Recovery of undue compensation for systemic calculation error in Natura 2000 fisheries subsidies

Şedinţa publică din data de 7 iulie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, la data de 21.04.2017, sub nr. x/2017, reclamanta A. S.R.L. a chemat în judecată pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, solicitând anularea deciziei de soluţionare a contestaţiei nr. 19/20.10.2016 emisă de MADR - DGCAI (prin care s-a respins contestaţia împotriva procesului-verbal nr. x/19.08.2016 emis de MADR - DGCAI) şi a actelor subsecvente; anularea procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/19.08.2016 emis de MADR - DGCAI şi a actelor subsecvente; anularea procesului-verbal de stabilire a creanţelor bugetare rezultate din aplicarea dobânzii datorate nr. x/14.03.2017 emis de MADR - DGCAI şi a actelor subsecvente; exonerarea de la plata creanţei bugetare rezultată din constatarea neregulilor în cuantum de 2.080.000 RON; exonerarea de la plata creanţei bugetare rezultată din aplicarea dobânzii datorate în cuantum de 15.457,53 RON; repunerea părţilor în situaţia anterioară emiterii actelor desfiinţate şi obligarea pârâtului la restituirea sumelor în cuantum de 2.080.000 RON şi 15.457,53 RON; obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 4721 din 5 decembrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal s-a respins contestaţia formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei menţionate la pct. 2 a formulat recurs reclamanta criticând-o pentru următoarele motive de nelegalitate circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ.:

- instanţa de fond nu a analizat existenta neregulii de natura sistemică, apreciind că lipsa culpei invocata de reclamantă referitoare la imposibilitatea de depistare a erorii sistemice sunt lipsite de suport. De asemenea, si erorile cu privire la formula de calcul din cuprinsul Ghidul Solicitantului sau ale adreselor emise de autoritatea contractanta prin care oferea lămuriri beneficiarilor sunt lipsite de relevanta;

- au existat un număr de 26 de beneficiari ai programului care au fost sancţionaţi în acest mod abuziv;

- urmează a se reţine dispoziţiile art. 5 alin. (3) din Regulamentul UE nr. 65/2011 care stabilesc că obligaţia de rambursare prevăzuta la alin. (1) nu se aplica în cazul în care plata a fost efectuata ca urmare a unei erori a autorităţii competente sau a unei alte autorităţi si atunci când eroarea nu ar fi putut fi depistata de beneficiar în mod rezonabil, sens în care este şi jurisprudenta relevanta europeana, în cauza C-434/12 (Slancheva sila EOOD) şi Cauza Gerda Kloppenburg v. Finanzamt Leer);

- interpretarea modului de calcul nu poate fi imputată recurentei, atâta timp cât misiunile de audit desfăşurate de organisme ale Comisiei Europene, începând cu decembrie 2011, au constatat faptul ca, în cazul tuturor beneficiarilor SIT NATURA 2000, modul de plata al primelor a fost rezultatul unei aplicări eronate a formulei de calcul, înregistrându-se o neregula de natura sistemica la nivelul DGP-AMPOP;

- formula de calcul priveşte acordarea unei prime pentru o perioada de maxim 2 ani, în speţa, au fost formulate doua cereri de finanţare pentru o perioada de maxim 2 ani conform prevederilor Ghidului Solicitantului pentru Măsura 2.2., s-au formulat cereri de finanţare pentru pierderile de producţie aferente anilor 2008 si 2009 şi deşi a formulat doua cereri de finanţare, din analiza Memoriului justificativ - parte integranta a cererii de finanţare, denota faptul ca a prezentat, transparent si corect, pierderile inregistrate atât pentru anul 2008, cat si pentru anul 2009;

- instanţa de fond a respins excepţia prescripţiei dreptului de aplicare a sancţiunii, deşi Ordinul de finanţare nr. x/22.11.2010 a fost închis prin plata finanţării la data de 27.12.2010 pe cale de consecinţa, aplicarea celor 5 ani prin raportare la acest moment stabileşte o prescripţie care s-a împlinit la data de 27.12.2015, iar Ordinul de finanţare nr. x/17.02.2011 a fost închis prin plata finanţării la data de 31.03.2011m astfel că aplicarea celor 5 ani prin raportare la acest moment stabileşte o prescripţie care s-a împlinit la data de 31.03.2016;

