Securitate worker status: whether prison surveillance of detainant's political complaints constitutes suppression of fundamental rights

Şedinţa publică din data de 7 iulie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la 19.01.2016, sub numărul x/2016, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (C.N.S.A.S.), a solicitat, în baza indiciilor rezultate din documentele existente la dosare, la această dată, să se constate calitatea de lucrător al Securităţii în ceea ce îl priveşte pe pârâtul A..

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 3606 din 17 noiembrie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, s-a respins acţiunea formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, în contradictoriu cu pârâtul A., ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei menţionate la pct. 2 a formulat recurs reclamantul criticând-o pentru greşita încălcarea a normelor de drept material, caz de casare reglementat de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

A susţinut recurentul - reclamant că prima instanţă a încălcat şi aplicat greşit prevederile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 293/2008, dar şi prevederile art. 17 din Pactul Internaţional privind Drepturile Civile şi Politice.

Interpretarea dată acestor prevederi în considerentele sentinţei atacate este eronată, atrăgând incidenţa art. 488 alin. (1) punctul 8 din C. proc. civ.

Prima instanţă a considerat că ingerinţele în viaţa personală a persoanei urmărite ar fi fost justificate şi nu ar fi avut nici caracter ilegal şi nici caracter arbitrar, distingând acolo unde legiuitorul nu a făcut-o.

Art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 293/2008 nu arată, în cuprinsul său, că existenţa unor motivaţii legate de apărarea legii, alături de motive ce ţineau de apărarea regimului comunist, ar împiedica reţinerea calităţii de lucrător al Securităţii.

Totodată, respectarea atribuţiilor de serviciu, a ordinelor superiorilor sau a normelor specifice fostelor autorităţi represive nu poate avea relevanţă în stabilirea calităţii de lucrător al Securităţii, în sensul art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, fiind invocată în acest sens jurisprudenţa constantă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

De asemenea, potrivit jurisprudenţei instanţei supreme, pentru reţinerea calităţii de lucrător al Securităţii este suficient a se identifica un singur act de încălcare a unui drept sau au unei libertăţi fundamentale, nefiind necesară o pluralitate de astfel de încălcări, iar împrejurarea că motivele ingerinţei în viaţa privată a unei persoane nu vizau şi aspecte de "siguranţă şi ordine publică" nu este de natură să dea caracter legitim respectivei ingerinţe.

Concluzionând, a arătat recurentul - reclamant că sentinţa atacată este rezultatul încălcării şi aplicării greşite a prevederilor art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 293/2008, dar şi a prevederi lor art. 17 din Pactul Internaţional privind Drepturile Civile şi Politice.

Pentru aceste motive, s-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei recurate, admiterea acţiunii şi reţinerea existenţei calităţii de lucrător al Securităţii în ceea ce îl priveşte pe pârât.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinare intimatul pârât a solicitat în principal anularea recursului pe motiv că motivele invocate nu se încadrează în cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., excepţie respinsă de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în şedinţa publică de la acest termen, iar, în subsidiar, s-a solicitat respingerea recursului ca nefondat, soluţia primei instanţe fiind apreciată ca legală.

5. Procedura de soluţionare a recursului

Prin rezoluţia completului învestit cu soluţionarea dosarului a fost fixat termen de judecată pe fond a recursului la data de 31 martie 2020, constatându-se că nu mai subzistă motivele care au determinat fixarea termenului de judecată pentru examinarea recursului, prin prisma exigenţelor dispoziţiilor art. 493 alin. (5) - (7) din C. proc. civ., faţă de Hotărârea Colegiului de Conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de Hotărârea Plenului Judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispoziţiile art. 493 din C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

Cauza a fost suspendată având în vedere dispoziţiile Decretului Preşedintelui României privind instituirea stării de urgenţă nr. 195 din 16 martie 2020, fiind repusă pe rol la data de 7 iulie 2020.

6. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamant este nefondat, pentru următoarele considerente:

Argumente de fapt şi de drept relevante

Prin cererea nr. x/19.09.2011, formulată de către numitul B., s-a solicitat verificarea, sub aspectul constatării calităţii de lucrător al Securităţii, pentru ofiţerii sau subofiţerii care au contribuit la instrumentarea dosarului la care petentul a avut acces în temeiul art. 1 alin. (7) din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 24/2008, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 293/2008.

