IT specialist salary equalization: appeal partly allowed, order to grant court surcharge issued

Şedinţa publică din data de 7 iulie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 16.05.2017 reclamanţii A., B., C., D. şi E. în contradictoriu cu pârâţii Curtea de Apel Galaţi, Tribunalul Galaţi şi Ministerul Justiţiei au solicitat recalcularea drepturilor salariale având în vedere modalitatea de calcul a salariilor specialiştilor IT care îşi desfăşoară activitatea în raza Curţii de Apel Bucureşti (şi care are la baza grila de salarizare utilizată la nivel naţional de către parchete), recalculare care să ducă la acordarea nivelului maxim a drepturilor salariale acordate în cadrul aceleiaşi familii ocupaţionale "Justiţie" personalului cu funcţii similare; anularea deciziilor în ceea ce priveşte valoare de referinţă sectorială, modul de calcul, precum şi data de la care se aplică valoarea de referinţă sectorială majorată în ceea ce priveşte cuantumul acesteia; emiterea de către angajator a deciziilor de salarizare fiecăruia dintre reclamanţi, prin care să se recalculeze salariile de încadrare în funcţie de vechimea în profesie şi în muncă, funcţia îndeplinită în cadrul instanţei, luându-se în considerare valoarea de referinţă sectorială de: 405 RON, începând cu data de 09.04.2012 până la data de 09.04.2015, conform practicii judiciare pronunţată, şi începând cu 09.04.2015 şi până la data de 30.11.2015, conform Legii nr. 71/2015 şi a O.U.G. nr. 20/2016, şi în cuantum de 445,50 RON începând cu data de 1 decembrie 2015, conform Legii nr. 293/2015, iar de la data 01.10.2016 să se utilizeze modalitatea de calcul din cadrul Curţii de Apel Bucureşti, aşa cum reiese din Decizia nr. 212 a Preşedintelui Curţii de Apel Bucureşti, adică să includă şi sporul de instanţă; obligarea pârâţilor la repararea prejudiciului creat prin neaplicarea Legii nr. 71/2015, respectiv restituirea pentru fiecare lună, până la recunoaşterea efectivă a dreptului, a diferenţei dintre venitul pe care l-ar fi obţinut potrivit Legii nr. 71/2015 şi a O.U.G. nr. 20/2016 (cu indemnizaţia calculată prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 445,5 RON, corespunzătoare fiecărei funcţii, gradaţie şi vechime în funcţie, iar începând cu data de 09 aprilie 2012, prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 405 RON şi 405 RON + 10% începând cu 01.12.2015), şi venitul efectiv plătit (prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 291.98 RON), sumă care va fi actualizată cu indicele de inflaţie şi la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilităţii fiecărei obligaţii lunare de plată şi până la data plăţii efective.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 4119 din 3 noiembrie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Ministerul Justiţiei şi s-a respins acţiunea în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiţiei ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.

A fost respinsă excepţia inadmisibilităţii cererii de chemare în judecată invocată de pârâtul Ministerul Justiţiei ca neîntemeiată.

S-a admis excepţia prescripţiei dreptului la acţiune în ceea ce priveşte diferenţele salariale aferente perioadei 09.04.2012-16.05.2014.

S-a respins cererea cu privire la drepturile salariale aferente perioadei 09.04.2012-16.05.2014 ca urmare a intervenirii prescripţiei extinctive.

S-a admis excepţia autorităţii de lucru judecat în ceea ce priveşte cererea reclamanţilor B., C., D., E. de obligare a pârâtului la emiterea unor decizii prin care să se stabilească acordarea sporului de instanţă.

S-a admis în parte acţiunea formulată de reclamanţii A., B., C., D. şi E. în contradictoriu cu pârâţii Curtea de Apel Galaţi şi Tribunalul Galaţi.

S-a dispus anularea în parte a deciziilor emise de Curtea de Apel Galaţi în ceea ce priveşte data de la care sunt datorate drepturile salariale.