- documentele reprezentate de Raportul de audit DG MARE din cadrul Comisiei Europene cu nr. Ares (2012) 959619/09.08.2012, Adresa Autorităţii de audit nr. 51579/AP/16.10.2012 privind verificarea dosarelor beneficiarilor Sit Natura 2000 si Raportul de verificare nr. x/14.12.2012 DGP - AMPOP privind stabilirea naturii sistemice a constatărilor referitoare la modul de acordare a compensaţiilor în cadrul proiectului Sit Natura 2000 demonstrează ca reverificarea si emiterea proceselor-verbale aferente trebuiau efectuate în termen de maxim 90 de zile începând, cel mai târziu, de la data de 14.12.2012, iar aceste activităţi au fost întreprinse în perioada 15.02.2016-02.08.2016, cu mult după împlinirea termenului stabilit de art. 25 din O.U.G. nr. 66/2011, fiind astfel lovite de sancţiunea prescripţiei;

- în ceea ce priveşte legea aplicabilă a fost invocată decizia Curţii Constituţionale nr. 66/26.02.2015 potrivit căreia calificarea neregulii si stabilirii creanţelor bugetare, se fac în temeiul actului normativ în vigoare la data săvârşirii neregulii;

- decizia nr. 19/20.10.2016 de respingere a contestaţiei formulate împotriva procesului-verbal nu este motivată, necuprinzând o analiza pertinenta si obiectiva pentru a se determina temeinicia aspectelor reţinute în procesul-verbal, comisia limitandu-se la a-si insusi punctul de vedere al echipei de control.

- din partea Autorităţii de Management, la data de 21.06.2010, a fost emisa o adresa interpretativa oficiala a modului de calculare a primei, astfel că atât autoritatea de management care a stabilit formula de calcul cat si beneficiarii care au aplicat-o, au avut în vedere valoarea finala formata din suma valorilor rezultate pentru fiecare an în parte;

- în decizia atacată nu este specificata dispoziţia legala ce ar fi fost încălcata, nu se indica în ce consta culpa contestatoarei în interpretarea si aplicarea formulei de calcul a primei de compensare, formula pusa la dispoziţie si impusa la momentul depunerii cererii de finanţare de către Autoritatea de Management;

- nu se indica modalitatea în care contestatoarea ar fi putut, în mod rezonabil, sa depisteze o eroare sistemica, constatata de către organismele competente cu mult după momentul depunerii si aprobării cererilor de finanţare;

- raportat la apărările formulate, la practica europeana si la legislaţia comunitara, decizia de soluţionare nu cuprinde niciun un element, nu cuprinde niciun motiv de legalitate sau conformitate a procesului-verbal, în conţinutul ultimei pagini mentionandu-se exclusiv, fără a se face nici o analiza, ca se respinge contestaţia;

- îndeplinirea condiţiilor de eligibilitate din perspectiva solicitantului si cererilor de finanţare a fost atestata si asumata anterior acordării finanţării, menţinerea si îndeplinirea condiţiilor aferente acestor finanţări conforme fiind certificata inclusiv ulterior implementării acesteia;

- autoritatea confirma faptul ca legislaţia aplicabila la momentul accesării finanţărilor si Ghidul solicitantului nu asigura o implementare corecta a prevederilor comunitare si nu era de natura a permite ca beneficiarii sa deducă alta modalitate de aplicare ori dubii în aplicare, aspect care confirma elementul de eroare sistemica si pe cale de consecinţa lipsa unei culpe a beneficiarilor;

- coroborat principiului securităţii raporturilor juridice si interdicţiei aplicării retroactive a normelor, nu se poate impune aplicarea la momentul accesării finanţărilor a unor explicaţii/clarificări aduse prin documente ulterioare acestui moment;

- cu toate ca în toată documentaţia anexata cererii de finanţare se face referire la perioada 2008 - 2009, în realitate a fost avut în vedere un an, şi anume anul 2008, astfel calculul primei s-a efectuat strict pe un an, motiv pentru care în următoarea Cerere de finanţare nr. x, pentru care s-a semnat Ordinul de finanţare neramburabila nr. 73/17.02.2011 s-a solicitat acordarea primei pentru pierderile suferite în anul 2009.

