate,1 mg, în perioada de valabilitate 2006- 2010, şi nu în perioada de referinţă, respectiv, trim. IV 2014, ce face obiectul prezentei cauze deduse judecăţii, fără a analiza documentele depuse de C.N.A.S. la dosarul cauzei şi, mai mult, a înlăturat toate apărările C.N.A.S., inclusiv, diligenţele întreprinse de C.N.A.S., ca urmare a verificărilor efectuate de C.N.A.S. prin casele de asigurări de sănătate la furnizorii de servicii medicale, dovedite cu documente justificative, respectiv, cu facturile de achiziţie ale furnizorilor de servicii medicale depuse de C.N.A.S. la dosarul cauzei.

Apreciază că sunt incidente dispoziţiile art. 6 alin. (4) din O.U.G. nr. 77/2011, potrivit cărora, în cazul soluţionării contestaţiilor până la termenul de plată prevăzut la art. 5 alin. (8), se vor plăti contribuţiile aferente noilor sume comunicate de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, iar în cazul depăşirii acestui termen, se vor face regularizări la următoarele termene de plată.

Referitor la codul CIM W43887002, D., 4mg, arată că valoarea de consum aferentă acestuia în sumă de 2.131,15 RON corespunde medicamentelor cu DCI Doxazosinum şi B., medicamente suportate din FNUASS şi bugetul Ministerului Sănătăţii, aşa cum se precizează la art. 1 din O.U.G. nr. 77/2011.

Referitor la codurile CIM W59853006, W59853002 aferente produsului E. 400 mg, precizează că acestea nu au fost cuprinse în contestaţia depusă de S.C. A. S.R.L. şi înregistrată la CNAS cu nr. P112/09.02.2015.

Conform datelor centralizate privind consumul total de medicamente din sistemul de asigurări sociale de sănătate, codurile CIM W59853006, W59853002 au fost raportate de către canalele de eliberare menţionate la art. 5 alin. (4) lit. a) din O.U.G. nr. 77/2011, la casele de asigurări de sănătate ca medicamente eliberate pacienţilor la nivelul T4_2014.

Astfel, că susţinerea instanţei de fond potrivit căreia "devine imposibilă vânzarea a 17 cutii E., în valoare totală de 98.304,54 RON, identificat cu cod CIM W59853002, respectiv, APP5539/2013/12 în perioada aferentă trimestrului IV 2014, astfel cum reiese din rapoartele CNAS", este nefondată şi nelegală.

Recurenta-pârâtă mai învederează că, prevederile art. 1 din O.U.G. nr. 77/2011 se coroborează cu prevederile art. 3 alin. (1) şi (4), din care reiese fără echivoc faptul că la stabilirea, calculul şi declararea contribuţiei claw-back se are în vedere valoarea consumului de medicamente decontate din bugetul Fondului naţional unic de asigurări de sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii.

În concluzie, menţionează că în mod greşit atât reclamanta, cât şi instanţa de fond s-a raportat la consumul de medicamente (bucăţi, pasile, etc.) înregistrat în sistemul asigurărilor sociale de sănătate, şi nu la valoarea acestui consum, evocând, în continuare, prevederile art. 3 alin. (4) şi art. 5 alin. (3) şi alin. (4) din O.U.G. nr. 77/2011.

Totodată, recurenta-pârâtă a mai făcut referire la Deciziile Curţii Constituţionale nr. 263/2013 şi nr. 665/2014, pentru toate considerentele expuse, solicitând respingerea motivării date de instanţa de fond cu privire la faptul că, reclamanta a identificat, prin raportare la evidenţele proprii, anumite erori de raportare pe care Curtea le-a reţinut în concret, ca nefondată şi nelegală.

Recurenta-pârâtă mai învederează prevederile art. 17 lit. b) din H.G. nr. 400/2014, pentru aprobarea pachetelor de servicii şi a Contractului-cadru care reglementează condiţiile acordării asistenţei medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anii 2014- 2015, şi arată că, consumul de medicamente înregistrat conform prevederilor art. 5 alin. (4) şi (6) din O.U.G. nr. 77/2011, s-a determinat de C.N.A.S. în baza datelor raportate de casele de asigurări de sănătate privind consumul centralizat al raportărilor făcute de farmaciile cu circuit deschis, unităţile sanitare cu paturi şi centrele de dializă.