A fost obligat pârâtul să emită noi decizii prin care să stabilească drepturile salariale ale reclamanţilor începând cu data de 09.04.2015 prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 405 RON majorată cu 10% de la 01.12.2015.

A fost obligat pârâtul Tribunalul Galaţi, la plata către reclamanţi a diferenţelor salariale dintre drepturile achitate acestora şi cele stabilite prin prezenta hotărâre, sumele urmând a fi actualizate cu indicele de inflaţie şi dobânda legală de la data scadenţei până la data plăţii efective.

S-a respins cererea cu privire la drepturile salariale aferente perioadei 16.05.2014 - 09.04.2015 ca neîntemeiată.

S-a respins cererea reclamanţilor B., C., D., E. de obligare a pârâtului la emiterea unor decizii prin care să se stabilească acordarea sporului de instanţă ca urmare a existenţei autorităţii de lucru judecat.

S-a respins cererea reclamantului A. de obligare a pârâtului la emiterea unor decizii prin care să se stabilească acordarea sporului de instanţă ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

3.1. Pârâta Curtea de Apel Galaţi a formulat recurs împotriva sentinţei civile nr. 4119 din 3 noiembrie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.

In esenţă, invocându-se cadrul legal avut în vedere la emiterea ordinelor de salarizare, s-a arătat că practica administrativă şi judiciară a altor instanţe, invocată de reclamanţi, nu reprezintă izvor de drept şi nu este obligatorie pentru instanţă, întrucât, potrivit Constituţiei, judecătorii se supun doar legii iar hotărârile judecătoreşti pronunţate în alte cauze sunt opozabile doar acelor părţi din cauza respectivă şi nu "erga omnes". Mai mult decât atât, hotărârile anexate cererii introductive nu statuează acordarea drepturilor, indicate în cuprinsul lor şi pentru viitor, şi doar în contextul legislativ creat prin adoptarea O.U.G. nr. 20/2016 şi nr. 43/2016 în luna august 2016 şi pronunţarea Deciziei 794/15.12.2016 s-a creat în patrimoniul reclamanţilor dreptul de a beneficia de diferenţele salariale de la data de 09.04.2015.

S-a concluzionat că momentul de la care reclamanţii ar putea beneficia de o valoare sectoriala de referinţa de 405 RON este data de 09.04.2015, data de la care inclusiv Plenul CSM a interpretat că dispoziţiile alin. (51) din Legea nr. 71/2015 sunt incidente, însă numai în măsura în care exista hotărâri judecătoreşti în cadrul familiei ocupationale Justitie pentru funcţiile deţinute de reclamanţi, respectiv personal auxiliar de specialitate si personal conex, prin care să le fie recunoscute acestora majorările de 2%. 5% şi respectiv 11% la salariul de încadrare, potrivit prevederilor O.G. nr. 10/2007 nu numai pentru anii 2007-2008 ci şi pentru viitor, astfel cum s-a decis şi prin Decizia nr. 794/15.12.2016 a Curţii Constituţionale.

A arătat recurenta - pârâtă că Preşedintele Curţii de Apel Galaţi a emis Decizia nr. 178 din 16 iunie 2017 prin care s-a dispus că personalul auxiliar de specialitate şi conex de la instanţele din circumscripţia Curţii de Apel Galaţi beneficiază de drepturile salariale prevăzute în anexele nr. la. lb. 1c şi ld din decizie, inclusiv reîncadrarea la nivel salarial maxim conform Legii nr. 71/2015.

Prin decizia nr. 178/16.06.2017 personalul auxiliar de specialitate şi personalul conex din cadrul şi din circumscripţia Curţii de Apel Galaţi a fost reîncadrat potrivit grilelor unice de salarizare adoptate la nivelul parchetelor, drepturile salariale ale acestora şi sporurile aferente acestor drepturi fiind acordate la nivel maxim în plată conform Legii nr. 71/2015 cu începere de la 09.04.2015, cu indicarea faptului că după asigurarea fondurilor de către Ministerul Justiţiei se vor plăti şi diferenţele salariale rezultate din aplicarea deciziei, la o valoare sectorială de 305 RON.

