Judicial review of refusal to renew special working conditions permit under H.G. 1014/2015: multiple renewals permitted until statutory deadline

Şedinţa publică din data de 7 iulie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara la data de13.04.2017 sub nr. x/2017 reclamanta S.C. A. S.A. ARAD în contradictoriu cu pârâta Inspecţia Muncii, a solicitat pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti prin care sa se constate refuzul nejustificat al pârâtei de a reînnoi Avizul pentru încadrarea locurilor de muncă în condiţii deosebite nr. 96/08.04.2016, valabil până la 31.12.2016, eliberat de pârâtă în condiţiile H.G. nr. 1041/2015 si să se dispună obligarea acestei parate la reînnoirea avizului mai sus menţionat.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 270 din 20 septembrie 2017 a Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal s-a admis în parte acţiunea în contencios administrativ formulată de către reclamanta S.C. A. S.A. Arad în contradictoriu cu pârâta Inspecţia Muncii.

S-a constatat refuzul nejustificat al pârâtei de a reînnoi Avizul pentru încadrarea locurilor de muncă în condiţii deosebite nr. 96/08.04.2016, valabil până la 31.12.2016, eliberat de pârâtă la solicitarea reclamantei în condiţiile H.G. nr. 1041/2015.

A fost obligată pârâta Inspecţia Muncii să procedeze la reînnoirea avizului nr. x/08.04.2016, condiţionat de analizarea în prealabil pe fond a cererii reclamantei înregistrată la pârâtă la data de 30.01.2017 sub nr. 360 şi a documentaţiei aferentă cererii, conform art. 1 din H.G. nr. 1041/2015.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei menţionate la pct. 2 a formulat recurs pârâtul criticând-o pentru motive de nelegalitate circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.:

- termenul maxim de 3 ani prevăzut de H.G. nr. 1014/2015, pentru remedierea acestei situaţii nu a fost acordat de legiuitor în considerarea necesităţilor de retehnologizare a reclamantei intimate, actul normativ având aplicabilitate tuturor angajatorilor care aveau până la data de 31.12.2015 locuri de muncă încadrate în condiţii deosebite şi care solicitau prelungirea acestui aviz;

- reclamanta şi-a asumat punctual faptul că va normaliza condiţiile de muncă până la data de 31.12.2016, deşi acesta ar fi avut posibilitatea de a-şi identifica nevoile la momentul solicitării şi a solicita respectivul aviz pentru un termen de 3 ani şi nu de un an cum a solicitat;

- instanţa nu a luat în considerare probatoriul administrat în cauză din care rezultă faptul că angajatorul si-a asumat faptul că a solicitat încadrarea locurilor de muncă în condiţii deosebite doar pentru anul 2016 conform adresei nr. x/06.01.2016, acest fapt implicând în mod evident şi cheltuielile aferente asigurărilor sociale pentru lucrătorii încadraţi în aceste locuri de muncă;

- contrar celor reţinute de instanţă, la dosar a fost depus punctul de vedere al iniţiatorului actului normativ - Ministerul Muncii şi Justiţiei Sociale -din care rezultă fără dubiu intenţia legiuitorului, odată în plus faţă de conţinutul actului normativ, că H.G. nr. 1014/2015 nu prevede modalitatea legală de prelungire a valabilităţii avizului;

- comisia a respins solicitarea reclamantei intimate de reînnoire a avizului de încadrare a locurilor de muncă respective în condiţii deosebite pentru o nouă perioadă, dat fiind ca acesteia îi fusese emis un asemenea aviz cu o valabilitate de 1 an conform celor ce aceasta şi-a asumat prin solicitarea iniţială;

Pentru aceste motive, s-a solicitat admiterea recursului astfel cum a fost formulat, casarea sentinţei civile nr. 270/2017, iar în rejudecare respingerea cererii reclamante -intimate ca fiind nefondată şi nelegală.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata - reclamantă S.C. A. S.A. prin întâmpinarea formulată a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că prima instanţă a făcut o corectă interpretare a dispoziţiilor H.G. nr. 1014/2015 cu privire la posibilitatea prelungirii termenului necesar retehnologizării pe o durată de maxim 3 ani.

Totodată, a arătat că recurentul - pârât nu a analizat pe fond decizia de reînnoire a avizului pentru încadrarea locurilor de muncă în condiţii deosebite.

5. Procedura de soluţionare a recursului

Prin rezoluţia completului învestit cu soluţionarea dosarului a fost fixat termen de judecată pe fond a recursului la data de 7 iulie 2020, constatându-se că nu mai subzistă motivele care au determinat fixarea termenului de judecată pentru examinarea recursului, prin prisma exigenţelor dispoziţiilor art. 493 alin. (5) - (7) din C. proc. civ., faţă de Hotărârea Colegiului de Conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de Hotărârea Plenului Judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispoziţiile art. 493 din C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

6. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârât este nefondat, pentru următoarele considerente:

Argumente de fapt şi de drept relevante

Reclamanta a solicitat pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti prin care sa se constate refuzul nejustificat al pârâtei Inspecţia Muncii de a reînnoi Avizul pentru încadrarea locurilor de muncă în condiţii deosebite nr. 96/08.04.2016, valabil până la 31.12.2016, eliberat de pârâtă la solicitarea sa în condiţiile H.G. nr. 1014/2015 si sa se dispună obligarea pârâtei la reînnoirea avizului în condiţiile H.G. nr. 1014/2015.