Pentru toate aceste motive, s-a solicitat admiterea recursului şi admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată, cu obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinare, intimatul - pârât Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea soluţiei curţii de apel ca fiind legală şi temeinică.

A susţinut intimatul că autoritatea de audit din carul Curţii de Conturi a declarat deficienţele de natură sistemică, astfel că, potrivit dispoziţiilor art. 25 din O.U.G. nr. 66/2011 s-a procedat la verificarea acordării compensaţiilor.

S-a arătat că sprijinul financiar nerambursabil acordat societăţii reclamante a fost finanţat din POP 2007-2013, program care nu a fost inchis, astfel că, potrivit dispoziţiilor art. 45 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011, nu pot fi reţinute argumentele privitoare la prescripţie.

De asemenea, s-a arătat că procesul-verbal de constatare a neregulilor a fost încheiat cu respectarea termenului maxim de efectuare a activităţilor de verificare, termen care nu este unul de prescripţie, ci de decădere, astfel că titlul de creanţă nu ar putea fi afectat de nulitate.

Au fost ivocate şi considerentele deciziei nr. 683/23 noiembrie 2016 astfel cum au fost acestea reţinute de prima instanţă cu privire la natura sumelor acordate necuvenit.

5. Procedura de soluţionare a recursului

Prin rezoluţia completului învestit cu soluţionarea dosarului a fost fixat termen de judecată pe fond a recursului la data de 23 iunie 2020, constatându-se că nu mai subzistă motivele care au determinat fixarea termenului de judecată pentru examinarea recursului, prin prisma exigenţelor dispoziţiilor art. 493 alin. (5) - (7) din C. proc. civ., faţă de Hotărârea Colegiului de Conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de Hotărârea Plenului Judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispoziţiile art. 493 din C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

6. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Argumente de fapt şi de drept relevante

În baza Ordinului de finanţare nerambursabilă nr. 50/22.11.2010, reclamantei i-a fost acordată o compensaţie în cuantum de 2.080.000 RON, pentru acoperirea pierderilor de producţie piscicolă aferente perioadei 2008-2009, ca urmare a aplicării regulilor prevăzute în programul SIT NATURA 2000, în temeiul prevederilor art. 30 alin. (5) lit. c) din Regulamentul CE1198/2006, potrivit căruia se acordă o indemnizaţie excepţională pentru maximum 2 ani de la data deciziei de instituire a zonei NATURA 2000, pentru unităţile de acvacultură existente înainte de emiterea deciziei. În raportul de evaluare, care a stat la baza stabilirii sumei antereferite, s-au avut în vedere pierderile de producţie superioare procentului de 50% pentru ambii ani, precum şi suprafaţa de 2080 ha luciu de apă.

Ca urmare a unei noi cereri de finanţare formulate de reclamantă, prin Ordinul de finanţare nerambursabilă nr. 73/17.02.2011, acesteia i-a fost acordată o nouă compensaţie în cuantum de 2.080.000 RON, ca urmare a aplicării regulilor prevăzute în programul SIT NATURA 2000, în temeiul prevederilor art. 30 alin. (5) lit. c) din Regulamentul CE1198/2006. În raportul de evaluare, care a stat la baza stabilirii sumei antereferite, s-au avut în vedere pierderile de producţie superioare procentului de 50% pentru anul 2009, precum şi suprafaţa de 2080 ha luciu de apă.

În baza adresei Curţii de Conturi a României - Autoritatea de Audit, nr. 51579/AP/16.10.2012, înregistrată la Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale sub nr. x/18.10.2012, ca urmare a verificărilor suplimentare efectuate la solicitările CE prin scrisorile nr. Ares (2012)579580/11(05/12 şi nr. Ares(2012)959619/09/08/2012 privind stabilirea naturii sistemice a constatărilor referitoare la modul de acordare a compensaţiilor pentru pierderile de producţie înregistrate de unităţile de acvacultură - sit Natura 2000, a fost transmisă Direcţiei Generale Pescuit - Autoritate de Management pentru POP, situaţia centralizatoare a tuturor dosarelor analizate în urma misiunii de audit, prin care la pct. 9 din Anexă, este stabilită suma de 2.080.000 de RON ca fiind plătită necuvenit pentru reclamanta A. S.R.L