S-a solicitat să se constate că recurenta - pârâtă Curtea de Apel Galaţi a recunoscut pretenţiile recurenţilor - reclamanţi la nivelul maxim în plată identificat la instanţele din circumscripţie.

Faţă de aceste considerente, s-a solicitat admiterea recursului cu consecinţa anulării ca netemeinică şi nelegală a sentinţei civile nr. 2550 din 23 iunie 2017.

3.2. Împotriva sentinţei au formulat recurs reclamanţii A., B., C., D. şi E. solicitând solicităm admiterea recursului, casarea în parte a hotărârii, în sensul obligării pârâtei la recalcularea drepturilor salariale care să ducă la acordarea nivelului maxim al drepturilor salariale acordate în cadrul aceleiaşi familii ocupaţionale "Justiţie" personalului cu funcţii similare (inclusiv acordarea sporului de instanţă), şi menţinerea în rest a dispoziţiilor referitoarea calculul drepturilor salariale raportate la o valoare de referinţă sectorială de 405 RON majorată cu 10% de la 01.12.2015.

In susţinerea recursului s-a solicitat respingerea ca neîntemeiată a excepţiei autorităţii de lucru judecat, deoarece între litigiile finalizate prin sentinţele menţionate în sentinţa atacată şi litigiul de faţă nu există identitate de cauză, prezenta cerere fiind întemeiată pe dispoziţiile O.U.G. nr. 83/2014, astfel cum a fost aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2015 precum şi pe dispoziţiile O.U.G. nr. 20/2016, acte normative ulterioare litigiilor în care au fost pronunţate sentinţele invocate.

In ceea ce priveşte respingerea cererii de acordare a sporului de instanţă pentru reclamantul A., instanţa de fond reţine în mod eronat temeiul de drept al solicitării, acesta fiind ca şi în cazul celorlalţi reclamanţi dispoziţiile O.U.G. nr. 83/2014, astfel cum a fost aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2015 precum şi pe dispoziţiile O.U.G. nr. 20/2016.

S-a arătat că pârâta Curtea de Apel Galaţi, a stabilit drepturile salariale la nivelul maxim în plată pentru fiecare funcţie, grad/treaptă, gradaţie, vechime în funcţie sau în specialitate, pentru personalul auxiliar de specialitate şi personalul conex din cadrul şi din circumscripţia teritorială a Curţii de Apel Galaţi, şi nu din cadrul întregii familii ocupaţionale.

A fost invocată decizia Curţii Constituţionale nr. 794/15.12.2016 care a statuat în sensul că nivelul maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare, prevăzut de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015, corespunzător fiecărei funcţii, grad/treaptă, gradaţie, vechime în funcţie sau în specialitate, trebuie să includă majorările (indexările) stabilite prin hotărâri judecătoreşti şi să fie acelaşi pentru tot personalul salarizat potrivit dispoziţiilor de lege aplicabile în cadrul aceleiaşi categorii profesionale respectiv familii ocupationale prevăzute de Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.

Chiar dacă jurisprudenţa invocată vizează categoria socio-profesională a magistraţilor, potrivit rezoluţiei adoptate în şedinţa din data de 17.01.2017, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a recomandat ordonatorilor de credite, în raport de Decizia Curţii Constituţionale nr. 794/15.12.2016, ca în cadrul aceleiaşi categorii profesionale si familii ocupaţionale să nu existe o salarizare diferită, raportată la mai multe valori sectoriale, valoarea de referinţă sectorială fiind o constantă, astfel că, diferenţele de salarizare în cadrul familiei ocupaţionale "Justiţie" trebuie să rezulte exclusiv din coeficienţii de multiplicare specifici fiecărei funcţii şi grad, care se aplică valorii de referinţă sectorială maximă.

