Illegality of administrative suspension of tax objection proceedings due to unproven interdependence with criminal investigation under Art. 277(1) of the Fiscal Procedure Code

Şedinţa publică din data de 7 iulie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal la data de 06.07.2017, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitata în contradictoriu cu pârâtele A.N.A.F.-Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor şi ANAF-DGRFP-AJFP Covasna -Inspecţia Fiscală, anularea deciziei nr. 327/28.12.2016 comunicată la data de 05.01.2017 prin care s-a dispus suspendarea soluţionării contestaţiei pe care a formulat-o împotriva Deciziei de impunere privind obligaţiile fiscale suplimentare la plată stabilite de inspecţia fiscală pentru persoane juridice nr. x/16.09.2016 emisă în baza RIF nr. x/16.09.2016 şi obligarea pârâtei A.N.A.F.-Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor să soluţioneze contestaţia împotriva deciziei de impunere privind obligaţiile fiscale suplimentare la plată stabilite de inspecţia fiscală pentru persoane juridice nr. x/16.09.2016 emisă în baza RIF nr. x/16.09.2016.

Prin completarea/modificarea acţiunii din data de 20.09.2017 reclamanta a solicitat şi anularea deciziei nr. 91/15.03.2017 prin care s-a dispus suspendarea soluţionării contestaţiei formulate împotriva deciziei de impunere x/22.12.2016, solicitând totodată să i se pună în vedere pârâtei ANAF să precizeze dacă a înţeles să soluţioneze contestaţia în ceea ce priveşte excepţiile prescripţiei, a necompetenţei materiale şi teritoriale a organelor fiscale din cadrul AJFP Covasna, a nemotivării actelor administrative atacate, a nelegalităţii deciziilor de ajustare 2771/16.09.2016 şi 2772/16.09.2016 şi a nelegalităţii calculului accesoriilor, iar în situaţia în care pârâta a înţeles să soluţioneze aceste aspecte, solicitând anularea deciziilor nr. 327/28.12.2016 şi nr. 91/15.03.2017, admiterea contestaţiei şi obligarea pârâtei ANAF la soluţionartea contestaţiei formlate împotriva deciziei de impunere x/16.09.2016.

Prin încheierea din data de 21.11.2017, a fost conexat dosarul nr. x/2017 prin care reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat în contradictoriu cu pârâta AJFP Covasna anularea deciziei nr. 547/23.02.2017 prin care s-a dispus suspendarea soluţionării contestaţiei împotriva Deciziilor de ajustare a venitului persoanei afiliate B. S.A. şi C. S.R.L. ca fiind emise de un organ necompetent şi cu încălcarea dispoziţiilor legale privind suspendarea, iar pe fond a solicitat a se dispune obligarea pârâtei să soluţioneze pe fond contestaţiile, întrucât nu există temeiul de drept care să justifice suspendarea soluţionării administrative a acestora.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin încheierea din data de 15.11.2017 instanţa a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a AJFP Covasna, iar prin încheierea din data de 29.11.2017 a respins cererea de încuviinţare a probei cu expertiză tehnică specialitatea contabilitate.

Prin sentinţa civilă nr. 197/F/2017 din 14 decembrie 2017 pronunţate de Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal s-au respins acţiunile conexe formulate de reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtele Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor şi Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Covasna având ca obiect anularea Deciziei nr. 327/28.12.2016 prin care s-a dispus suspendarea soluţionării contestaţiei împotriva Deciziei de impunere nr. x/16.09.2016, a Deciziei nr. 91/15.03.2017 prin care s-a dispus suspendarea soluţionării contestaţiei împotriva Deciziei de impunere nr. x/22.12.2016 şi a Deciziei nr. 547/23.02.2017 prin care s-a dispus suspendarea soluţionării contestaţiei împotriva Deciziilor de ajustare nr. 2771/2016 şi 2772/2016.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei menţionate la pct. 2 a formulat recurs reclamanta criticând-o pentru motive de nelegalitate circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., având în vedere următoarele aspecte:

- în mod greşit instanţa de fond a validat reţinerile organului de soluţionare a contestaţiilor, încălcând dreptul la apărare al reclamantei cu privire la criticile formulate asupra necompetenţei organului fiscal emitent al actelor atacate, depăşirii competenţelor recunoscute organelor de inspecţie fiscală, nemotivării actelor administrativ - fiscale, încălcării principiului proporţionalităţii, intervenţiei prescripţiei dreptului organului fiscal de a stabili impozit pe profit şi nelegalităţii stabilirii accesoriilor;

