Retrocession of nationalized properties: standing of religious entity and private foundation as successors to administrative funds

Şedinţa publică din data de 7 iulie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal la data de 27 decembrie 2016 sub nr. x/2016, reclamantele Arhiepiscopia Romano-Catolică Alba Iulia şi A. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României - Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, ca instanţa să dispună anularea în tot a Deciziilor nr. 6194 din data de 20.10.2016, nr. 6195 din data de 20.10.2016, nr. 6196 din data de 20.10.2016, nr. 6197 din data de 20.10.2016, nr. 6198 din data de 20.10.2016, nr. 6199 din data de 20.10.2016, nr. 6200 din data de 20.10.2016, emise de Guvernul României - Comisia Specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, comunicate pe data de 28.11.2016; admiterea cererilor de retrocedare înregistrate cu nr. x/30.01.2003, y/30.01.2003, z/30.01.2003, w/30.01.2003, t/30.01.2003, s/30.01.2003 şi 1078/30.01.2003 la Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri imobiliare care au aparţinut cultelor religioase din România în sensul retrocedării în natură a imobilului revendicat iar în cazul în care retrocedarea în natură nu este posibilă prin acordarea de măsuri compensatorii.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 51 din 19 mai 2017 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantelor Arhiepiscopia Romano-Catolică Alba Iulia şi A., invocată prin întâmpinare şi, în consecinţă:

S-a respins contestaţia formulată de reclamantele Arhiepiscopia Romano-Catolică Alba Iulia şi A. în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României - Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, ca fiind formulată de persoane lipsite de calitate procesuală activă.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei menţionate la pct. 2 au formulat recurs reclamantele criticând-o pentru următoarele motive de nelegalitate, fiind invocat cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.:

- în mod greşit instanţa de fond a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a Arhiepiscopiei Romano-Catolic Alba Iulia în condiţiile în care O.G. nr. 94/2000 nu specifică de către cine anume pot fi atacate cu contestaţie la instanţa de contencios administrativ deciziile Comisiei Speciale de Retrocedare, şi nici din textul de lege nu rezultă că doar titularul cererii poate formula contestaţie;

- Arhiepiscopia Romano - Catolică Alba Iulia are calitate procesuală activă în prezenta cauză raportat la faptul că Acordul privitor la interpretarea art. IX din Concordatul de la 10 mai 1927, între Sf. Scaun şi Guvernul Român, publicat în anul 1932 a stabilit că toate bunurile aparţinând Statusului Romano-Catolic, să fie redenumite "Consiliu al Diocezei Catolice de rit latin de Alba-Iulia", bunurile fiind bunuri ecleziastice, supuse regimului juridic din dreptul canonic şi rămân în proprietatea fondurilor;

- legea pentru regimul cultelor din 1928, a statuat că administrarea patrimoniilor şi fundaţiunilor cultelor se fac de organele for competente, sub supravegherea autorităţilor bisericeşti superioare, conform dreptului canonic;

- prin decretul-lege din 1 martie 1940, România a ratificat acordul privitor Ia interpretarea art. IX din Concordatul de Ia 10 mai 1927 dintre Sfântul Scaun şi Guvernul României precum şi Statutele Consiliului diocezei Catolic de rit latin de Alba-Iulia, astfel că potrivit art. V, toate bunurile ce se găseau la data de 1 ianuarie 1932, în posesiunea şi sub administrare acelui Status Romano - Catholicus Transylvaniensis sunt bunuri cu caracter ecleziastic şi vor fi întrebuinţate conform destinaţiunii lor iniţiale, iar dreptul de proprietate este şi rămâne garantat în favoarea fondurilor respective;

- calitatea procesuală activă a fost recunoscută prin sentinţa civilă nr. 1515/01.08.2001 a Judecătoriei Miercurea Ciuc pronunţată în dosarul nr. x/2001 şi prin încheierea civilă nr. 5348 din 25 noiembrie 2005 a Judecătoriei Cluj Napoca prin care A. având ca unic fondator Arhiepiscopia Romano Catolică din Alba Iulia a dobândit personalitate juridică;

- este dovedit indubitabil caracterul de bun ecleziastic a Bisericii universale Romano - Catolice până la data naţionalizării al bunurilor imobile revendicate prin cererea de retrocedare nr. x/30.01.2003, conform canonului 1257 din Codul de drept canonic al Bisericii Romano-Catolice;