Faţă de aceste considerente, s-a solicitat admiterea recursului astfel cum a fost formulat şi pe cale de consecinţă, casarea în parte a sentinţei civile nr. 4119 din 03 noiembrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în dosarul nr. x/2017, în sensul obligării pârâtei la recalcularea drepturilor salariale care să ducă la acordarea nivelului maxim al drepturilor salariale acordate în cadrul aceleiaşi familii ocupaţionale "Justiţie" personalului cu funcţii similare (inclusive acordarea sporului de instanţă), şi menţinerea în rest a dispoziţiilor referitoarea calculul drepturilor salariale raportate la o valoare de referinţă sectorială de 405 RON majorată cu 10% de la 01.12.2015.

4. Procedura de soluţionare a recursului

Prin rezoluţia completului învestit cu soluţionarea dosarului a fost fixat termen de judecată pe fond a recursului la data de 12 mai 2020, constatându-se că nu mai subzistă motivele care au determinat fixarea termenului de judecată pentru examinarea recursului, prin prisma exigenţelor dispoziţiilor art. 493 alin. (5) - (7) din C. proc. civ., faţă de Hotărârea Colegiului de Conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de Hotărârea Plenului Judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispoziţiile art. 493 din C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

Cauza a fost suspendată având în vedere dispoziţiile Decretului Preşedintelui României privind instituirea stării de urgenţă nr. 195 din 16 martie 2020, fiind repusă pe rol la data de 7 iulie 2020.

6. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursurile sunt întemeiate în parte, în ceea ce priveşte obligarea pârâte să emită noi decizii în favoarea reclamanţilor prin care să acorde sporul de instanţă începând cu data de 1.10.2016.

Instanţa de recurs constată că, în mod corect, au fost avute în vedere de Curtea de Apel Bucureşti dispoziţiile Legii nr. 71/2015 care a intrat în vigoare la data de 9 aprilie 2015.

Aminteşte Înalta Curte că potrivit actului normativ menţionat:

« Art. I. Se aprobă Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83 din 12 decembrie 2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 925 din 18 decembrie 2014, cu următoarele modificări şi completări:

1. La articolul 1, după alin. (5) se introduce un nou alineat, alin. (5ind. 1), cu următorul cuprins:

"(5ind. 1) Prin excepţie de la prevederile alin. (1) şi (2), personalul din aparatul de lucru al Parlamentului şi din celelalte instituţii şi autorităţi publice, salarizat la acelaşi nivel, precum şi personalul din cadrul Consiliului Concurenţei şi al Curţii de Conturi, inclusiv personalul prevăzut la art. 5 din aceste instituţii, care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază şi al sporurilor mai mici decât cele stabilite la nivel maxim în cadrul aceleiaşi instituţii sau autorităţi publice pentru fiecare funcţie/grad/treaptă şi gradaţie, va fi salarizat la nivelul maxim dacă îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii."

De asemenea, tot în cuprinsul aceluiaşi act normativ se prevede că:

« 6. La articolul 5, după alin. (1) se introduc două noi alineate, alin. (1ind. 1) şi (1ind. 2), cu următorul cuprins:

"(1ind. 1) Prin nivel de salarizare în plată pentru funcţiile similare se înţelege acelaşi cuantum al salariului de bază cu cel al salariaţilor având aceeaşi funcţie, în care au fost incluse, după data de 31 decembrie 2009, sumele aferente salariului de încadrare, precum şi sumele aferente sporurilor de care au beneficiat înainte de această dată, dacă salariatul angajat, numit sau promovat îndeplineşte aceleaşi condiţii de studii - medii, superioare, postuniversitare, doctorale -, de vechime şi îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii, specifice locului de muncă la data angajării sau promovării.

(1ind. 2) Prevederile alin. (1ind. 1) se aplică şi pentru calculul indemnizaţiei de încadrare pentru persoanele care sunt demnitari, ocupă funcţii publice şi de demnitate publică, ca unică formă de remunerare a activităţii corespunzătoare funcţiei."