Prin Procesul-verbal de constatare nereguli nr. x/19.08.2016, întocmit ca urmare finalizării verificărilor proprii ale autorităţii de management fonduri europene, s-a constatat că în cazul A. S.R.L, prin emiterea Ordinului de finanţare nerambursabilă nr. 73/17.02.2011, i-a fost plătită în mod necuvenit o nouă compensaţie în valoare de 2.080.000 de RON, cu încălcarea dispoziţiilor Deciziei Comitetului de Monitorizare nr. 16/2010 care prevăd calcularea unei singure compensaţii pentru o perioadă de maxim 2 ani (cea acordată reclamantei prin Ordinul de finanţare nerambursabilă nr. 50/22.11.2010) şi compensaţii anuale şi însumarea sumelor rezultate pentru fiecare an.

Împotriva Procesului-verbal de constatare nereguli, reclamanta a formulat contestaţie, înregistrată la DGP AM POP cu nr. x/23.09.2016. Prin Decizia nr. 19/20.06.2016 emisă de Comisia de Soluţionare a Contestaţiilor POP 2007-2013 din cadrul M.A.D.R, a fost respinsă contestaţia ca neîntemeiată.

Referitor la motivul prevăzut în art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ.: ("când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei")

Potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., în considerentele hotărârii "se vor arăta obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor".

Verificând conţinutul sentinţei atacate, instanţa de control judiciar constată că aceasta îndeplineşte exigenţele menţionate, întrucât judecătorul fondului a expus în mod clar şi logic argumentele care au fundamentat soluţia adoptată.

Motivul de recurs analizat nu are în vedere considerentele pentru care instanţa de fond a respins argumentele de fapt de drept ale reclamantei, ci absenţa motivării.

Prin urmare, instanţa de control judiciar considera că acest motiv de casare nu este fondat.

In ceea ce priveşte critica privind încălcarea principiului neretroactivităţii legii în timp şi a principiului securităţii juridice, reţine Inalta Curte că în această materie s-a pronunţat CJUE prin hotărârile date în cauzele conexate C-260/2014 şi C-261, stabilindu-se că, principiile securităţii juridice şi protecţiei încrederii legitime trebuie interpretate în sensul că nu se opun aplicării de către un stat membru a unor corecţii financiare reglementate printr-un act normativ intern intrat în vigoare după ce a avut loc o pretinsă încălcare a unor dispoziţii în materia atribuirii unor contracte de achiziţii publice, cu condiţia să fie vorba despre aplicarea unei reglementări noi la efectele viitoare ale unor situaţii apărute sub imperiul reglementării anterioare, aspect a cărui verificare este de competenţa instanţei de trimitere, care trebuie să ţină seama de ansamblul împrejurărilor relevante din litigiile principale.

Faţă de aceste considerente, motivul de nelegalitate invocat de recurenta-reclamantă este nefondat, în raport de dispoziţiile deciziei Curţii Constituţionale nr. 66/2011 şi a hotărârii CJUE sus-menţionată.

Referitor la decăderea autorităţii din dreptul de a emite procesul-verbal pentru depăşirea termenului de 90 de zile, curgând de la data de 14.12.2012, în acord cu soluţia primei instanţe, Înalta Curte constată că nu se poate reţine susţinerea recurentei în sensul că încălcarea acestuia atrage nulitatea absolută a procedurii.

In lipsa unei sancţiuni exprese în acest sens în cuprinsul O.G. nr. 79/2003 sau O.U.G. nr. 66/2011, verificarea legalităţii procesului-verbal este condiţionată de existenţa unei vătămări pe care reclamanta nu a probat-o.

In ceea ce priveşte prescrierea dreptului de aplicare a sancţiunii, observă Înalta Curte că potrivit Anexei nr. 1 pct. 2.2 alin. (2) la Ordinul de Finanţare nr. 73/2011, " DGP-AM are obligaţia să efectueze controale pe toată perioada de monitorizare, precum şi pentru o perioadă de până la 3 ani de la data încheierii oficiale a POP 2007-2013,,

De asemenea, potrivit art. 5 din O.U.G. nr. 66/2011 "dreptul de a stabili creanţa bugetară se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor datei de închidere a programului a POP 2007-2013, program care a stat la baza acordării sprijinului financiar, iar nu de la data ordinelor de finanţare, astfel cum susţine recurenta reclamantă.