În fapt, Curtea constata ca în 2016 reclamanta a solicitat paratei Inspecţiei Muncii şi a obţinut Avizul pentru încadrarea locurilor de muncă în condiţii deosebite nr. 96/08.04.2016, valabil până la data de 31.12.2016, avizul fiind întemeiat pe dispoziţiile H.G. nr. 1.014/2015.

Reclamanta nu a solicitat eliberarea acestui aviz pe o perioadă de 3 ani, astfel cum permitea art. 3 alin. (1) din H.G. nr. 1.014/2015 - text conform căruia "perioada de valabilitate a avizelor reînnoite potrivit prevederilor prezentei hotărâri nu poate depăşi data de 31 decembrie 2018" - ci numai până în decembrie 2016, întrucât avea cunoştinţă despre viitoare modificări pentru anul 2017 în structura de funcţionare a agregatelor S.C. A. Arad S.A., fără a putea, la acea dată, determina cu certitudine care vor fi modificările la noxe.

La sfârşitul anului 2016, văzând că problemele de mediu care au determinat existenţa condiţiilor deosebite, care generează locurile de muncă în condiţii deosebite persistă, reclamanta a solicitat autorităţii pârâte Inspecţia Muncii reînnoirea avizului pentru încadrarea locurilor de muncă în condiţii deosebite, cererea reclamantei fiind înregistrata sub 360/30.01.2017.

Pârâta Inspecţia Muncii a refuzat prelungirea avizului pentru încadrarea locurilor de muncă în condiţii deosebite nr. 96/08.04.2016 - conform răspunsului cu nr. x/10.02.2017- cu motivarea că dispoziţiile H.G. nr. 1.014/2015 nu prevăd modalitatea legală de prelungire a valabilităţi avizului, acest act normativ permiţând emiterea unui singur aviz, pentru o perioadă de 3 ani, până la 31 decembrie 2018, iar reclamanta a solicitat deja şi a obţinut Avizul pentru încadrarea locurilor de muncă în condiţii deosebite nr. x/08.04.2016, valabil până la data de 31.12.2016.

Cu titlu prealabil, Înalta Curte reţine că scopul adoptării H.G. nr. 1014/2015 a fost acela de a prelungi termenul de 1 an reglementat anterior prin H.G. nr. 1173/2014 în care angajatorii aveau obligaţia de a realiza măsurile necesare în vederea normalizării condiţiilor de muncă. Având în vedere că măsurile propuse în planurile de prevenire şi protecţie asumate de angajatorii care deţineau avize de încadrare a locurilor de muncă în condiţii de muncă nu au putut fi realizate integral în termenul prevăzut de H.G. nr. 1173/2014, legiuitorul a adoptat H.G. nr. 1014/2015. Prin acest act normativ s-a stabilit metodologia de reînnoire a avizelor de încadrare a locurilor de muncă în condiţii deosebite, deţinute anterior, şi a fost reglementat un termen maxim de 3 ani în care angajatorii aveau obligaţia de a lua măsurile prevăzute în planurile de prevenire şi protecţie, astfel încât condiţiile de muncă să fie normalizate. Acest termen maxim a fost stabilit până la data de 31.12.2018.

Dispoziţiile art. 1 din H.G. nr. 1014/2015 prevăd următoarele:

"(1) Începând cu data de 1 ianuarie 2016, avizele de încadrare a locurilor de muncă în condiţii deosebite acordate, valabile până la data de 31 decembrie 2015 inclusiv, pot fi reînnoite potrivit metodologiei stabilite prin prezenta hotărâre.

(2) Prevederile prezentei hotărâri se aplică numai angajatorilor care deţin la data de 31 decembrie 2015 avizul de încadrare a locurilor de muncă în condiţii deosebite, reînnoite, şi care nu au realizat până la această dată măsurile necesare în vederea normalizării condiţiilor de muncă pentru locurile de muncă încadrate în condiţii deosebite.

(3) Perioada de valabilitate a avizelor reînnoite potrivit prevederilor prezentei hotărâri nu poate depăşi data de 31 decembrie 2018."