Pârâtul A., în perioada de referinţă din anul 1986, a fost angajat al Direcţiei a IV-a de Contrainformaţii Militare din cadrul Ministerului de Interne, desfăşurându-şi activitatea la Penitenciarul Focşani - Biroul Contrainformaţii, cu gradul de sergent major.

Conform prevederilor art. 6 alin. (1) teza II din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 293/2008, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (C.N.S.A.S.) a efectuat verificări din oficiu, sub aspectul constatării calităţii de lucrător sau colaborator al Securităţii, cu luarea în considerare a contribuţiei pârâtului la instrumentarea dosarului nr. x (cotă C.N.S.A.S.). Urmare a acestor verificări, reclamantul a întocmit nota de constatare indicată, în temeiul căreia a sesizat instanţa cu prezenta acţiune.

Potrivit dispoziţiilor art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 lucrător al Securităţii este "orice persoană care, având calitatea de ofiţer sau de subofiţer al Securităţii sau al Miliţiei cu atribuţii pe linie de Securitate, inclusiv ofiţer acoperit, în perioada 1945 - 1989, a desfăşurat activităţi prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului".

Prin recursul formulat, circumscris cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., recurentul - reclamant a invocat greşita aplicare dispoziţiilor mai sus enunţate în raport de împrejurarea că materialul probator depus în cauză, face dovada că persoana cercetată a desfăşurat activităţi prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului.

Reţine Înalta Curte de Casaţie în stabilirea faptului dacă pârâtul A. a acţionat arbitrar în scopul încălcării dreptului la viaţă privată al numitului B., că această din urmă persoană era condamnată penal, aflată în executarea pedepsei închisorii.

Din perspectiva definiţiei date de legiuitor noţiunii de lucrător al Securităţii, imixtiunea arbitrară a autorităţilor, reprezentate de intimat, în viaţă personală a celor urmăriţi, reprezintă încălcarea dreptului la viată privată (prevăzut de art. 17 din Pactul Internaţional privind Drepturile Civile şi Politice şi de art. 12 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului).

Odată ce informaţii care ar fi trebuit să rămână în sfera privată deveneau obiectul de lucru al autorităţilor, fără permisiunea celui urmărit şi pentru motive lipsite de legătură cu siguranţa naţională, este dovedită ingerinţa în viaţa personală a celui urmărit de către Securitate.

Corect a apreciat prima instanţă că o persoană aflată în stare de detenţie se bucură, în continuare, de protecţia acestor prevederi, însă ceea ce urmează a se stabili în speţa dedusă judecăţii este împrejurarea dacă faptele pârâtului, astfel cum au fost acestea probate prin notele depuse la dosar, se încadrează în acest text de lege, sau au o justificare obiectivă vizând supravegherea unei persoane aflate în executarea pedepsei închisorii cu privire la care există informaţii că ar continua să săvârşească fapte prevăzute de legea penală sau care ar contraveni regulamentelor instituţiei de executare a pedepsei.

Reţine Înalta Curte că, în privinţa pârâtului A. au fost identificate două note olografe ale acestuia, întocmite pe două note informative ale unor surse .

În nota informativă a sursei "C.", din 14.08.1986, se consemnează următoarele:

"Sursa vă informează următorul aspect: deţinutul B. a reuşit să-l corupă pe cetăţeanul D. cu anumite lucruri de export, materiale de construcţii, faianţă, chiuvete, sifoane, baterii. Acest deţinut a folosit materiale uzate, punându-le la dispoziţia subofiţerului, care şi le-a însuşit. Astfel, acest deţinut i-a impus subofiţerului să propună şi să aducă în detaşamentul de deservire numai deţinuţi din Adjud, cu care reuşeşte să facă anumite combinaţii în favoarea subofiţerului. În mijlocul deţinuţilor se vorbeşte că dacă dispui de 1000 RON şi aranjezi treaba cu deţinutul B., în câteva zile vei fi trecut la detaşamentul deservire".