- în mod nemotivat prima instanţă a respins proba cu expertiza tehnică contabilitate-fiscalitate;

- în mod greşit instanţa a reţinut că măsura suspendării luată de organul de soluţionare a contestestaţiilor este legală, contribuabilul fiind privat de posibilitatea de a contesta actele fiscale executorii, iar cercetarea săvârşirii infracţiunii de evaziune fiscală nu poate justifica suspendarea, întrucât organul fiscal poate aprecia dacă au fost sau nu respectate dispoziţiile art. 21 din Codul fiscal;

- instanţa nu a analizat lipsa motivării deciziilor atacate, complinind motivările prin analiza proprie a sesizării depuse la organul de cercetare penală;

- simpla împrejurare a formulării unei sesizări penale nu echivalează cu dovedirea existenţei indiciilor de săvărşire a unei infracţiuni, organul fiscal nemotivând care sunt elementele care justifică suspendarea soluţionării contestaţiei;

- nu s-au arătat care sunt mijloacele de probă privind stabilirea bazei de impozitare şi care nu pot fi administrate, care prezintă o înrâurire hotărâtoare asupra soluţiei ce urmează a fi dată în procedura administrativă;

- excepţiile invocate de reclamantă privind necompetenţa organului fiscal şi emiterea actelor fiscale cu încălcarea normelor de competenţă recunoscute demonstrează nelegalitatea actelor administrative;

- actele sunt nemotivare, iar obligaţiile fiscale suplimentare pentru anul 2009 au fost stabilite cu încălcarea regulilor privitoare la prescripţie;

- în ceea ce priveşte dosarul conexat, nu s-a indicat temeiul legal pentru care s-a dispus suspendarea soluţionării administrative.

Totodată, recurenta - reclamantă a reluat susţinerile din contestaţie privind fondul raportului juridic fiscal cu privire la baza impozabilă.

Pentru toate aceste motive, s-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi, în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar, admiterea în totalitate a acţiunii modificate şi a acţiunii din dosarul conexat.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata - pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei atacate.

A susţinut intimata că între stabilirea obligaţiilor fiscale constatate prin Raportul de inspecţie fiscală nr. x/16.09.2016 care a stat la baza emiterii Deciziei de impunere xnr. 135/16.09.2016 şi existenţa elementelor constitutive ale infracţiunilor infracţiunilor prevăzute de legea penală sau legi speciale, există o strânsă interdependenţă de care depinde soluţionarea cauzei pe cale administrativă.

In urma verificării efectuate s-au constatat neconformităţi majore în cadrul activităţii desfăşurate, s-a constat că tranzacţiile menţionate nu s-au desfăşurat în condiţiile determinate de forţele pieţei şi a avut loc o deplasare a profiturilor, cu consecinţa unei eludări a impozitelor la furnizor şi obţinerea unor compensaţii bugetare necuvenite la client.

A arătat că, potrivit doctrinei, acţiunea penală are întâietate faţă de acţiunea civilă deoarece cauza materială unică a celor 2 acţiuni este săvârşirea infracţiunii sau existenţa indiciilor săvârşirii unei infracţiuni, astfel încât se reţine că instituţia suspendării este deosebit de utilă pentru realizarea unei optime administrări a justiţiei, fiind menită să preîntâmpine pronunţarea unor hotărâri greşite sau contradictorii.

Prezenta speţa se circumscrie jurisprudenţei europene ilustrată prin cauza C-225/02 Halifax & alţii. De asemenea, a fost invocată şi practica naţională reprezentată de decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal 1312/13.04.2014.

Intimata - pârâta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Constanţa a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei atacate.

A învederat intimata raportat la susţinerile societăţii reclamante cu privire la faptul că este prejudiciată prin nesoluţionarea contestaţiei administrative, astfel încât este nevoită să solicite instanţei prin prezenta acţiune obligarea la soluţionarea contestaţiei, că în prezent îşi produce efectele sentinţa civilă nr. 17/29.01.2018 a Curţii de Apel Braşov, pronunţată în dosarul nr. x/2017, prin care s-a dispus, în temeiul dispoziţiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, suspendarea executării Deciziei de impunere nr. x/22.12.2016, până la pronunţarea instanţei de fond asupra acţiunii privind anularea actului administrativ.

