Written response to administrative silence: obligation to reply vs. informal settlement and admissibility of mandamus under Law No. 554/2004

Şedinţa publică din data de 7 iulie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal în data de 27.10.2016, reclamanta A. a chemat în judecata pe paratul Ministerul Dezvoltarii Regionale, Administraţiei Publice si Fondurilor Europene (ce a preluat activitatea Ministerului Fondurilor Europene, potrivit O.U.G. nr. 1/2017), solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, sa dispună obligarea paratului sa comunice reclamantei un răspuns scris la solicitările înregistrate sub nr. x/16.09.2016 si nr. y/22.09.2016.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 603 din 23 februarie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal s-a respins exceptia inadmisibilitatii actiunii, ca neintemeiata.

S-a admis actiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene (fost Ministerul Fondurilor Europene - Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Capital Uman) prin Ministerul Finanţelor Publice.

S-a dispus obligarea paratului sa comunice reclamantei un răspuns scris la solicitările înregistrate sub nr. x/16.09.2016 si nr. y/22.09.2016.

S-a dispus obligarea pârâtului la plata catre reclamanta a sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli de judecata, constând în taxa de timbru.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei menţionate la pct. 2 a formulat recurs pârâtul criticând-o pentru următoarele motive de nelegalitate:

- hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei [art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ..];

- autoritatea pârâtă a ridicat două excepţii, excepţia rămânerii acţiunii fără obiect şi excepţia inadmisibilităţii, ambele cu caracter peremptoriu, iar asupra rămânerii fără obiect prima instanţă nu s-a pronunţat separat de fondul cauzei;

- nesocotirea, de către instanţa de fond, a apărărilor formulate de autoritatea pârâtă sub formă de note scrise, constituie o gravă încălcare a dreptului la apărare şi la un proces echitabil;

- instanţa de fond a intercalat dispoziţiile Legii nr. 554/200 cu cele ale O.G. nr. 27/2002, fără a avea în vedere faptul că Legea nr. 554/2004, pe care şi-a întemeiat reclamanta acţiunea, are caracter special;

- totodată, instanţa de fond a interpretat greşit şi dispoziţiile art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004;

- pe fondul cauzei s-a arătat că autoritatea de management pentru Programul Operaţional Capital Uman a soluţionat ambele solicitări ale reclamantei, prin întreprinderea unor verificări ale sistemului electronic, respectiv prin primirea în audienţă a reprezentanţilor reclamantei, în data de 24.11.2016;

- împrejurarea reţinută de instanţă că "înscrisurile depuse de pârât nu sunt adresate reclamantei, ci reprezintă, după cum s-a arătat, corespondenţă între instituţiile publice" este lipsită de relevanţă, câtă vreme acestea răspund la solicitarea reclamantei, de efectuare a verificărilor în sistemul informatic pentru a determina ora la care a fost depusă cererea de finanţare de către reclamantă;

- faptul că au fost depuse la dosarul cauzei şi comunicate reclamantei inclusiv adresele ce emană de la direcţii de specialitate din cadrul autorităţii pârâte şi, mai ales, de la Serviciul de Telecomunicaţii Speciale, dovedeşte concluziile autorităţii pârâte în raport de solicitările reclamantei, bazate pe informaţiile comunicate de entităţile implicate în această procedură;

- apreciind în mod greşit că litigiul se desfăşoară sub imperiul O.G nr. 27/2002, instanţa de fond a înlăturat poziţia procesuală exprimată de autoritatea pârâtă prin Ministerul Finanţelor Publice, inclusiv sub aspectul dovezilor reprezentate de înscrisurile depuse în susţinerea acesteia;

- de asemenea, s-a arătat că împrejurarea că notele scrise depuse de autoritatea pârâtă sunt adresate instanţei de judecată nu poate constitui motiv de înlăturate a acestora şi a înscrisurilor anexate, respectiv de apreciere a faptului că prin acestea reclamanta nu a primit răspuns la solicitările pe care Ie-a adresat autorităţii pârâte;