Din interpretarea sistematică şi teleologică a normelor de drept menţionate rezultă că personalul din instituţii şi autorităţi publice va fi salarizat la nivelul maxim existent în plată, dacă îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii cu alte persoane având aceeaşi funcţie/grad/treaptă şi gradaţie.

Cu alte cuvinte, de la data intrării în vigoare a Legii nr. 71/2015 se consfinţeşte principiul de dreptul muncii conform căruia la muncă egală trebuie acordată o remuneraţie egală, pentru persoanele din sistemul bugetar care lucrează în condiţii similare având aceeaşi funcţie/grad/treaptă şi gradaţie.

Aşadar, egalizarea remuneraţiilor trebuia efectuată de la data intrării în vigoare a actului normativ menţionat, adică de la data de 9 aprilie 2015.

Concluzia instanţei de fond este în sensul interpretării pe care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a realizat-o prin Decizia nr. 23/26.09.2016, respectiv că "(…) Nivelul de salarizare determinat prin aplicarea art. 1 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările şi completările ulterioare, este cel ce interesează în aplicarea dispoziţiilor art. 1 alin. (5^1) din aceeaşi ordonanţă de urgenţă, astfel încât personalul din cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază şi al sporurilor mai mici decât cele stabilite la nivel maxim în cadrul aceleiaşi instituţii sau autorităţi publice pentru fiecare funcţie/grad/treaptă şi gradaţie va fi salarizat la nivelul maxim dacă îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii. Prin urmare, în acest caz, nu va funcţiona regula menţinerii în anul 2015 a aceluiaşi nivel de salarizare din 2014 (salariul de bază şi sporuri) pentru personalul din cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice salarizate la un nivel inferior în comparaţie cu salariile de bază şi sporurile stabilite la nivel maxim în cadrul aceleiaşi instituţii sau autorităţi publice pentru fiecare funcţie/grad/treaptă şi gradaţie, dacă îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii cu cel care beneficiază de un nivel de salarizare superior, urmând ca şi acesta să fie salarizat la nivelul maxim, prin urmare, să beneficieze de o creştere salarială, prin derogare de la art. 1 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările şi completările ulterioare."

Totodată, concluzia instanţei de fond nu contrazice nici aplicarea deciziei CCR nr. 794/15.12.2016, care vine să sublinieze principiul egalităţii în faţa legii a tuturor categoriilor de salariaţi, inclusiv a magistraţilor, eliminând o serie de interpretări contradictorii cu privire la aplicarea legilor de salarizare, raportate la punerea în aplicarea a unor hotărâri judecătoreşti obţinute anterior şi incluse în baza de salarizare.

Aşadar, decizia Curţii Constituţionale consacră soluţia adoptată prin Legea nr. 71/2015, clarificările aduse fiind de natură să susţină aplicarea legii menţionate în forma intrată în vigoare la data de 9 aprilie 2015. Instanţa de contencios constituţional nu a făcut decât să elimine disparităţile de interpretare, fără să introducă un nou criteriu de calcul al indemnizaţiilor, aşa cum a considerat recurentul-pârât.

Aşa fiind, va fi înlăturată critica recurentei - pârâte cu privire la încălcarea deciziei CCR nr. 794/15.12.2016, de vreme ce aceasta nu a făcut decât să confirme principiul egalităţii în faţa legii a tuturor categoriilor de salariaţi, inclusiv a specialiştilor IT, eliminând o serie de interpretări contradictorii cu privire la aplicarea legilor de salarizare, raportate la punerea în aplicarea a unor hotărâri judecătoreşti obţinute anterior şi incluse în baza de salarizare.

Acestea sunt chestiuni de principiu care stabilesc un echilibru firesc în raporturile de muncă dintre salariaţi şi angajatori care au calitatea de instituţii publice, plecând de la premisele egalităţii, nediscriminării şi transparenţei în acordrea remuneraţiei celor care lucrează în condiţii similare având aceeaşi funcţie/grad/treaptă şi gradaţie.