5. Procedura de soluţionare a recursului

Prin rezoluţia completului învestit cu soluţionarea dosarului a fost fixat termen de judecată pe fond a recursului la data de 23 iunie 2020, constatându-se că nu mai subzistă motivele care au determinat fixarea termenului de judecată pentru examinarea recursului, prin prisma exigenţelor dispoziţiilor art. 493 alin. (5) - (7) din C. proc. civ., faţă de Hotărârea Colegiului de Conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de Hotărârea Plenului Judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispoziţiile art. 493 din C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

6. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanta este întemeiat, în limitele şi pentru cosiderentele în continuare arătate;

Argumente de fapt şi de drept relevante

Prin Decizia de impunere privind obligaţiile fiscale suplimentare la plată stabilite de inspecţia fiscală pentru persoane juridice nr. x/16.09.2016, comunicată societăţii la data de 22.09.2016 şi emisă în baza RIF nr. x/16.09.2016, s-au stabilit în sarcina S.C. A. S.R.L. obligaţii fiscale suplimentare de plată de 74.592.408 RON din care obligaţii la impozitul pe profit 72.812.681 RON (bază şi accesorii), obligaţii la TVA (bază şi accesorii) de 1.779.727 RON, precum şi diminuarea pierderii fiscale aferente anului 2012 de 40.184.014 RON.

Împotriva acestei decizii, reclamanta a formulat contestaţie.

Organul fiscal, sesizând erori în decizia nr. 135/16.09.2016 cu privire la cotele aplicate în baza cărora au fost calculate obligaţii fiscale accesorii, a corectat aceste erori prin Decizia de impunere nr. x/16.09.2016 listată la data de 23.09.2016.

Prin decizia nr. 326/28.12.2016, ANAF-Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor a constatat ca rămasă fără obiect contestaţia formulată de S.C. A. împotriva deciziei de impunere x/16.09.2015, comunicată societăţii la data de 22.09.2016.

Prin Decizia nr. 327/28.12.2016, ANAF-Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor a suspendat în baza art. 277 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 207/2015 procedura de soluţionare a contestaţiei împotriva deciziei de impunere nr. x/16.09.2016, listată la 23.09.2016.

De asemenea, a constatat necompetenţa materială a Direcţiei Generale de Soluţionare a Contestaţiilor din cadrul ANAF împotriva deciziilor de ajustare a veniturilor persoanelor afiliate nr. 2771/16.09.2016 şi nr. 2772/16.09.2016 şi a dispus restituirea dosarului pentru acest capăt de cerere către AJFP Covasna în calitate de organ fiscal competent.

Pentru a suspenda în baza art. 277 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedura fiscală, procedura de soluţionare a contestaţiei împotriva deciziei de impunere nr. x/16.09.2016,listată la 23.09.2016, ANAF a reţinut că ceea ce s-a constatat prin Raportul de inspecţie fiscală nr. x/16.09.2016 care a stat la baza emiterii Deciziei de impunere privind obligaţiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecţia fiscală pentru persoane juridice nr. x/16.09.2016, face obiectul Sesizării penale nr. 2873/29.09.2016, care a fost înaintată către Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov în vederea stabilirii existenţei sau inexistenţei elementelor constitutive ale vreunei infracţiuni prevăzute de legea penală sau legi speciale. Astfel, între stabilirea obligaţiilor fiscale constatate prin Raportul de inspecţie fiscală nr. x/16.09.2016 care a stat la baza emiterii Deciziei de impunere nr. x/16.09.2016 contestată, şi existenţa elementelor constitutive ale infracţiunilor prevăzute de legea penală sau legi speciale, există o strânsă interdependenţă de care depinde soluţionarea cauzei pe cale administrativă.

Pentru aceleaşi motive, prin Decizia nr. 91/1515.03.2017, a fost suspendată soluţionarea contestaţie administrativă împotriva deciziei de impunere nr. x/22.12.2016.

În ceea ce priveşte dosarul conexat cu nr. x/2017, prin Decizia nr. 547/23.02.2017 AJFP Covasna a dispus suspendarea contestaţiei administrative formulate de către A. împotriva deciziilor de ajustare a venitului persoanei afiliate B. S.A. şi C. S.R.L., din motivare rezultând că aceasta măsură este determinată de sesizarea AJFP Covasna nr. 2873/29.09.2016 către Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov,în vederea stabilirii existenţei sau inexistenţei elementelor constitutive ale infracţiunilor prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. c) din legea nr. 241/2005, precum şi de faptul că ANAF-Direcţia de soluţionare a contestaţiilor, prin decizia nr. 327/28.12.2016, a dispus suspendarea soluţionării contestaţiei împotriva deciziei de impunere nr. x/16.09.2016 prin care s-au constatat şi sume suplimentare aferente ajustării costurilor de referinţă pentru cele două societăţi afiliate.

