EU-Funded Project Debt Ruling Upheld as Cassation Appeal Annulled for Deficient Grounds

Şedinţa publică din data de 9 iulie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal la data de 7.06.2017 reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Organism Intermediar - Program Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane - MECS (OIPOSDRU - MECS) a solicitat pronunţarea unei hotărâri prin care să se dispună anularea Deciziei nr. 0I/643/ES/13.07.2015 privind soluţionarea contestaţiei înregistrată sub nr. x/13.03.2017 precum si a titlului de creanţa- Procesul-verbal de constatare a neregulilor si de stabilire a creanţelor bugetare cu nr. de înregistrare la x/06.02.2017 privind proiectul x.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 5076 din 20 decembrie 2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de către reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Organism Intermediar - Program Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane - MECS (OIPOSDRU - MECS), ca neîntemeiată.

3. Recursul exercitat în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 5076 din 20 decembrie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs, reclamanta A., invocând, în drept, motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) punctul 8 din C. proc. civ.

În dezvoltarea cererii de recurs, recurenta-reclamantă, în partea introductivă a reiterat succint situaţia de fapt care a condus la emiterea actului administrativ contestat şi la promovarea în instanţă a prezentei acţiuni.

În a două parte a cererii de recurs, intimata-reclamantă a expus considerentele reţinute de instanţa de fond în cuprinsul hotărârii atacate.

Ultima parte a cererii de recurs, în care recurenta intenţionează să releve elementele de nelegalitate şi netemeinicie ale sentinţei instanţei de fond, cuprinde, de fapt, o expunere cronologică a modului în care s-a derulat implementarea proiectului pentru care s-a încheiat contractului de finanţare, din perspectiva constituirii echipei de management şi a remunerării expertului de achiziţii.

4. Apărările formulate de intimatul-pârât

Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimatul-pârât a invocat excepţia nulităţii recursului pentru neîncadrarea criticilor dezvoltate în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) punctul 8 din C. proc. civ., indicat ca temei de drept al căii de atac exercitate.

5. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând cererea de recurs, în raport de criticile formulate, Înalta Curte va analiza cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului invocată, din oficiu, pe care o consideră întemeiată pentru argumentele expuse în cele ce urmează.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ.:

"(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

Articolul 487 alin. (1) din C. proc. civ. prevede că:

"Recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs."

Conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ.:

"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3)."

Potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol:

"Aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".

Prin dispoziţiile art. 489 C. proc. civ. legiuitorul sancţionează cu nulitatea nemotivarea recursului, înţeleasă atât în contextul în care cererea de exercitare a căii de atac nu cuprinde nicio critică la adresa hotărârii atacate (ipoteza prevăzută la alin. (1) al articolului menţionat) dar şi în situaţia în care motivele expuse în cererea de recurs nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 (art. 489 alin. (2) C. proc. civ.).

Cererea de recurs trebuie să cuprindă arătarea motivelor de casare şi dezvoltarea lor. Recursul nu se poate limita la o simplă indicare formală a textului articolului 488 din C. proc. civ., condiţia legală a dezvoltării motivelor implicând determinarea greşelilor anume imputate, o minimă expunere a criticii în fapt şi în drept, arătarea probelor pe care se bazează.

Motivele de recurs desemnează ipotezele expres şi limitativ prevăzute de lege pentru care se poate cere casarea hotărârii atacate.

Prevederile legale menţionate se interpretează în sensul formulării unei argumentări juridice a nelegalităţii invocate, prin indicarea dispoziţiilor legale pretins încălcate ori greşit aplicate de instanţă şi prin precizarea eventualelor greşeli săvârşite de instanţă în legătură cu aceste dispoziţii legale, în lipsa acestor menţiuni neputându-se exercita controlul judiciar.

Aceasta înseamnă că nelegalitatea hotărârii care se atacă, trebuie să îmbrace obligatoriu una din formele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.