- din documentele aflate la dosarul cauzei, rezultă că, pentru proiectul care nu a fost transmis, având elementul de identificare Cod Proiect 102718, nu s-au finalizat toţi paşii necesari etapei de Transmitere în termenul de valabilitate al apelului;

Pentru aceste motive s-a solicitat admiterea recursului casarea sentinţei civile nr. 603 din 23.02.2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ si fiscal în dosarul nr. x/2016 şi, în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond, iar în subsidiar, în urma rejudecării cauzei, admiterea excepţiei rămânerii fără obiect a acţiunii şi a excepţiei inadmisibilitaţii acţiunii şi respingerea acţiunii, în consecinţă, iar pe fond, respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

In drept, recursul a fost intemeiat pe cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinare, intimata - reclamantă a solicitat, în principal, constatarea nulităţii recursului în completul de filtru, iar în subsidiar, respingerea recursului ca nefondat.

5. Procedura de soluţionare a recursului

Prin rezoluţia completului învestit cu soluţionarea dosarului s-a acordat termen pentru soluţionarea cauzei pe fond la data de 22.10.2019, constatându-se că nu mai subzistă motivele care au determinat fixarea termenului de judecată pentru examinarea recursului, prin prisma exigenţelor dispoziţiilor art. 493 alin. (5) - (7) din C. proc. civ., faţă de Hotărârea Colegiului de Conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de Hotărârea Plenului Judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispoziţiile art. 493 din C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

6. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârât este nefondat, pentru următoarele considerente:

Argumente de fapt şi de drept relevante

Prin cererea de chemare în judecată reclamanta a solicitat obligarea pârâtei, în temeiul dispoziţiilor art. 1,8, 7 alin. (5), coroborat cu art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 la soluţionarea solicitărilor nr. 78022 şi 79267/2016.

Reclamanta precizează că a încercat sa depună proiectul "Asigurarea accesului la educatie, formare profesionala si protectie sociala-sansa la o viata mai demna, ID 102718", în vederea obtinerii unei finantari din fonduri europene, prin intermediul aplicaţiei electronice MySIMS, gestionata de parat, termenul limita de depunere a cererilor de finanţare fiind 15.09.2016, ora 16:00, dar ca nu a reusit acest lucru, date fiind defecţiunile repetate ale sistemului electronic. A susţinut că a aplicat semnătura electronica pe cererea de finanţare, în data de 15.09.2016, la ora 15:59.

Ca atare, prin cererea înregistrată sub nr. x/16.09.2016, reclamanta a depus proiectul în format fizic, scris, solicitând paratului sa îl primească si sa îl considere depus în termen, fără deci sa o sancţioneze pe reclamanta pentru depăşirea termenului limita de depunere electronica.

Paratul nu a comunicat reclamantei niciun răspuns la aceasta solicitare.

Ulterior, prin cererea înregistrată nr. 79267/22.09.2016, reclamanta a solicitat paratului sa efectueze verificări în sistemul informatic pentru a determina ora la care a fost depusa cererea de finanţare de către reclamanta, solicitare rămasă fără răspuns.

Sub un prim motiv de recurs, recurentul - pârât critică soluţia primei instanţe în raport de prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., susţinând că prin hotărârea atacată, prin modul în care instanţa a refuzat să soluţioneze excepţia rămânerii fără obiect a acţiunii, în aceleaşi condiţii cu excepţia inadmisibilităţii, fiind analizată în cadrul analizei fondului, a lăsat-o nesoluţionată.

Din perspectiva acestor critici, reţine Înalta Curte că hotărârea primei instanţe cuprinde cerinţele cerute de dispoziţiile art. 425 din C. proc. civ., având în vedere stabilirea în considerente a situaţiei de fapt, a încadrării în drept, examinarea argumentelor părţilor, inclusiv raţionamentul instanţei asupra respingerii excepţiei rămânerii fără obiect a acţiunii, faţă de fiecare argument relevant.