Având în vedere că legiuitorul nu a limitat în mod expres numărul avizelor care pot fi obţinute în baza acestui act normativ, stabilind doar perioada maximă de valabilitate a acestora, dar mai ales având în vedere scopul adoptării acestui act normativ, respectiv asigurarea unui termen rezonabil angajatorilor pentru normalizarea condiţiilor de muncă conform măsurilor propuse în planurile de prevenire şi protecţia asumate, Înalta Curte apreciază că nu poate fi acceptată în cauză teza potrivit căreia reclamantei nu i s-ar mai putea acorda un al doilea aviz, de reînnoire a celui existent, în limita termenului maxim prevăzut de art. 1 alin. (3) din H.G. nr. 1014/2015, în condiţiile în care nu s-a reuşit normalizarea condiţiilor de muncă ale angajaţilor.

Totodată, Înalta Curte are în vedere şi considerentele deciziei nr. 12/2016 pronunţată de Completul competent să judece recursul în interesul legii, invocate şi de prima instanţă în motivare.

Instanţa de fond a reţinut în mod corect că din prevederea duratei maxime a valabilităţii avizului nu se poate deduce o interdicţie a legiuitorului cu privire la reînnoirea unui aviz care a fost emis cu o valabilitate de un an, până la 31.12.2016, iar nu pentru trei ani.

Potrivit art. 6 alin. (2) din H.G. nr. 1014/2015, încetarea valabilităţii avizului are loc la data îndeplinirii măsurilor stabilite prin planul de prevenţie şi protecţie sau, cel mai târziu, la 31.12.2018, iar în prezenta speţă acest termen nu s-a împlinit şi nici nu s-a constatat îndeplinirea măsurilor de către reclamantă.

În aceste condiţii, lipsa avizului, respectiv refuzul prelungirii valabilităţii acestuia ar sancţiona tocmai beneficiarii H.G. nr. 1014/2015, respectiv pe angajaţii care ocupă locurile de muncă în condiţii deosebite, aceştia nemaiputând beneficia de anumite avantaje legale şi neavând nici posibilitatea obţinerii acestora pe cale judiciară, astfel cum se arată în decizia pronunţată în recursul în interesul legii.

Astfel, potrivit deciziei Înaltei Curţi nr. 12/2016 "aceste dispoziţii confirmă prioritatea legiuitorului pentru normalizarea condiţiilor de muncă, încadrarea locurilor de muncă în condiţii deosebite fiind tratată legislativ ca o alternativă subsidiară şi temporară, supusă unor condiţii de recunoaştere şi menţinere strict reglementate la nivel infralegislativ".

În mod nejustificat a dedus pârâta, din împrejurarea că H.G. nr. 1014/2015 nu prevede în mod expres posibilitatea acordării unei noi reînnoiri, că nu ar fi posibilă decât o singură reînnoire a avizului, reînnoire care a fost deja acordată reclamantei.

Sub acest aspect, trebuie subliniat faptul că H.G. nr. 1014/2015 nu face vorbire în mod expres de acordarea unei singure reînnoiri, ci despre faptul că perioada de valabilitate a avizelor reînnoite nu poate depăşi data de 31.12.2018 (potrivit art. 1 alin. (3), precum şi despre faptul că avizele reînnoite îşi încetează aplicabilitatea la data îndeplinirii măsurilor stabilite prin planul de prevenire şi protecţie sau, după caz, la expirarea termenului prevăzut de art. 1 alin. (3) (conform art. 6 alin. (2), fiind vorba de ipoteza realizării măsurilor anterior datei de 31.12.2018).

Prin H.G. nr. 1014/2015 nu s-a stabilit punctual şi fără echivoc faptul că reînnoirea avizului pentru încadrarea locurilor de muncă în condiţii deosebite deţinut de angajator la data de 31.12.2015 nu poate fi făcută o decât singură dată, aşa cum în mod eronat a susţinut recurenta-pârâta.

Din moment ce H.G. nr. 1014/2015 prevede că perioada maximă de valabilitate a avizului reînnoit nu poate depăşi data de 31.12.2018 şi ţinând seama de motivele prelungirilor succesive, prin acte normative, a termenului până la care angajatorii au obligaţia de a normaliza condiţiile de muncă, nu se poate concluziona că interpretarea în sensul că H.G. nr. 1041/2015 nu interzice o nouă reînnoire a avizului până la data de 31.12.2018 ar contraveni raţiunii acestui act normativ, cu atât mai mult cu cât este vorba de o lipsă a culpei angajatorului în nerespectarea termenului stabilit prin reînnoirea acordată iniţial.

Astfel, susţinerile recurentei privind neîndeplinirea măsurilor aferente anului 2016 nu pot fi primite, în condiţiile în care autoritatea pârâtă nu a analizat fondul cererii reclamantei, respectiv nu a analizat documentaţia depusă de aceasta în vederea reînnoirii avizului şi a respins cererea reţinând inadmisibilitatea acesteia pentru imposibilitatea prelungirii avizului.

Concluzionând, instanţa de control judiciar apreciază că nu este fondat motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

7. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinţei prin prisma dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de recurenta-pârâtă Inspecţia Muncii împotriva sentinţei civile nr. 270 din 20 septembrie 2017 a Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 7 iulie 2020.