Susţine că, atât timp cât reclamanta, la momentul la care a încasat aceste sume nu a contestat în niciun mod consumul de medicamente, înseamnă că l-a acceptat, fiind în totalitate de acord cu acesta, reaua- credinţă a reclamantei rezultând cu certitudine din faptul că înţelege să conteste consumul de medicamente decontat din fond doar în situaţia în care au obligaţia plăţii contribuţiei trimestriale, nu şi atunci când a încasat sumele decontate din bugetul FNUASS. Or, o atare situaţie consideră că este de neconceput, reclamanta având obligaţia legală de a achita contribuţia trimestrială în conformitate cu prevederile legale.

Totodată, recurenta-pârâtă a mai învederat faptul că veniturile realizate ca urmare a aplicării contribuţiei trimestriale potrivit O.U.G. nr. 77/2011, respectiv, pentru trimestrul IV 2014, constituie venituri la bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi sunt folosite pentru medicamente incluse în programele naţionale de sănătate, pentru medicamentele cu sau fără contribuţie personală şi pentru servicii medicale, potrivit art. 7 din actul normativ menţionat, în condiţiile neefectuării plăţii rezultând o pagubă pentru Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate, ceea ce ar conduce la îngrădirea accesului la medicamente al asiguraţilor.

În fine, recurenta-pârâtă Casa Naţională de Asigurări de Sănătate a criticat sentinţa recurată şi cu privire la obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată, sens în care, a evocat prevederile art. 451 alin. (1) şi (2) C. proc. civ.., apreciind că, în temeiul art. 452 C. proc. civ.., partea care a câştigat procesul are obligaţia de a proba cererea de acordare a cheltuielilor de judecată.

Raportat la speţa de faţă, susţine că solicitarea cheltuielilor de judecată este nejustificată, având în vedere obiectul litigiului şi complexitatea cauzei, totodată, învederând şi prevederile art. 22 alin. (1) din Legea nr. 500/2002.

Având în vedere destinaţia specială, precisă şi limitată a bugetului FNUASS, astfel cum prevede şi Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, precum şi principiul prevăzut la art. 219 alin. (3) lit. f) din Legea nr. 95/2006, potrivit căruia, asigurările sociale de sănătate sunt obligatorii şi funcţionează ca un sistem unitar, pe baza participării persoanelor asigurate, a statului şi a angajatorilor la managementul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate, aduce la cunoştinţă că orice gravare a bugetului Fondului are drept consecinţă o serie de aspecte cu impact negativ în ceea ce priveşte veniturile şi procedura de gestionare a acestuia.

Întemeindu-şi calea de atac pe prevederile pct. 8 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ., recurenta-pârâtă Administraţia Fiscală pentru Contribuabili Mijlocii Bucureşti a relevat, pe scurt, situaţia în fapt în cauză şi a criticat sentinţa primei instanţe pentru nelegalitate, susţinând, în esenţă, că în mod greşit instanţa de fond a respins excepţia lipsei calităţii sale proceuale pasive, având în vedere prevederile O.U.G. nr. 77/2011.

Recurenta-pârâtă susţine că, în raport de obiectul acţiunii, temeiul de drept invocat de către reclamantă, rezultă clar faptul că D.G.R.F.P. Bucureşti - Administraţia Fiscală pentru Contribuabili Mijlocii nu este subiectul raportului juridic litigios, nu este emitenta niciunui act administrativ vătămător şi nu poate dispune restituirea unor sume virate în conturile CNAS, motiv pentru care, consideră că nu poate avea calitate procesuală pasivă.

Astfel, solicită să se constate că organele fiscale nu au decât competenţa de a înregistra declaraţiile plătitorilor de taxă, de a încasa plaa sau, după caz, de a executa silit, de a o vira în conturile CNAS.

Recurenta-pârâtă Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili a invocat în recursul său prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 8 C. proc. civ.. şi a susţinut, în esenţă, următoarele:

Sentinţa recurată cuprinde motive contradictorii.

Între dispozitivul şi considerentele hotărârii recurate există contrarietate, atâta timp cât prin dispozitiv competenţa de restituire a sumelor este stabilită alternativ între două instituţii publice distincte, respectiv, ANAF- prin Administraţia Fiscală pentru Contribuabili Mijlocii Bucureşti sau Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, în timp ce, prin considerentele hotărârii, competenţa de restituire a sumelor este stabilită doar în sarcina ANAF- DGAMC.

Un alt motiv de recurs invocat l-a constituit cel întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.., recurenta-pârâtă criticând sentinţa recurată ca fiind dată cu aplicarea greşită a normelor de drept material în ceea ce priveşte respingerea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a ANAF- DGAMC şi respingerea excepţiei inadmisibilităţii cererii de restituire.