In cadrul motivelor de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., criticile de nelegalitate formulate de recurenta - reclamantă privesc chestiunea litigioasă a interpretării şi aplicării, de către instanţa de fond, a prevederilor art. 277 alin. (1) din Legea nr. 207/2015, sub aspectul întrunirii condiţiilor prevăzute de acest text de lege pentru a se dispune suspendarea procedurii administrative de soluţionare a contestaţiilor formulate de recurenta-reclamantă.

Conform art. 277 din Codul de procedură fiscală, organul de soluţionare competent poate suspenda, prin decizie motivată, soluţionarea cauzei atunci când organul care a efectuat activitatea de control a sesizat organele în drept cu privire la existenţa indiciilor săvârşirii unei infracţiuni în legătură cu mijloacele de probă privind stabilirea bazei de impozitare şi a cărei constatare ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluţiei ce urmează să fie dată în procedură administrativă.

Având în vedere că textul de lege instituie o facultate, iar nu o obligaţie a organului fiscal de a suspenda soluţionarea contestaţiei administrative în cazul formulării unei sesizări adresate organelor de cercetare penală, instanţa de contencios administrativ învestită cu controlul de legalitate asupra deciziei emise în temeiul textului de lege anterior indicat poate evalua măsura administrativă, inclusiv în ceea ce priveşte exercitarea dreptului de apreciere al autorităţii fiscale, prin raportare la definiţia excesului de putere, cuprinse în art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004, cu respectarea principiului proporţionalităţii.

Raportând aceste consideraţii de ordin teoretic la criticile de nelegalitate formulate de pârâte, precum şi la actele existente la dosarul cauzei, instanţa reţine că părţile nu au contestat îndeplinirea primei cerinţe a textului de lege, organul fiscal competent dispunând prin adresa nr. x/29.09.2016 sesizarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Braşov, iar prin adresa nr. x/29.09.2016, a Direcţiei Naţionale Anticorupţie.

Prin urmare, în stabilirea caracterului legal al măsurii suspendării procedurii administrative este relevantă examinarea celei de-a doua condiţii prevăzute de art. 277 alin. (1) lit. a) Codul de procedură fiscală, respectiv existenţa raportului de interdependenţă dintre mijloacele de probă privind stabilirea bazei de impozitare şi caracterul infracţional al faptelor imputate, legătură de care depinde soluţionarea contestaţiei administrative.

Înalta Curte constată că prima instanţă a făcut o greşită analiză a acestei cerinţe, fără a observa că organul fiscal nu se află într-o imposibilitate absolută de a soluţiona contestaţia reclamantei.

Fără a face aprecieri asupra fondului raportului fiscal, în vederea stabilirii caracterului real al operaţiunilor, a folosirii bunurilor A. cu rea-credinţă, contrar scopului economic pentru care au fost constituite, cu efect direct asupra cuantumului obligaţiilor bugetare, astfel cum a apreciat organul fiscal, Înalta Curte constată că, în condiţiile în care controlul derulat a stabilit anumite elemente factuale, apreciate ca fiind de natură a contura fictivitatea operaţiunilor economice derulate de reclamantă, respectiv a procedat la stabilirea obligaţiilor fiscale suplimentare în sarcina acesteia, printr-un act administrativ fiscal ce constituie titlu de creanţă, nu se poate susţine că organul de soluţionare a contestaţiei ar fi în imposibilitate să se pronunţe asupra contestaţiei administrative formulate de reclamantă cu argumentul că ar fi necesar ca, în prealabil, să se stabilească existenţa sau nu a unei infracţiuni.

Înalta Curte reţine că interpretarea prevederilor din legislaţia naţională trebuie făcută într-un mod care să concorde cu garanţiile dreptului la un proces echitabil, consacrat în art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi în jurisprudenţa CEDO, cu precădere la termenul rezonabil în derularea procedurilor administrative şi judiciare.

Raportând aceste garanţii la susţinerile intimatelor - pârâte privind necesitatea existenţei unei soluţii pronunţate pe latura penală a cauzei pentru finalizarea procedurii administrative, Înalta Curte reţine că suspendarea procedurii de soluţionare a contestaţiei administrative a avut drept consecinţă amânarea pe o perioadă consistentă de timp a accesului la justiţie al reclamantei, în speţă aproximativ 4 ani.