Cu privire la lipsa de motivare în drept a actelor administrative atacate, se reţine că procesul-verbal conţine la punctul 5 - Prezentarea aspectelor verificate - actele normative încălcate, precum şi la punctul 7- Temeiul de drept.

De asemenea, decizia atacată conţine soluţia adoptată de Comisia de soluţionare a contestaţiei administrative şi reflectă analiza tuturor motivelor de nelegalitate ale procesului-verbal atacat în procedura administrativă de către beneficiarul măsurii de finanţare.

În raport de considerentele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 683/2016, reţinuta de prima instanţă, se constată că sumele stabilite prin titlul de creanţă analizat în cauză reprezintă fonduri cu regim juridic special care, plătite necuvenit reclamantei, din bugetul comunitar şi bugetul naţional, reprezintă prejudiciu cert adus acestor două bugete. Suma stabilită prin procesul-verbal contestat nu provine din patrimoniul societăţii, ci din fonduri europene, aceasta fiind plătită recurentei în urma depunerii cererii de finanţare. În atare situaţie, recuperarea prejudiciului este obligatorie pentru a se asigura desfăşurarea adecvată a Programului Operaţional Pescuit prin Fondul European pentru Pescuit.

Dispoziţiile art. 30 alin. (2) din Regulamentul CE nr. 1198/2006, privind Fondul European pentru Pescuit, prevăd că "Scopul sprijinului este de a promova: . . . . . . . . . .d) acvacultura durabilă compatibilă cu constrângerile specifice de mediu rezultând din desemnarea zonelor Natura 2000, în conformitate cu Directiva 92/43/CEE a Consiliului din 21 mai 1992 privind conservarea habitatelor naturale şi a speciilor de faună şi floră sălbatică", precum şi alin. (4) - "Statele membre calculează indemnizaţia în baza unuia sau a mai multora dintre următoarele criterii: . . . . . . . . . .c) în temeiul alin. (2) lit. (d), pentru maximum doi ani de la data deciziei de instituire a zonei Natura 2000 şi numai pentru unităţile de acvacultură existente înainte de această decizie."

Modul de acordare a compensaţiei, metoda de calcul şi nivelul primelor acordate în baza Programului Operaţional pentru Pescuit, privind pierderile de venituri, au fost stabilite prin Decizia nr. 5/29.05.2008 a Comitetului de Monitorizare a Programului Operaţional pentru Pescuit 2007 - 2013. "Prima din cadrul acestei măsuri va reprezenta o singură compensaţie şi va fi alocată conform condiţiilor prevăzute în art. 30 al Regulamentului 1198/2006", şi vor fi acordate pentru maximum 2 ani ulterior datei deciziei privind zonele protejate în concordanţă cu Natura 2000, numai pentru unităţile de acvacultură care desfăşurau activităţi de acvacultură anterior deciziei.

Acest mod de acordare a compensaţiei, metoda de calcul şi nivelul primelor acordate în baza Programului Operaţional pentru Pescuit, privind pierderile de venituri au fost preluate şi prin Decizia nr. 16/02.03.2010 a Comitetului de Monitorizare a Programului Operaţional pentru Pescuit 2007 - 2013.

Înalta Curte reţine că modul de calcul a compensaţiei nu s-a făcut în concordanţă cu metodologia stabilită de Comitetul de Monitorizare, din acte administrative cu caracter normativ care au pus în aplicare prevederile art. 30 din Regulamentul nr. 1198/2006, rezultă că nu se procedează la însumarea primei/compensaţiei aferentă pierderilor suferite în fiecare an din cei doi ani prevăzuţi de Regulamentul CE, ci calcularea unei compensaţii unice aferente pierderilor suferite de o fermă de acvacultură într-o perioadă de 2 (doi) ani.

În concluzie, deşi pentru anii 2008 şi 2009, în mod corect, trebuia plătită o singura primă pentru pierderile de producţie, pe baza Ghidului Solicitantului au fost plătite pentru fiecare an sumele prevăzute în art. 30 alin. (5) din Regulament, aşadar două prime.

Instanţa de control judiciar nu poate primi critica recurentei referitoare la imposibilitatea recuperării creanţei, pentru motiv că modul de calcul reprezintă o culpă a autorităţii datorat unei erori sistemice, pentru care autoritatea este ţinută să răspundă şi nu beneficiarul.

