Nullity of cassation appeal for failure to substantiate material law illegality in EU-funded project expense eligibility dispute
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice declared the appeal null and void, leaving the first-instance judgment (which partially annulled the administrative decision and verification report) intact, and ordered the appellant to pay EUR 4,000 in litigation costs to the respondent. The dispute concerned the eligibility of expenses incurred in a social entrepreneurship project funded under a Sectoral Operational Program, where the administrative body had issued a decision rejecting a contestation against a verification report finding certain expenditures non-eligible. The appeal was rejected on procedural grounds because the appellant failed to substantively articulate its arguments under the specific ground of illegality cited (violation or incorrect application of material law), providing merely a restatement of facts and general dissatisfaction without identifying the specific legal norms infringed or explaining how the lower court's reasoning violated them. The court applied Articles 488(1)(8), 489(2), and 496(1) of the Civil Procedure Code, establishing that an appeal is null if the stated grounds do not fit within the limited statutory grounds for cassation or if the criticism is not legally structured to permit judicial control.
Legislator headnote
AI generatedart. 248 C. proc. civ, art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ, Articolul 487 alin. (1) din C. proc. civ, art. 489 alin. (1) din C. proc. civ, art. 489 C. proc. civ, art. 489 alin. (2) C. proc. civ; Nullity of cassation appeal for failure to substantiate material law illegality in EU-funded project expense eligibility dispute: The dispute concerned the eligibility of expenses incurred in a social entrepreneurship project funded under a Sectoral Operational Program, where the administrative body had issued a decision rejecting a contestation against a verification report finding certain expenditures non-eligible. The appeal was rejected on procedural grounds because the appellant failed to substantively articulate its arguments under the specific ground of illegality cited (violation or incorrect application of material law), providing merely a restatement of facts and general dissatisfaction without identifying the specific legal norms infringed or explaining how the lower court's reasoning violated them. The court applied Articles 488(1)(8), 489(2), and 496(1) of the Civil Procedure Code, establishing that an appeal is null if the stated grounds do not fit within the limited statutory grounds for cassation or if the criticism is not legally structured to permit judicial control.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedBasis for declaring the appeal null and void because the grounds did not fall within the statutory cases for cassation.
Legal basis for awarding litigation costs to the prevailing party.
Full text
Şedinţa publică din data de 9 iulie 2020
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 07.02.2017, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene, Organismul Intermediar Regional pentru Programul Operaţional Sectorial, Dezvoltarea Resurselor Umane Regiunea Sud Muntenia, a solicitat să se dispună:
- Anularea Deciziei nr. 9048/27.12.2016 privind soluţionarea contestaţiei înregistrată de reclamantă, la pârât, sub nr. x/06.12.2016, privind proiectul x - "Antreprenoriat social pentru comunităţi locale", cod SMIS 57096, decizie ce a fost comunicată de către OIPOSRU- Regiunea Sud Muntenia în data de 27 decembrie 2016;
- Pe cale de consecinţă, anularea Procesului - Verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. 7924 emis de către Ministerul Fondurilor Europene, Organismul Intermediar Regional pentru Programul Operaţional Sectorial, Dezvoltarea Resurselor Umane Regiunea Sud Muntenia, în data de 08.11.2016;
- Cu acordarea cheltuielilor de judecată.
2. Soluţia instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 4289 din 13 noiembrie 2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a admis în parte acţiunea formulată de către reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene, Organismul Intermediar Regional pentru Programul Operaţional Sectorial, Dezvoltarea Resurselor Umane-Regiune Sud Muntenia, astfel cum a fost modificată, a anulat în parte Decizia nr. 9048/27.12.2016 şi Procesul-verbal de constatare nr. x/8.11.2016, în ceea ce priveşte cheltuielile declarate neeligibile efectuate în cadrul SES2, SES 4, SES5, SES7, în totalitate, iar, în cadrul SES 6 doar pentru achiziţia tablă flipchart demonstrativă în cuantum de 453,72 RON, respingând, în rest, acţiunea, ca nefondată.
3. Recursul exercitat în cauză
Împotriva sentinţei civile nr. 4289 din 13 noiembrie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene - Organismul Intermediar Regional pentru Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane - Regiunea Sud Muntenia a declarat recurs, invocând, în drept, motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) punctul 8 din C. proc. civ.
4. Apărările formulate de intimata-reclamantă
Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimata-reclamantă a invocat excepţia nulităţii recursului pentru neîncadrarea criticilor dezvoltate în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) punctul 8 din C. proc. civ., indicat ca temei de drept al căii de atac exercitate.
5. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând cererea de recurs, în raport de criticile formulate, Înalta Curte va analiza cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului invocată, din oficiu, pe care o consideră întemeiată pentru argumentele expuse în cele ce urmează.
Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ.:
"(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni:
d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".
Articolul 487 alin. (1) din C. proc. civ. prevede că:
"Recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs."
Conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ.:
"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3)."
Potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol:
"Aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".
Prin dispoziţiile art. 489 C. proc. civ. legiuitorul sancţionează cu nulitatea nemotivarea recursului, înţeleasă atât în contextul în care cererea de exercitare a căii de atac nu cuprinde nicio critică la adresa hotărârii atacate (ipoteza prevăzută la alin. (1) al articolului menţionat) dar şi în situaţia în care motivele expuse în cererea de recurs nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 (art. 489 alin. (2) C. proc. civ.).
Cererea de recurs trebuie să cuprindă arătarea motivelor de casare şi dezvoltarea lor. Recursul nu se poate limita la o simplă indicare formală a textului articolului 488 din C. proc. civ., condiţia legală a dezvoltării motivelor implicând determinarea greşelilor anume imputate, o minimă expunere a criticii în fapt şi în drept, arătarea probelor pe care se bazează.