În ceea ce priveşte contribuabilul S.C. A. S.R.L., recurenta-pârâtă a arătat că, competenţa de administrare aparţine organului fiscal teritorial din cadrul A.N.A.F., stabilit prin Ordin al preşedintelui A.N.A.F., nr. 3649/2015 privind organizarea activităţii de administrare a contribuabililor mijlocii, respectiv, Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti- prin Administraţia Fiscală pentru Contribuabili Mijlocii.

Ca urmare, susţine recurenta-pârâtă, în condiţiile legislaţiei fiscale, organul fiscal competent "să restituie eventuale sume plătite în plus" este Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti prin Administraţia Fiscală pentru Contribuabili Mijlocii, şi nu Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, care nu are nicio competenţă în acest sens.

De asemenea, mai învederează faptul că această taxă trebuie restituită numai după formularea unei cereri pe cale administrativă, întemeiată pe dispoziţiile Codului de procedură fiscală, şi numai după ce se va stabili de către CNAS care este suma datorată pentru acea perioadă, însă, trebuie avut în vedere că această cerere de restituire trebuie îndreptată către CNAS, subliniind acestea în raport de prevederile O.U.G. nr. 77/2011.

În aceste condiţii, recurenta-pârâtă susţine că restituirea sumelor nu se poate face decât de către beneficiarul taxei de claw-back, întrucât, aceasta este singura instituţie ce poate face operaţiuni din conturile deschise pe numele său şi, în raport de obiectul cererii de chemare în judecată şi de prevederile art. 5, art. 6 şi art. 9 alin. (2) pct. 8 şi 9 din O.U.G. nr. 77/2011, rezultă clar faptul că Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili nu este subiectul raportului juridic litigios, nu este emitenta niciunui act administrativ vătămător şi nu poate dispune restituirea unor sume virate în conturile CNAS (Ministerului Sănătăţii), motiv pentru care, consideră că nu poate avea calitate procesuală pasivă în prezenta cauză.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata- reclamantă S.C. A. S.R.L. Bucureşti a formulat întâmpinare cu privire la fiecare dintre recursuri, prin care, în ce priveşte recursul declarat de recurenta-pârâtă Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, a solicitat respingerea acestuia, ca nul, în principal; pe fond, a solicitat respingerea recursurilor, ca nefondate.

5. Procedura de soluţionare a recursurilor

În recurs, s-a derulat procedura de regularizare a cererilor de recurs şi de comunicare a actelor de procedură între părţi, prin intermediul grefei instanţei, în conformitate cu dispoziţiile art. 486, art. 490 C. proc. civ.

Prin rezoluţia din 20 noiembrie 2018 a completului învestit aleatoriu cu soluţionarea dosarului, a fost fixat termen de judecată iniţial pentru soluţionarea recursului în şedinţă publică, la data de 20 martie 2020, cu citarea părţilor, fără a se mai parcurge procedura de filtrare a recursului, având în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, precum şi Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 109 din data de 20 septembrie 2018.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursurilor declarate în cauză

Analizând recursurile formulate, prin prisma motivelor invocate şi a temeiului de drept indicat, precum şi din perspectiva obiectului şi a normelor legale incidente, dar şi a apărărilor expuse în întâmpinările intimatei-reclamante, Înalta Curte constată că acestea sunt nefondate, urmând a fi respinse, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Litigiul dedus judecăţii vizează controlul de legalitate asupra Notificărilor prin care Casa Naţională de Asigurări de Sănătate a comunicat reclamantei valoarea procentului "p" pentru trimestrele III şi IV 2014, în temeiul dispoziţiilor O.U.G. nr. 77/2011(astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 77/2012), precum şi consumul de medicamente pentru aceeaşi perioadă, pentru care se datorează contribuţia clawback trimestrială.

Criticile aduse hotărârii primei instanţe sunt circumscrise motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., potrivit căruia, casarea unei hotărâri se poate cere când aceasta a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

Un prim motiv de nelegalitate reţinut de prima instanţă şi criticat în recurs este acela că CNAS avea obligaţia să comunice consumul de medicamente şi nu valoarea acestui consum.