Or, aceste aspecte au fost statuate prin Legea nr. 71/2015, care a intrat în vigoare la data de 9 aprilie 2015, astfel încât critica pârâtilor în acest sens apare ca nefondată.

Trebuie subliniat că potrivit deciziei Curţii Constituţionale nr. 794/15.12.2016, în cadrul aceleiaşi categorii profesionale şi familii ocupaţionale nu poate exista o salarizare diferită, raportată la mai multe valori sectoriale, diferenţele de salarizare rezultând exclusiv din coeficienţii de multiplicare specifici fiecărei funcţii şi grad.

Curtea Constituţională a statuat în cuprinsul paragrafului 21 că soluţia legislativă a egalizării indemnizaţiilor la nivel maxim s-a adoptat începând cu Legea nr. 71/2015, care a intrat în vigoare la 9 aprilie 2015.

Astfel, prin decizia Curţii Constituţionale nr. 794/15.12.2016, publicată în Monitorul Oficial nr. 1029 din 21 decembrie 2016 a fost admisă excepţia de neconstituţionalitate a art. 31 alin. (1)2 din O.U.G. nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fondurilor publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare sunt neconstituţionale.

În cuprinsul deciziei s-a menţionat că:

"Examinând excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3ind. 1 alin. (1ind. 2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015, Curtea reţine că, prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 20/2016 (care se aplică întregului personal bugetar, inclusiv magistraţilor), s-au eliminat şi diferenţele provenite din faptul că o parte dintre magistraţii şi personalul asimilat, încadraţi în aceeaşi funcţie, grad/treaptă,gradaţie, vechime în funcţie sau în specialitate au obţinut hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile (în temeiul C. proc. civ. din 1865) sau definitive (în temeiul C. proc. civ.), prin care le-au fost recunoscute majorări salariale, în timp ce alţii nu obţinuseră asemenea hotărâri judecătoreşti. Astfel, urmarea intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 20/2016 este aceea că, pentru fiecare funcţie, grad/treaptă, gradaţie, vechime în funcţie sau în specialitate, indemnizaţia de încadrare a magistraţilor şi a personalului asimilat este aceeaşi, stabilită la nivel maxim. De altfel, chiar înainte de intrarea în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 20/2016, prin art. 1 alin. (5ind. 1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, introdus prin legea sa de aprobare, Legea nr. 71/2015, s-a prevăzut aceeaşi soluţie legislativă, a egalizării indemnizaţiilor la nivel maxim."

Instanţa de contencios constituţional a statuat că efectul neconstituţionalităţii art. 31 alin. (1)2 din O.U.G. nr. 57/2015 este acela că nivelul maxim al salariului de bază/indemnizaţia de încadrare la care se face egalizarea trebuie să includă şi drepturile stabilite sau recunoscute prin hotărâri judecătoreşti. În consecinţă, personalul care lucrează în aceleaşi condiţii, trebuie să fie salarizat la nivelul maxim al salariului de bază/indemnizaţiei aflate în plată, indiferent de instituţie sau autoritate publică.

Nu în ultimul rând, prin Decizia nr. 36/4 iunie 2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a statuat că:

"În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 1 alin. (5)1din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările şi completările ulterioare, soluţia egalizării indemnizaţiilor la nivel maxim are în vedere şi majorările şi indexările recunoscute prin hotărâri judecătoreşti unor magistraţi sau membri ai personalului auxiliar, indiferent dacă ordonatorul de credite a emis sau nu ordine de salarizare corespunzătoare".

Aşadar, reglementările O.U.G. nr. 83/2004 cu modificările şi completările aduse de Legea nr. 71/2015 sau O.U.G. nr. 57/2015 cu modificările şi completările aduse de O.U.G. nr. 20/2016 şi O.U.G. nr. 43/2016 au ca scop ca personalul care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază şi al sporurilor mai mici decât cele stabilite la nivel maxim în cadrul aceleiaşi instituţii sau autorităţi publice pentru fiecare funcţie/grad/treaptă şi gradaţie, să fie salarizat la nivelul maxim, dacă îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii, premisa de aplicare a textului legal fiind stabilirea la autoritatea/instituţia publică a unui nivel maxim de salarizare, în raport de care să fie uniformizate şi celelalte drepturi salariale, având un cuantum inferior, plătite pentru fiecare funcţie/grad/treaptă şi gradaţie, atunci când titularii îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.