Critica recurentei - pârâte privind nesoluţionarea separată a excepţiei, nu se încadrează în acest caz de casare, ci vizează neregularităţi de ordin procedural avute în vedere de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., pentru incidenţa cărora este necesară dovedirea unei vătămări, pe care recurenta nu a arătat-o.

Prin urmare, Înalta Curte reţine caracterul nefondat al recursului formulat de pârât, în privinţa criticilor întemeiate pe motivul de casare reglementat de art. 488 pct. 6 din C. proc. civ.

In ceea ce priveşte motivele de recurs circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte constată de asemenea, netemeinicia lor.

Astfel cum s-a arătat, obiectul acţiunii îl reprezintă cererea reclamantei privind obligarea pârâtului de a răspunde la două solicitări, cu privire la care a făcut dovada înregistrării.

Cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile legii contenciosului administrativ, instanţa de fond reţinând dreptul reclamantei la a-i fi soluţionate cererile în raport de incidenţa dispoziţiilor art. 18, alin. (1) din Legea nr. 554/2004 raportat la art. 8, alin. (1) din O.G. nr. 27/2002.

In raport de obiectul acţiunii şi de soluţia pronunţată de prima instanţă, constată Înalta Curte că nu prezintă relevanţă pentru soluţionarea prezentului dosar aspectele privind procedura de utilizare a sistemului informatic MySMIS2014, cu privire la înregistrarea cererilor de finanţare şi nici aspectele privind corectitudinea sau nu a depunerii cererii de finanţare, acestea depăşind limitele învestirii.

Astfel, refuzul rezolvării unei cereri adresate unei autorităţi publice poate forma obiectul controlului exercitate de instanţa de contencios administrativ, conform art. 52 din Constituţia României şi art. 1 alin. (1) şi (8) alin. (1) din Legea nr. 554/2004, iar în temeiul art. 18 alin. (1) din aceeaşi lege, instanţa, soluţionând cererea la care se referă art. 8 alin. (1), poate, după caz, să anuleze, în tot sau în parte, actul administrativ, să oblige autoritatea publică să emită un act administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze o anumită operaţiune administrativă.

O atare măsură se încadrează în soluţiile pe care este îndrituită să le pronunţe instanţa, potrivit art. 18 din Legea nr. 554/2004, şi nu poate fi calificată drept o ingerinţă în atribuţiile administraţiei publice, sens în care, în mod corect prima instanţa a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii.

Cu privire la excepţia rămânerii fără obiect a acţiunii, în acord cu soluţia primei instanţe, Înalta Curte constată că nu pot fi avute în vedere nici clarificările oferite în cadrul audienţei, nici corespondenţa dintre o serie de instituţii publice şi nici notele de şedinţă depuse de pârât în cadrul prezentei acţiuni, prin care se care s-a arătat ca proiectul cod 102718 nu ar fi fost depus în sistemul electronic, în termenul limita, din culpa reclamantei.

Este evident că aceste înscrisuri nu au regimul juridic al unui act administrativ, nu produc efectele juridice avute în vedere de Legea nr. 554/2004, nu angajează autoritatea pârâtă în raport cu intimata - reclamantă şi nu pot fi contestate potrivit legii contenciosului administrativ.

Reţinând toate aceste aspecte, prima instanţă constatând că la dosar s-a depus dovada înregistrării celor două cereri, mai ales în condiţiile în care Ministerul Fondurilor Europene a recunoscut că au existat disfuncţionalităţi în cadrul depunerii cererilor de finanţare, raportat la dreptul intimatei - reclamante reglementat de dispoziţiile Legii nr. 554/2004, cât şi ale O.G. nr. 27/2002, care reprezintă norma generală privind modalitatea de soluţionare a petiţiilor adresate autorităţilor publice, a dispus în mod judicios obligarea pârâtului sa comunice reclamantei un răspuns scris la solicitările înregistrate sub nr. x/16.09.2016 si nr. y/22.09.2016.

7. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinţei prin prisma dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de recurentul-pârât Ministerul Fondurilor Europene împotriva sentinţei civile nr. 603 din 23 februarie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 7 iulie 2020.