Se constată că în conformitate cu prevederile potrivit art. 5 alin. (3) din O.U.G. nr. 77/2011, forma în vigoare la data emiterii actului administrativ contestat:

"Stabilirea, calculul şi declararea contribuţiei se efectuează de către persoanele obligate la plata acesteia, prevăzute la art. 4 alin. (3), pe baza informaţiilor furnizate de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate. Contribuţia trimestrială se declară de către plătitori la organul fiscal competent, până la termenul de plată al acesteia prevăzut la alin. (8). ".

Informaţiile furnizate de CNAS erau reglementate în art. 5 alin. (7) din O.U.G. nr. 77/2011 care avea următorul conţinut:

"Casa Naţională de Asigurări de Sănătate transmite în format electronic persoanelor prevăzute la art. I, până la finele lunii următoare expirării trimestrului, consumul centralizat de medicamente înregistrat corespunzător datelor din sistemul de asigurări sociale de sănătate ".

Totodată, conform art. 3 alin. (1) ce stabileşte modul de calcul al taxei:

"Contribuţia trimestrială se calculează prin aplicarea unui procent "p" asupra valorii consumului de medicamente, suportate din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii, consum aferent vânzărilor fiecărui plătitor de contribuţie".

Aşadar, în aceste condiţii, este corectă opinia instanţei de fond.

Mai mult, prin Decizia nr. 665/2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 76/29.01.2015, referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011 privind stabilirea unei contribuţii pentru finanţarea unor cheltuieli în domeniul sănătăţii, Curtea Constituţională a statuat că "există două categorii de deţinători ai autorizaţiilor de punere pe piaţă a medicamentelor, şi anume, unii care sunt obligaţi la plata contribuţiei trimestriale şi alţii cărora nu le incumbă această obligaţie legală. Diferenţa dintre cele două categorii rezidă în faptul că suportarea contravalorii medicamentelor puse pe piaţă de prima categorie se realizează din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii. Or, din această perspectivă, contribuţia trimestrială la care sunt obligaţi aceşti deţinători de autorizaţii de punere pe piaţă apare ca fiind instituită în considerarea faptului că aceştia beneficiază de un real avantaj, şi anume, au certitudinea vânzării şi încasării contravalorii medicamentelor având, aşadar o exclusivitate în a se "îndestula" din cele două fonduri."

Un alt argument de nelegalitate este cel referitor la faptul că recurenta- pârâtă a determinat valoarea consumului, nu prin raportare la vânzările făcute de fiecare plătitor de contribuţie, ci prin raportare la valoarea de decontare (preţul final cu amănuntul), precum şi la includerea TVA în formula de calcul.

În legătură cu acest motiv de nelegalitate, Înalta Curte constată că potrivit dispoziţiilor O.U.G. nr. 77/2011 au obligaţia plăţii acestei taxe deţinătorii autorizaţiilor de punere pe piaţă a medicamentelor, respectiv producătorii şi importatorii de medicamente care au pus efectiv pe piaţă medicamentele şi obţin profit din vânzarea acestora.

Norma legală a art. 3 din O.U.G. nr. 77/2011 instituie o formulă de calcul fundamentată pe valoarea consumului de medicamente suportate, potrivit legii din bugetul Fondului Naţional Unic de Asigurări Sociale de Sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii, consum aferent vânzărilor fiecărui plătitor de contribuţie.

Prin raportare la art. 1 şi art. 5 alin. (4) şi (7) din acelaşi act normativ, noţiunea de "consum aferent vânzărilor fiecărui plătitor de contribuţie" se defineşte ca acel consum aferent vânzărilor portofoliului fiecărui deţinător de APP şi vizează consumul centralizat de medicamente suportat din FNUASS şi din bugetul MS înregistrat corespunzător datelor din sistemul de asigurări sociale de sănătate, respectiv consumul raportat de farmacii, unităţile sanitare cu paturi şi centre de dializă care include, adaosuri comerciale şi TVA.

Înalta Curte reţine că potrivit art. 1 din O.U.G. nr. 77/2011:" Deţinătorii autorizaţiilor de punere pe piaţă a medicamentelor sau reprezentanţii legali ai acestora au obligaţia de a plăti trimestrial pentru medicamentele incluse in programele naţionale de sănătate, precum si pentru medicamentele cu sau fără contribuţie personală, folosite in tratamentul ambulatoriu pe bază de prescripţie medicală prin farmaciile cu circuit deschis, în tratamentul spitalicesc şi pentru medicamentele utilizate în cadrul serviciilor medicale acordate prin centrele de dializă, suportate din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii, o contribuţie trimestrială calculată conform prezentei ordonanţe de urgenţă, contribuţie care începând cu data de 30.09.2011, s-a calculat conform art. 3 din Ordonanţă, respectiv:

(1) Contribuţia trimestrială se calculează prin aplicarea unui procent "p" asupra valorii consumului de medicamente, suportate din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii, consum aferent vânzărilor fiecărui plătitor de contribuţie.