- fondurile pe care erau evidenţiate imobilele revendicate nu erau fundaţii cu personalitate juridică de sine stătătoare, erau fonduri de bunuri care au constituit un patrimoniu de afectaţiune sau scop, devenind o universalitate juridică aparţinând însă tot cultului religios catolic;

- naţionalizarea bunurilor imobiliare de la Fondul de Religiune Studii şi Burse administrat de Ordinarul catolic de rit latin de Alba Iulia de către Statul Român s-a făcut în mod abuziv, iar Statul nu a dobândit în mod legitim bunul imobil;

- din prevederile Codului de drept canonic a Bisericii Romano - Catolice din 1917 în vigoare la data naţionalizării, rezultă că la încetarea unei persoane juridice bisericeşti, bunurile acestuia se transmit în proprietatea persoanei juridice bisericeşti supraordonate;

- Arhiepiscopia Romano - Catolică Alba Iulia, pentru a se conforma cerinţelor legale, a reînfiinţat Statusul Romano - Catolic din Transilvania în anul 2005 sub forma unei fundaţii, în baza O.G.. 26/2000 privind asociaţiile şi fundaţiile. Actul constitutiv şi Statutul Fundaţiei prevede că fundaţia este continuatorul Statusului Romano-Catolic istoric a Consiliului Arhidiecezei Catolice de rit latin din Alba Iulia, în mod implicit şi a fondurilor care au aparţinut de acesta, iar activitatea fundaţiei are un caracter religios cu scopul principal de a sprijini învăţământul confesional;

- obiectul O.U.G. nr. 94/2000 este acela de retrocedare a bunurilor naţionalizate ce au aparţinut cultelor religioase motiv pentru care prevalează necesitatea dovedirii calităţii de bun ce s-a aflat în proprietatea cultului religios şi nu aceea de a se stabili cărei părţi componente din cult i-a aparţinut acel bun.

Pentru toate aceste motive s-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi admiterea acţiunii.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata pârâtă a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

A arătat că sentinţa este legală şi temeinică, fiind corect interpretate şi aplicate dispoziţiile O.U.G. nr. 94/2000, reţinând faptul că reclamantele nu au făcut dovada calităţii procesuale active.

S-a invocat împrejurarea că nici Consiliul Arhidiecezei şi nici Arhiepiscopia nu au calitatea de continuatori ale proprietarilor tabulari Fondul de Studii, sau Fondul de Religiune. O.U.G. nr. 94/2000 prevede posibilitatea restituirii bunurilor care au aparţinut, în sensul că s-au aflat în proprietatea cultelor religioase, iar nu restituirea bunurilor cu caracter ecleziastic, aflate în administrarea acestora, astfel că în procedura administrativă de restituire trebuie dovedit dreptul de proprietate al solicitantului asupra bunurilor a căror restituire se doreşte. Caracterul ecleziastic al unui bun nu conduce la concluzia automat că dreptul de proprietate asupra respectivului bun aparţine bisericii.

A. reprezintă o persoană juridică română de drept privat înfiinţată în temeiul O.G. nr. 26/2000, nu are caracter de cult religios în accepţiunea O.U.G. nr. 94/2000 şi nu este persoana îndreptăţită la restituire. Fundaţia, chiar în calitate de succesoare în drepturi a Consiliului Arhidiecezei, nu poate dobândi un drept de proprietate care nu s-a aflat în patrimoniul antecesorului său.

5. Procedura de soluţionare a recursului

Prin rezoluţia completului învestit cu soluţionarea dosarului a fost fixat termen de judecată pe fond a recursului la data de 31 martie 2020, constatându-se că nu mai subzistă motivele care au determinat fixarea termenului de judecată pentru examinarea recursului, prin prisma exigenţelor dispoziţiilor art. 493 alin. (5) - (7) din C. proc. civ., faţă de Hotărârea Colegiului de Conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de Hotărârea Plenului Judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispoziţiile art. 493 din C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

Cauza a fost suspendată de plin drept având în vedere dispoziţiile Decretului Preşedintelui României privind instituirea stării de urgenţă nr. 195 din 16 martie 2020, fiind repusă pe rol la data de 7 iulie 2020.

6. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamante este nefondat, pentru următoarele considerente:

Argumente de fapt şi de drept relevante

Cererile de retrocedare înregistrate sub nr. x, 1070, 1073, 1074, 1076, 1077 şi 1078 din 30.01.2003, soluţionate prin deciziile atacate, au fost depuse de reclamanta Arhiepiscopia Romano-Catolică, prin Arhiepiscop Dr. B., pentru Consiliul Arhidiecezei Romano-Catolice de Alba Iulia.