În practica judiciară s-a decis că simpla nemulţumire a unei părţi sau a părţilor în litigiu faţă de hotărârea pronunţată nu este suficientă pentru casarea acesteia, ci partea recurentă are obligaţia să-şi întemeieze recursul pe cel puţin unul dintre motivele prevăzute de C. proc. civ.

Noţiunea de motivare a recursului trebuie înţeleasă pornind de la trăsăturile specifice ale acestei căi de atac şi continuând, apoi, cu faptul că motivele de casare sunt expres şi limitativ prevăzute la art. 488 punctele1-8 C. proc. civ.

Reglementând calea de atac a recursului, legiuitorul prevede, fără echivoc, că scopul acestei căi extraordinare de atac este acela de a supune instanţei de control judiciar competente examinarea conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Obligaţia de motivare a recursului presupune concretizarea criticilor recurentului în raport de soluţia instanţei de fond, astfel că motivarea imprecisă sau generală atrage sancţiunea nulităţii recursului, în condiţiile prevăzute de art. 489 alin. (2) din C. proc. civ.

Din analiza cererii de recurs rezultă că recurenta-reclamantă nu circumstanţiază în niciun mod criticile sale, în sensul că alegaţiile prezentate nu au corespondent în ipotezele motivului de casare prevăzut la art. 488 alin. (1) punctul 8 din C. proc. civ., invocat formal ca temei juridic al căii de atac exercitate.

Potrivit dispoziţiilor art. 488 alin. (1) punctul 8:

"Casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru următoarele motive de nelegalitate: (...) 8. când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material".

Ipotezele circumscrise acestui motiv de casare se întâlnesc în situaţiile în care, cu titlu de exemplu, instanţa aplică un act normativ care nu este incident în speţă, dă eficienţă unei norme generale în condiţiile existenţei unei norme speciale aplicabile, dă o interpretare greşită textului de lege incident în speţă, etc.

Din analiza cererii de recurs, rezultă că, în esenţă, recurenta-reclamantă reiterează situaţia de fapt şi argumentele dezvoltate în cererea de chemare în judecată, menite să demonstreze nelegalitatea actelor administrative a căror anulare se solicită, fără însă, a indica vreo normă de drept material incidentă speţei, pe care instanţa de fond să o fi încălcat sau aplicat greşit la situaţia de fapt dedusă judecăţii, în raţionamentul juridic expus în susţinerea soluţiei pronunţate.

Cu alte cuvinte recurenta-reclamantă nu circumstanţiază în niciun mod critica sa, în sensul că hotărârea primei instanţe este pronunţată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material aplicabile cauzei.

O atare critică ar fi presupus, în primul rând, identificarea explicită a normei sau normelor de drept material incidente speţei şi apoi demonstrarea modului în care măsurile adoptate de instanţa fondului încalcă sau reprezintă o greşită aplicare a acestor norme de drept material, aspecte ce nu se regăsesc, însă, în cuprinsul cererii de recurs.

Or, simpla nemulţumire a recurentei cu privire la soluţia adoptată de instanţa ce a pronunţat hotărârea atacată şi reproducerea, prin cererea de recurs, a stării de fapt şi a cererii de chemare în judecată, nu se constituie într-un motiv de nelegalitate a sentinţei, această neregularitate sancţionându-se cu nulitatea.

Deoarece recurenta nu a formulat critici care să permită încadrarea lor într-unul din cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ., rezumându-se la expunerea unor succesiuni de fapte şi afirmaţii, pe care nu le-a structurat din punct de vedere juridic, nesubliniind relevanţa pe care acestea o prezintă în raport cu soluţia instanţei de fond, Înalta Curte va aplica sancţiunea nulităţii recursului.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 489 alin. (2) din C. proc. civ. va constata nulitatea recursului formulat de reclamanta A..

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea recursului formulat de reclamanta A. împotriva sentinţei civile nr. 5076 din 20 decembrie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 9 iulie 2020.