2) Procentul "p" se calculează astfel:

P= CTt-Bat/CTt x 100, unde:

CTt = consumul total trimestrial de medicamente, suportate din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii;

BAt = bugetul aprobat trimestrial, aferent medicamentelor suportate din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii, calculat prin împărţirea la 4 a bugetului anual aprobat iniţial prin legea bugetului de stat."

Începând cu trimestrul IV 2012, s-a revenit din nou asupra formulei de calcul a contribuţiei trimestriale, O.G. nr. 17/2012 (art. 7) reglementând că modalitatea de calcul a contribuţiei se realizează potrivit formulei prevăzute la art. 3 din Ordonanţă, unde CTt şi BAt nu includ TVA, iar BAt este de 1.515 milioane RON.

Se constată că potrivit art. 5 alin. (7) din O.U.G. nr. 77/2011, "CNAS transmite în format electronic persoanelor care au obligaţia plăţii acestei taxe, până la finele lunii următoare expirării trimestrului, consumul centralizat de medicamente înregistrat corespunzător datelor din sistemul de asigurări sociale de sănătate".

Se mai reţine că prin Decizia nr. 39/2013 CCR a statuat că este neconstituţională calcularea contribuţiei la o bază de impunere ce are în compunere o altă taxă, respectiv este neconstituţională includerea TVA în baza de impunere a contribuţiei clawback. Curtea Costituţională nu a stabilit că CNAS are obligaţia de a deduce TVA-ul din valoarea consumului individual, ci a apreciat doar că această contribuţie trimestrială nu poate fi calculată la valoarea consumului individual care să cuprindă TVA, iar potrivit art. 5 alin. (3) din O.U.G. nr. 77/2011, obligaţia de a calcula contribuţia îi revine deţinătorului de autorizaţie de punere pe piaţă, în speţa de faţă reclamantei, aceasta având obligaţia de a deduce TVA-ul înainte de a calcula contribuţia trimestrială.

Prin urmare, se observă că formula de calcul menţionată în notificarea contestată, respectă în totalitate atât prevederile legale ale art. art. 7 din O.G. nr. 17/2012 cât şi Decizia CCR nr. 39/2013, având în vedere că CTt şi BAt, componente de calcul ale contribuţiei, nu includ TVA.

Mai mult, dispoziţiile art. 5 alin. (3) din O.U.G. nr. 77/2011, astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 69/2014, menţionează în mod expres faptul că stabilirea, calculul şi declararea contribuţiei trimestriale se efectuează de către persoanele obligate la plata acesteia, după deducerea TVA-ului de către aceştia, din valoarea aferentă consumului trimestrial de medicamente transmis de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate.

Înalta Curte constată că recursurile formulate de pârâtele Administraţia Fiscală pentru Contribuabili Mijlocii Bucureşti şi Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili din perspectiva greşitei soluţionări a excepţiei privind lipsa calităţii lor procesuale sunt nefondate.

În acest sens, Înalta Curte constată că în mod justificat, prin interpretarea şi aplicarea corectă a normelor de drept material relevante, prima instanţă a reţinut legitimitatea chemării în proces a autorităţilor fiscale recurente, chiar dacă acestea nu erau emitentele actelor administrative contestate.

Se reţine astfel că cererea de chemare în judecată a intimatei-reclamante vizează subsecvent anulării actelor administrative contestate în cauză şi obligarea recurentelor-pârâte, alături de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, la restituirea sumelor achitate nedatorat cu titlu de taxă clawback, după rectificarea datelor eronate pe baza cărora fusese stabilită contribuţia trimestrială.

Cu alte cuvinte, învestirea instanţei a avut loc şi pentru raporturile juridice izvorâte din administrarea creanţelor reprezentând contribuţie clawback, ceea ce justifică chemarea în proces a entităţii fiscale prevăzute de lege cu atribuţii de administrare a respectivelor creanţe.

Aşa cum bine a reţinut prima instanţă, dispoziţiile art. 4, art. 5 şi art. 9 din O.U.G. nr. 77/2011 menţionează expres faptul că de la data intrării în vigoare a actului normativ procedurile de administrare a creanţelor reprezentând contribuţiile precum cea care face obiectul speţei vor fi continuate de ANAF, care se subrogă în drepturile şi obligaţiile Ministerului Sănătăţii - Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate, în calitate de creditor bugetar.