În concret, recurenta susţine faptul că raportat la modul de calcul, nu se poate reţine în sarcina sa comiterea unei abateri care să justifice măsura obligării acesteia la restituirea compensaţiei.

După cum s-a arătat, în discuţie este o eroare sistemică a autorităţii publice, însă compensaţia acordată nejustificat, ca urmare a calculării greşite a primei, trebuie recuperată.

Relevante în acest sens sunt şi prevederile art. 10 "Nereguli, sume necuvenite şi restituirea finanţării" din Anexa I la Ordinul de finanţare nerambursabilă din POP nr. x/22.02.2011 pentru Proiectul "Acvacultură durabilă în situl Natura 2000 -ROSPA0105-Mostiştei" în care se precizează faptul că: "orice plată excedentară constituie plată necuvenită, iar beneficiarul are obligaţia de a restitui sumele necuvenite."

Ca atare, afirmaţia recurentei cu privire la faptul că în cuprinsul actului de impunere "nu se indică în ce constă culpa societăţii" nu este justificată, în condiţiile în care solicitarea pentru finanţare a fost realizată de către beneficiar prin cererea de finanţare.

În ceea ce priveşte posibilitatea recuperării sumei aflate în discuţie, sunt semnificative considerentele expuse în paragraful 27 din decizia Curţii Constituţionale nr. 683/23.11.2016 referitoare la obiecţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii privind unele măsuri referitoare la plăţile beneficiarilor Sit Natura 2000 în care se arată faptul că este vorba despre "o creanţă bugetară rezultată dintr-o neregulă, ea nepierzându-şi individualitatea prin faptul că a fost preluată la bugetul de stat, definindu-se, în continuare, ca sumă de recuperat ca urmare a constatării unei nereguli în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora (…). Dacă legiuitorul ar fi dorit să se îndepărteze de la această viziune cuprinsă în art. 2 alin. (1) lit. j) din O.U.G. nr. 66/2011, ar fi trebuit să reglementeze o derogare de la conţinutul normativ al acestuia în raport cu creanţele vizate de legea criticată, aspect pe care nu l-a realizat; în aceste condiţii, creanţele pe care legiuitorul a decis să nu le mai recupereze în temeiul legii criticate sunt, în realitate, tot creanţe bugetare rezultate dintr-o neregulă."

Importante sunt şi dispoziţiile art. 96 alin. (2) din Regulamentul (CE) nr. 1198/2006 în care se precizează în mod expres faptul că "Statul membru efectuează corecţiile necesare în raport cu neregulile individuale sau sistemice detectate în operaţiuni sau în programul operaţional. Corecţiile efectuate de către statul membru constau în anularea întregii contribuţii publice la Programul Operaţional sau a unei părţi a acesteia. Statul membru ia în considerare natura şi gravitatea neregulilor, precum şi pierderea financiară înregistrată de FEP."

În plus de aceasta, în legislaţia internă, art. 25 din O.U.G. nr. 66/2011 reglementează procedura de urmat în cazul existenţei unei nereguli sistemice.

Aşadar, în aplicarea dispoziţiilor normative anterior citate, în mod corect şi pe deplin justificat s-a procedat la emiterea procesului-verbal contestat în prezenta cauză.

Înalta Curte va înlătura susţinerile recurentei - reclamante cu privire la incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 5 alin. (3) din Regulamentul UE nr. 65/2011 care ar exonera-o de la obligaţia de rambursare, întrucât acesta priveşte Fondul European pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală - FEADR şi nu Fondul European pentru Pescuit - PEP.

Totodată, sunt relevante considerentele Curţii Constituţionale mai sus amintite, în sensul că nu ne aflăm în prezenţa unor contracte de finanţare ce presupun prestaţii viitoare realizate în considerarea obiectului contractului, ci de un privilegiu conferit de stat beneficiarilor de proiecte a căror încheiere, la data depunerii cererii de finanţare, nu depindea, în mod esenţial, de prestaţiile viitoare la care s-au obligat părţile.

Fiind vorba despre o plată necuvenită, nu pot fi reţinute nici argumentele recurentei - reclamante privind aplicarea retroactivă a unor clarificări ulterioare, pentru argumentele expuse in prezenta hotărâre.

7. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinţei prin prisma dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 4721 din 5 decembrie 2017 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 7 iulie 2020.