Nota întocmită de pârâtul A. pe nota informativă de mai sus cuprinde următoarele:

"deţinutul B. este lucrat prin E. pentru manifestări duşmănoase.

Sarcini: Sursa a fost instruită să intre în intimitatea obiectivului pentru a ne putea semnala ce discută despre cadre, ce intenţii are asupra cadrelor şi dacă cadrul semnalat îl favorizează în executarea pedepsei.

Măsuri: nota va fi exploatată în E.".

În a doua notă informativă, întocmită de sursa "F.", din 10.09.1986, se consemnează că:

"Sursa vă informează următoarele: deţinutul B. a afirmat că el a fost oprit pe cameră deoarece în tinereţe a încercat să formeze un al doilea partid în ţara noastră. El are convingerea că securitatea statului i-a făcut lui toată chestia asta, l-au arestat, l-au condamnat la ani grei de închisoare iar acum l-au izolat pe cameră.

El spune că vrea să ajungă la raport la şeful securităţii şi să-i spună toată povestea asta".

Nota întocmită de pârâtul A. pe cea de-a doua notă informativă cuprinde următoarele:

"deţinutul B. este lucrat prin E. pentru manifestări duşmănoase.

Sarcini: Sursa a fost instruită să ne semnaleze în continuare poziţia obiectivului faţă de politica internă şi internaţională a statului nostru, dacă mai abordează discuţii referitoare la organele de securitate, cu cine discută.

Măsuri: nota va fi exploatată în E.".

Cu privire la prima notă este evident că aceasta nu poate fi reţinută întrucât vizează verificări cu privire la o presupusă corupere prin mijloace materiale a unor cadre din Penitenciar, astfel că aceasta nu prezintă relevanţă sub aspectul dispoziţiilor art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008.

In ceea ce priveşte cea de a doua notă, constată instanţa de control judiciar că aceasta viza nemulţumirea persoanei aflate în executarea pedepsei cu privire la o măsură administrativă "oprirea pe cameră", referirea la faptul că aceasta s-ar datora convingerilor politice fiind făcută chiar de către persoana deţinută, care urmărea obţinerea unei audienţe la şeful Securităţii, considerând că pedeapsa aplicată pentru infracţiunea de delapidare avea ca substrat împrejurarea că în tinereţe ar fi încercat să formeze un partid politic.

Reţine Înalta Curte că precizarea din cuprinsul notelor în sensul că "deţinutul B. este lucrat prin E. pentru manifestări duşmănoase" nu poate fi apreciată ca dovedind împrejurarea că pârâtul ar fi urmărit manifestările duşmănoase la adresa orânduirii socialiste, respectiv, convingerile politice ale domnului B., observând că această sintagmă este preluată dintr-un plan de măsuri întocmit anterior transferării sale la Penitenciarul Focşani de către Securitatea judeţului Vrancea (Nota de constatare x/21.04.2014).

Prezintă relevanţă dispoziţiile art. 4 din Ordinul Ministrului de Interne nr. 856/15.04.1976 privind îmbunătăţirea muncii de contrainformaţii în penitenciare, care prevăd că direcţia din care pârâtul făcea parte avea, avea ca atribuţie, printre altele, supravegherea informativă generală asupra deţinuţilor vizând prevenirea şi contracararea oricăror acţiuni infracţionale precum şi starea de spirit din rândul deţinuţilor şi a minorilor internaţi, fapte care contravin regimului de executare a pedepsei cu închisoarea.

Or, cum a constatat şi prima instanţă, faptele imputate pârâtului se încadrează în activitatea de supraveghere deţinuţilor privind de motive de ordine şi siguranţă, iar nu în cerinţa textului prevăzut la art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 de îngrădirea unor drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului.

Aceste împrejurări au fost reţinute şi prin sentinţa civilă nr. 2384/29.09.2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, referitoare la unul din superiorii în grad ai pârâtului A., sentinţă rămasă definitivă prin respingerea recursului formulat de recurentul - reclamant Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii prin decizia nr. 759/23 februarie 2018 pronunţată de această instanţă.

7. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinţei prin prisma dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de recurentul-reclamant Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii împotriva sentinţei civile nr. 3606 din 17 noiembrie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 7 iulie 2020.