Appeal on costs allowed; costs award removed where administrative claim request not a default notice triggering Article 454 exception.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice admitted the appeal by the defendant Guarantee Fund of Insured Persons, partially cassated the Court of Appeal Bucharest’s judgment of 13 October 2017, and removed the award of litigation costs against the defendant, while upholding the rest of the judgment (which had dismissed the claimants’ action as moot after the defendant voluntarily paid the disputed amount); it also ordered the claimants to pay the defendant 100 RON in appeal costs. The underlying dispute was an administrative challenge by two claimants to the defendant’s decision rejecting part of their insurance-compensation claim under Law No. 213/2015 and ASF Norm No. 16/2015, following the insurer’s bankruptcy. The decisive legal ground was a misapplication of Article 454 of the Civil Procedure Code and Article 1522(5) of the Civil Code: the lower court wrongly treated the claimants’ 11 February 2016 payment request under Article 14 of Law No. 213/2015 as a prior notice of default, since that request was a mandatory step in the administrative claims procedure and not a demand that could trigger the exception allowing costs against a defendant who admitted the claim at the first hearing; the law imposed no express deadline for the Fund to answer such requests, so the defendant could not be penalized with costs.
Legislator headnote
AI generatedart. 454 din C. proc. civ, art. 14 din Legea nr. 213/2015, art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ, art. 493 din C. proc. civ, art. 451 din C. proc. civ, art. 496 din C. proc. civ; Appeal on costs allowed; costs award removed where administrative claim request not a default notice triggering Article 454 exception: The underlying dispute was an administrative challenge by two claimants to the defendant’s decision rejecting part of their insurance-compensation claim under Law No. 213/2015 and ASF Norm No. 16/2015, following the insurer’s bankruptcy. The decisive legal ground was a misapplication of Article 454 of the Civil Procedure Code and Article 1522(5) of the Civil Code: the lower court wrongly treated the claimants’ 11 February 2016 payment request under Article 14 of Law No. 213/2015 as a prior notice of default, since that request was a mandatory step in the administrative claims procedure and not a demand that could trigger the exception allowing costs against a defendant who admitted the claim at the first hearing; the law imposed no express deadline for the Fund to answer such requests, so the defendant could not be penalized with costs.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedLegal basis for the Court to admit the appeal and quash the challenged decision in part.
Corroborated with Art. 496 C. proc. civ. as legal basis for the solution adopted in the appeal.
Basis for ordering the respondents to pay the appellant's litigation costs in the appeal.
Full text
Şedinţa publică din data de 7 iulie 2020
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal la data de 21.03.2017 reclamanţii A. S.A şi B. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor au formulat contestaţie împotriva deciziei nr. 4389/22.02.2017, solicitând anularea parţială a deciziei, în sensul anularii articolul 2 prin care a fost respinsa cererea de plata pentru suma de 2.214,25 euro, constatarea ca întemeiată a cererii de plata a despăgubirii în cuantum de 15.500 euro ce derivă din contractul de asigurare nr. x/22.11.201 si pe cale de consecinţa, obligarea paratului si la plata sumei de 2.214,25 euro, urmând ca acesta sa achite o indemnizaţie totala de 15.500 euro, cu cheltuieli de judecata.
2. Hotărârea primei instanţe
Prin sentinţa civilă nr. 3687 din 13 octombrie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal s-a respins acţiunea formulată de reclamanţii A. S.A. şi B. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, ca lipsită de interes.
A fost obligat pârâtul să plătească reclamantei A. S.A. suma de 2.350 RON, cheltuieli de judecata, taxa de timbru si onorariul avocaţial.
3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva sentinţei menţionate la pct. 2 a formulat recurs pârâtul criticând-o pentru motive de nelegalitate.
A susţinut pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor ca instanţa a făcut o greşita aplicare a dispoziţiilor art. 454 din C. proc. civ., apreciind că cererea din data de 11.02.2006 reprezintă o notificare de punere în întârziere a sa, aceasta reprezentând în fapt cererea de plată reglementată de dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 213/2015 şi art. 20 din Norma ASF nr. 16/2015, reprezentând o etapă a procedurii administrative obligatorie pentru obţinerea creanţelor de asigurări care rezultă dintr-un contract de asigurare.
Pentru aceste motive, s-a solicitat admiterea recursului şi casarea sentinţei atacate în ceea ce priveşte obligarea recurentului - pârât la plata cheltuielilor de judecată.
În drept recursul s-a întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.
4. Apărările formulate în cauză
Intimata - reclamantă S.C. B. S.R.L. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, instanţa de fond reţinând în mod corect că la data de 29 septembrie 2015 s-a formulat cerere de plată, iar la data de 11.02.2015, notificare de punere în întârziere a recurentului pârât.
5. Procedura de soluţionare a recursului
Prin rezoluţia completului învestit cu soluţionarea dosarului a fost fixat termen de judecată pe fond a recursului la data de 12 mai 2020, constatându-se că nu mai subzistă motivele care au determinat fixarea termenului de judecată pentru examinarea recursului, prin prisma exigenţelor dispoziţiilor art. 493 alin. (5) - (7) din C. proc. civ., faţă de Hotărârea Colegiului de Conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de Hotărârea Plenului Judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispoziţiile art. 493 din C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.