Motivele de recurs desemnează ipotezele expres şi limitativ prevăzute de lege pentru care se poate cere casarea hotărârii atacate.
Prevederile legale menţionate se interpretează în sensul formulării unei argumentări juridice a nelegalităţii invocate, prin indicarea dispoziţiilor legale pretins încălcate ori greşit aplicate de instanţă şi prin precizarea eventualelor greşeli săvârşite de instanţă în legătură cu aceste dispoziţii legale, în lipsa acestor menţiuni neputându-se exercita controlul judiciar.
Aceasta înseamnă că nelegalitatea hotărârii care se atacă, trebuie să îmbrace obligatoriu una din formele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.
În practica judiciară s-a decis că simpla nemulţumire a unei părţi sau a părţilor în litigiu faţă de hotărârea pronunţată nu este suficientă pentru casarea acesteia, ci partea recurentă are obligaţia să-şi întemeieze recursul pe cel puţin unul dintre motivele prevăzute de C. proc. civ.
Noţiunea de motivare a recursului trebuie înţeleasă pornind de la trăsăturile specifice ale acestei căi de atac şi continuând, apoi, cu faptul că motivele de casare sunt expres şi limitativ prevăzute la art. 488 punctele1-8 C. proc. civ.
Reglementând calea de atac a recursului, legiuitorul prevede, fără echivoc, că scopul acestei căi extraordinare de atac este acela de a supune instanţei de control judiciar competente examinarea conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.
Obligaţia de motivare a recursului presupune concretizarea criticilor recurentului în raport de soluţia instanţei de fond, astfel că motivarea imprecisă sau generală atrage sancţiunea nulităţii recursului, în condiţiile prevăzute de art. 489 alin. (2) din C. proc. civ.
Din analiza cererii de recurs rezultă că recurentul-pârât nu circumstanţiază în niciun mod criticile sale, în sensul că alegaţiile prezentate nu au corespondent ipotezele motivului de casare prevăzut la art. 488 alin. (1) punctul 8 din C. proc. civ., invocat formal ca temei juridic al căii de atac exercitate.
Potrivit dispoziţiilor art. 488 alin. (1) punctul 8:
"Casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru următoarele motive de nelegalitate: (...) 8. când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material".
Ipotezele circumscrise acestui motiv de casare se întâlnesc în situaţiile în care, cu titlu de exemplu, instanţa aplică un act normativ care nu este incident în speţă, dă eficienţă unei norme generale în condiţiile existenţei unei norme speciale aplicabile, dă o interpretare greşită textului de lege incident în speţă, etc.
Din analiza cererii de recurs, rezultă că, în esenţă, recurentul-pârât susţine următoarele:
- "instanţa de fond nu a înţeles şi a respins apărările OIRPOSDRU Regiunea Sud Muntenia";
- cu privire la motivarea instanţei, prin care a fost admisă parţial acţounea promovată de A. (...) vă rugăm să observaţi şi să reţineţi că, aceasta a fost pronunţată fără a se ţine cont de faptul că OIRPOSDRU Regiunea Sud Muntenia, are dreptul de a verifica asupra respectării regulilor de eligibilitate a cheltuielilor efectuate în cadrul proiectului".
Recurentul nu circumstanţiază în niciun mod critica sa, în sensul că hotărârea primei instanţe este pronunţată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material aplicabile cauzei.
O atare critică ar fi presupus, în primul rând, identificarea explicită a normei sau normelor de drept material aplicabile cauzei şi apoi demonstrarea modului în care măsurile adoptate de instanţa fondului încalcă sau reprezintă o greşită aplicare a acestor norme de drept material, aspecte ce nu se regăsesc, însă, în cuprinsul cererii de recurs.
Or, simpla nemulţumire a părţii cu privire la soluţia adoptată de instanţa ce a pronunţat hotărârea atacată şi reproducerea, prin cererea de recurs, a stării de fapt şi a întâmpinării formulate la cererea de chemare în judecată nu se constituie într-un motiv de nelegalitate a sentinţei, această neregularitate sancţionându-se cu nulitatea.
Deoarece recurentul nu a formulat critici care să permită încadrarea lor într-unul din cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ., rezumându-se la expunerea unor succesiuni de fapte şi afirmaţii, pe care nu le-a structurat din punct de vedere juridic, nesubliniind relevanţa pe care acestea o prezintă în raport cu soluţia instanţei de fond, Înalta Curte va aplica sancţiunea nulităţii recursului.
Având în vedere că intimata-reclamantă a solicitat obligarea recurentului-pârât la plata cheltuielilor de judecată, Înalta Curte constată că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 452 şi art. 453 alin. (1) din C. proc. civ., motiv pentru care o va admite.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 489 alin. (2) din C. proc. civ. va constata nulitatea recursului formulat de pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene - Organismul Intermediar Regional pentru Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane - Regiunea Sud Muntenia
De asemenea, va obliga recurentul-pârât la plata sumei de 4000 de RON, către intimata-reclamantă, reprezentând cheltuieli de judecată, efectuate în recurs, constând în onorariul de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată nulitatea recursului formulat de pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene - Organismul Intermediar Regional pentru Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane - Regiunea Sud Muntenia împotriva sentinţei civile nr. 4289 din 13 noiembrie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.
Obligă recurentul-pârât la plata sumei de 4000 de RON, către intimata-reclamantă, reprezentând cheltuieli de judecată, constând în onorariul de avocat, efectuate în recurs.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 9 iulie 2020.