Pe baza acestor prevederi legale, şi Înalta Curte reţine că recurentele-pârâte administrează contribuţia trimestrială potrivit prevederilor O.G. nr. 92/2003, că respectiva contribuţie este una asimilată obligaţiei fiscale şi că aceasta se achită la unităţile Trezoreriei Statului din cadrul organelor fiscale în raza cărora intimata-reclamantă este luată în administrare ca şi contribuabil.

Noţiunea de administrare a creanţei avută în vedere de dispoziţiile art. 9 alin. (2) din O.U.G. nr. 77/2011 se referă numai la procedura de încasare şi de executare silită a creanţelor deja stabilite.

Potrivit art. 4 alin. (3) din O.U.G. nr. 77/2011:

"În acelaşi termen persoanele juridice române prevăzute la alin. (1) şi (2) au obligaţia să se înregistreze fiscal la ANAF ca plătitori ai contribuţiei trimestriale prevăzute la art. 1".

Art. 5 din O.U.G. nr. 77/2011:

"ANAF administrează contribuţia trimestrială prevăzută la art. 1 potrivit prevederilor O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicat, cu modificările şi completările ulterioare. Contribuţia trimestrială prevăzută la art. 1 este asimilată obligaţiei fiscale".

Din cele arătate mai sus rezultă că faţă de capătul de cerere privind restituirea taxei claw-back, ANAF are calitate procesuală pasivă ca şi administrator al creanţei, având în vedere că această contribuţie se achită de (DPP) contribuabil la unităţile Trezoreriei Statului din cadrul organismelor fiscale teritoriale în raza căruia sunt luaţi în administrare în calitate de contribuabili (art. 9 alin. (8) din O.U.G. nr. 77/2011), inclusiv sumele restante.

Prin urmare, Înalta Curte constată că, în baza art. 9 alin. (2) din O.U.G. nr. 77/2011, recurentele-pârâte au calitate procesuală în cauză, fiind subiect al raportului juridic având ca obiect restituirea taxei clawback, restituirea sumelor plătite în plus fiind o componentă a prerogativei de administrare a creanţei.

Referitor la cheltuielile de judecată aferente fondului cauzei, criticile aduse hotărârii primei instanţe sunt neîntemeiate, în considerarea următoarelor argumente:

Acordarea cheltuielilor de judecată se întemeiază, în sistemul legislaţiei noastre procesuale, pe culpa părţii care a pierdut procesul, neavând nicio relevanţă din această perspectivă prevederile art. 30 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru invocate de recurenta CNAS şi nici calitatea acesteia de instituţie publică având ca atribuţii administrarea şi gestionarea sistemului de asigurări sociale de sănătate.

În condiţiile în care acţiunea în contencios administrativ a fost admisă în parte, în sensul anulării integrale a notificării contestate, pârâta CNAS este în culpă procesuală, astfel că în mod corect prima instanţă a făcut aplicarea prevederilor art. 453 C. proc. civ., dispunând obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată, proporţional cu pretenţiile admise.

În ceea ce priveşte dovada cheltuielilor de judecată, textul art. 452 C. proc. civ. instituie obligaţia părţii care pretinde aceste cheltuieli de a dovedi, în condiţiile legii, existenţa şi întinderea lor, până la închiderea dezbaterilor asupra fondului cauzei.

Sub acest aspect, art. 451 alin. (2) C. proc. civ. prevede, în termeni lipsiţi de orice echivoc, faptul că măsura luată de instanţă nu va avea niciun efect asupra raporturilor dintre avocat şi clientul său.

Prin urmare, nici în privinţa modalităţii de soluţionare a capătului de cerere având ca obiect plata cheltuielilor de judecată, nu este incident motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În aceste condiţii, Înalta Curte constată că nu este incident motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., invocat de recurentele-pârâte, interpretarea şi aplicarea de către judecătorul fondului a normelor de drept material, fiind corectă şi legală.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursurile, ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de recurentele-pârâte CASA NAŢIONALĂ DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE, ADMINISTRAŢIA FISCALĂ PENTRU CONTRIBUABILI MIJLOCII BUCUREŞTI şi DIRECŢIA GENERALĂ DE ADMINISTRARE A MARILOR CONTRIBUABILI împotriva sentinţei civile nr. 3637 din 18 noiembrie 2016, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 iulie 2020.