Cauza a fost suspendată având în vedere dispoziţiile Decretului Preşedintelui României privind instituirea stării de urgenţă nr. 195 din 16 martie 2020, fiind repusă pe rol la data de 7 iulie 2020.
6. Soluţia instanţei de recurs
Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârât este întemeiat, pentru următoarele considerente:
Argumente de fapt şi de drept relevante
Reclamanţii au formulat contestaţie la data de 21 martie 2017 împotriva deciziei nr. 4389/22.02.2017 emisă de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, solicitând anularea parţială a deciziei, în sensul anularii articolul 2 prin care a fost respinsa cererea de plata pentru suma de 2.214,25 euro, constatarea ca întemeiată a cererii de plata a despăgubirii în cuantum de 15.500 euro ce derivă din contractul de asigurare nr. x/22.11.201 si pe cale de consecinţa, obligarea paratului si la plata sumei de 2.214,25 euro, urmând ca acesta sa achite o indemnizaţie totala de 15.500 euro, cu cheltuieli de judecata.
Pârâtul a depus O.P. nr. x din 07.06.2017 din care rezulta ca a făcut plata sumei de 10.109,11 RON (c/v în RON a sumei de 2.214,25 Euro), recunoscând pretenţiile reclamanţilor, în raport de care prima instanţă a constatat acţiunea ca lipsită de interes.
Însă, judecătorul fondului a dispus obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamanţi, până la primul termen de chemare în judecată, apreciind că pârâtul a fost pus în întârziere anterior prin notificarea din 11.02.2017.
Potrivit dispoziţiilor art. 454 din C. proc. civ. Pârâtul care a recunoscut, la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate, pretenţiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, cu excepţia cazului în care, prealabil pornirii procesului, a fost pus în întârziere de către reclamant sau se afla de drept în întârziere.
Dispoziţiile art. 1.522 alin. (5) din C. civ., aplicabile, prevăd că Cererea de chemare în judecată formulată de creditor, fără ca anterior debitorul să fi fost pus în întârziere, conferă debitorului dreptul de a executa obligaţia într-un termen rezonabil, calculat de la data când cererea i-a fost comunicată. Dacă obligaţia este executată în acest termen, cheltuielile de judecată rămân în sarcina creditorului.
Analizând motivele de recurs din perspectiva cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că instanţa fondului a făcut o greşită interpretare a dispoziţiilor mai sus arătate raportat la situaţia speţei de faţă.
Astfel, are în vedere instanţa de recurs că Legea nr. 213/2015 privind Fondul de garantare a asiguraţilor prevede o procedură administrativă în situaţia acoperii din fondurile pârâtului a creanţelor de asigurare în caz de deschidere a procedurii falimentului pronunţată împotriva unui asigurător.
Potrivit dispoziţiilor art. 14 din lege (1) În vederea încasării indemnizaţiilor/despăgubirilor, orice persoană care pretinde un drept de creanţă de asigurări împotriva asigurătorului în faliment poate formula o cerere motivată în acest sens, adresată Fondului în termen de 90 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii falimentului sau de la data naşterii dreptului de creanţă, atunci când acesta s-a născut ulterior. Cererea-tip de plată va fi prevăzută în reglementările emise în aplicarea prezentei legi.
(2) Cererea-tip de plată prevăzută la alin. (1) se formulează în scris de către potenţialul creditor şi se depune direct la sediul Fondului sau prin poştă, cu scrisoare recomandată, cu confirmare de primire, prin poşta electronică sau prin alte mijloace ce asigură transmiterea textului actului şi confirmarea primirii acestuia. Odată cu cererea-tip de plată, persoana respectivă anexează înscrisurile justificative, în copie legalizată, din care să rezulte cu exactitate cuantumul sumelor solicitate.
La dosar nu există notificarea de punere în întârziere din data de 11.02.2017, fiind identificat doar înscrisul depus la data de 11.02.2016, care însă nu reprezintă o notificare de punere în întârziere, ci cerea de plată înregistrată la pârât cu nr. x, în condiţiile art. 14 din Legea nr. 213/2015.
Având în vedere aceste împrejurări, precum şi faptul că dispoziţiile legii nu prevăd expres un termen de soluţionare al cererilor de despăgubiri, reţine Înalta Curte că soluţia primei instanţe este greşită în ceea ce priveşte obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, urmând a fi înlăturată această obligaţie.
Ca efect al admiterii prezentului recurs, în temeiul art. 451 din C. proc. civ., vor fi obligaţi intimaţii - reclamanţi la plata cheltuielilor de judecată în recurs, reprezentând taxa judiciară de timbru.
7. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Pentru considerentele expuse, în temeiul prevederilor art. 496 din C. proc. civ., coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 Înalta Curte va admite recursul, va casa sentinţa în parte atacată şi, va înlătura menţiunea obligării pârâtului Fondul de Garantare a Asiguraţilor la plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul formulat de recurentul-pârât Fondul de Garantare a Asiguraţilor împotriva sentinţei civile nr. 3687 din 13 octombrie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.
Casează în parte sentinţa atacată şi rejudecând:
Înlătură obligarea pârâtului Fondul de Garantare a Asiguraţilor la plata cheltuielilor de judecată.
Menţine în rest celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.
Obligă intimaţii - reclamanţi B. S.R.L. şi A. S.A. la plata sumei de 100 de RON, reprezentând cheltuieli de judecată, în favoarea recurentului pârât.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 7 iulie 2020 .