Or, aceste împrejurări sunt de natură a afecta drepturile şi interesele legitime ale reclamantei, situaţie ce se impune a fi remediată prin anularea deciziilor atacate şi obligarea organului fiscal de a soluţiona pe fond contestaţiile administrativă cu care a fost învestit de reclamantă, cu atât mai mult cu cât Înalta Curte constată că nu există niciun impediment pentru organul fiscal de a valorifica rezultatul procesului penal într-o fază ulterioară a procesului civil.

Având în vedere aceste aspecte, Înalta Curte constată că nu sunt îndeplinite condiţiile suspendării soluţionării contestaţiei administrative de către organul fiscal competent, iar hotărârea instanţei de fond este dată cu aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 277 din Codul de procedură fiscală.

Deşi instanţa de fond a invocat decizii ale Curţii Constituţionale care consacră în materie fiscală a principiul "penalul ţine în loc civilul", Înalta Curte are în vedere considerentele Deciziei nr. 483/2019 referitoare la respingerea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor vechiul Codul de procedură fiscală, respectiv ale art. 108 şi ale art. 214 alin. (1) lit. a) şi alin. (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, prin care Curtea Constituţională a statuat că instanţa de contencios administrativ învestită cu controlul de legalitate asupra deciziei de suspendare a contestaţiei poate evalua măsura administrativă inclusiv în ceea ce priveşte exercitarea dreptului de apreciere al autorităţii fiscale prin raportare la definiţia excesului de putere, cuprinsă în art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004, a proporţionalităţii şi a celorlalte exigenţe ale dreptului la o bună administrare pentru că, în caz contrar, s-ar accepta incidenţa art. 214 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură fiscală în cazul oricărui demers formal de sesizare a organelor penale, cu consecinţa amânării nepermise a soluţiei în procedura administrativă.

De asemenea, ceea ce organul fiscal şi instanţa de fond a omis a observa este faptul că textul noului Codul de procedură fiscală impune, în plus faţă de vechea reglementare, condiţia interdependenţei cu mijloacele de probă privind stabilirea bazei de impozitare, condiţie care nu a fost motivată în speţă.

Pentru aceste motive, instanţa de recurs, constatând că hotărârile curţii de apel şi ale organului fiscal sunt date cu greşita aplicare a dispoziţiilor art. 277 alin. (1) din Legea nr. 207/2015, va dispune casarea sentinţei şi anularea deciziilor prin care s-a suspendat soluţionarea contestaţiilor fiscale, obligând intimaţii să soluţioneze pe fond contestaţiile formulate împotriva deciziei nr. F-CV 135/16.09.2016, a deciziei nr. F-CV 135/22.12.2016 şi împotriva deciziilor de ajustare a venitului persoanei afiliate B. S.A. şi C. S.R.L. nr. 2771/2016 şi 2772/2016.

Pe cale de consecinţa, criticile recurentei - reclamante privind fondul raportului fiscal, necompetenţa organului fiscal constatator, depăşirea competenţei prin prisma atribuţiilor legale, prescrierea dreptului de a constata obligaţii fiscale aferente anului 2009, sau corectitudinea stabilirii accesoriilor, nu pot fi analizate în prezentul demers procedural, urmând a fi avute în vedere la soluţionarea contestaţiilor.

De asemenea, nici critica privind respingerea probei cu expertiza contabilă nu poate fi primită, întrucât aceasta vizează fondul cauzei, astfel că prima instanţă, în mod corect a respins-o ca neconcludentă.

7. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul prevederilor art. 496 din C. proc. civ., coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 Înalta Curte va admite recursul, va casa sentinţa atacată şi, în rejudecare, va anula actele administrativ - fiscale atacate în cauzele conexate şi va dispune obligarea pârâtelor să soluţioneze pe fond contestaţiile formulate de recurenta - reclamantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. împotriva sentinţei nr. 197/F/2017 din 14 decembrie 2017 pronunţate de Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată şi rejudecând:

Admite acţiunile conexe.

Anulează decizia nr. 327/28.12.2016 şi obligă intimata ANAF-DGSC să soluţioneze pe fond contestaţia împotriva deciziei nr. F-CV 135/16.09.2016 listată la 23.09.2016.

Anulează decizia nr. 91/15.03.2017 şi obligă intimata ANAF-DGSC să soluţioneze pe fond contestaţia împotriva deciziei nr. F-CV 135/22.12.2016.

Anulează decizia nr. 547/23.02.2017 şi obligă intimata AJFP Covasna să soluţioneze pe fond contestaţia împotriva deciziilor de ajustare a venitului persoanei afiliate B. S.A. şi C. S.R.L. nr. 2771/2016 şi 2772/2016.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 7 iulie 2020.