Înalta Curte constată că, raportându-se la familia ocupaţională "Justiţie" stabilită de Anexa VI a Legii - cadru nr. 284/2010 şi la ordonatorii principali de credite indicaţi în normele juridice respective, Curtea de apel a avut în vedere, în mod corect, situaţia de fapt existentă la data pronunţării hotărârii recurate.

Totodată, în ceea ce priveşte obligaţia ordonatorului de credite de a stabili salariile prin egalizare la nivelul cel mai mare existent în cadrul familiei ocupaţionale, obligaţie impusă de actelor normative menţionate anterior şi de cele stabilite prin decizia nr. 794/2016 din 15 decembrie 2016 a Curţii Constituţionale a României, Înalta Curte constată că reclamanţii au depus la dosar hotărâri judecătoreşti in aceste sens.

Dintre hotărârile aflate la dosar, relevantă este în special sentinţa civilă nr. 2550 din data de 23 iunie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII a de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2016 prin care s-a recunoscut reclamantei, specialist IT, cu includerea sumelor reprezentând sporul de instanţă, sentinţă rămasă definitivă prin decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 1236 din data de 27 februarie 2020.

Sentinţa instanţei de fond este criticabilă în ceea ce priveşte modalitatea de soluţionare a excepţiei autorităţii de lucru judecat în raport de sentinţa civilă nr. 2030 din 15.10.2010 pronunţată de Tribunalul Galaţi definitivă prin decizia civilă nr. 516/R din 10.03.2011 a Curţii de Apel Galaţi şi sentinţa civilă nr. 2460 din 29.11.2010 pronunţată de Tribunalul Galaţi.

Astfel cum se poate observa hotărârile invocate au fost fundamentate pe interpretarea dispoziţiilor art. 28 din anexa din O.G. nr. 27/2006 şi a dispoziţiilor art. 13,16,22 din O.G. nr. 8/2007, în timp ce prezenta acţiune este întemeiată pe dispoziţiile O.U.G. nr. 83/2014, astfel cum au fost acestea modificate şi completate prin Legea nr. 71/2015, precum şi pe dispoziţiile O.U.G. nr. 20/2016.

Or, cum hotărârile invocate cu autoritatea de lucru judecat au avut în vedere acte normative anterioare, nu pot fi opuse în prezentul litigiu, în condiţiile regimului juridic reglementat de Legea nr. 71/2015, impunându-se reformarea sentinţei în acest sens.

Are in vedere instanţa de control judiciar că din probele depuse la dosar, rezultă că prin Ordinul nr. 62 din data de 23.02.2017 emis de Preşedintele Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-au stabilit pentru specialiştii IT drepturile salariale prin includerea majorării pentru nivelul instanţei, incepând cu data de 1 octombrie 2016.

7. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul prevederilor art. 496 din C. proc. civ., coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 Înalta Curte va respinge recursul pârâtei şi va admite recursul reclamanţilor, casând în parte sentinţa atacată, în sensul obligării pârâtei Curţii de Apel Galaţi să emită noi decizii în favoarea reclamanţilor prin care să acorde sporul de instanţă începând cu data de 1.10.2016.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Curtea de Apel Galaţi împotriva sentinţei civile nr. 4119 din 3 noiembrie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Admite recursul formulat de recurenţii-reclamanţi A., B., C., D. şi E. împotriva sentinţei civile nr. 4119 din 3 noiembrie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.

Casează în parte sentinţa atacată şi rejudecând:

Obligă pârâta Curtea de Apel Galaţi să emită noi decizii în favoarea reclamanţilor prin care să acorde sporul de instanţă începând cu data de 1.10.2016.

Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 7 iulie 2020 .