Prin Deciziile contestate pârâta, în temeiul art. 1 alin. (1) al art. 3 alin. (6) din O.U.G. nr. 94/200, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, a respins cererile de retrocedare, reţinând că nu este identitate între cel care revendică imobilul şi titularul dreptului de proprietate din cartea funciară, întrucât imobilul solicitat nu a constituit proprietatea Consiliului Arhidiecezei Romano - Catolice de Alba Iulia ci a Fondului de religiune, studii şi burse administrat de Ordinariatul Catolic de rit latin de Alba Iulia.

Potrivit art. 1 din O.U.G. nr. 94/2000, "(1) Imobilele care au aparţinut cultelor religioase din România şi au fost preluate în mod abuziv, cu sau fără titlu, de statul român, de organizaţiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, altele decât lăcaşele de cult, aflate în proprietatea statului, a unei persoane juridice de drept public sau în patrimoniul unei persoane juridice din cele prevăzute la art. 2, se retrocedează foştilor proprietari, în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă. (...) (3) Sunt imobile, în sensul prezentei ordonanţe de urgenţă, construcţiile existente în natură, împreună cu terenurile aferente lor, situate în intravilanul localităţilor, cu oricare dintre destinaţiile avute la data preluării în mod abuziv, precum şi terenurile aflate la data preluării abuzive în intravilanul localităţilor, nerestituite până la data intrării în vigoare a prezentei legi (...).".

Potrivit pct. l din Normele metodologice de aplicare a art. 1 din O.U.G. nr. 94/2000, "Sunt considerate abuzive acele preluări de proprietate, cu privire la imobile aparţinând cultelor religioase, care s-au produs în temeiul sau ca efect al unor acte normative ori administrative emise în intervalul 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, denumit în continuare perioada de referinţă, dacă nu s-au acordat despăgubiri juste şi echitabile în raport cu perioada preluării. În cazul în care s-au plătit despăgubiri, dar acestea sunt considerate neîndestulătoare, restituirea în natură sau, după caz, acordarea despăgubirilor prevăzute de titlul VII din Legea nr. 247/2005 este condiţionată de restituirea despăgubirilor primite sau de scăderea valorii acestora, după caz, în condiţiile stabilite prin acelaşi act normativ. (...)".

A reţinut corect prima instanţă că, din tot cuprinsul cererii de chemare în judecată, rezultă că aceasta nu este formulată de petentul Consiliul Arhidiecezei Romano-Catolice de Alba Iulia, ci de Arhiepiscopia Romano-Catolică Alba Iulia şi de A., în nume propriu.

Mai constată instanţa de control judiciar că prin motivele de recurs, deşi încadrate de recurente în cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., se critică în fapt calitatea de titular al cererii de restituire al reclamantelor din perspectiva corectei aplicări a dispoziţiilor O.U.G. nr. 94/2000, respectiv a prevederilor art. 1, 8 şi 18 din Legea nr. 554/2004, cu argumente circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Reţine Înalta Curte că, în esenţă, pârâta a respins cererile de retrocedare pentru că Fondul de Religiune, Fondul de studii şi Fondul de burse reprezentau în realitate bunuri publice afectate scopurilor expres indicate, care erau doar administrate în acest scop de cultul romano-catolic, de Ordinariul Catolic de rit latin de Alba Iulia.

Prin decizia nr. 1664/1924 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-a reţinut că Fondurile sunt bunuri publice în considerarea interesului general al statului, astfel că asupra averii fundaţionale, rămasă pe teritoriul României, cultul romano-catolic avea doar un drept de administrare, fiind recunoscut dreptul de supremă inspecţiune în favoarea Statului Român în urma tratatului de pace de la Trianon.

Era recunoscut, aşadar, doar un drept de administrare, iar nu un drept de proprietate în favoarea Ordinariului Catolic de rit latin de Alba Iulia, toate drepturile patrimoniale ce se găseau sub administraţia Statusului Romano-Catolic, transformat în Consiliu al Diocezei Catolice de rit latin de Alba Iulia, fiind pe viitor administrate de Ordinariul catolic de rit latin de Alba Iulia. Dreptul de proprietate aparţinea diferitelor fonduri şi nu Statusului Romano-Catolic. Ceea ce s-a recunoscut, chiar în considerarea caracterului ecleziastic al bunurilor, este menţinerea dreptului de proprietate conform intenţiei fondatorului acestor fonduri, menţinerea dreptului de administrare în favoarea cultului romano - catolic, folosirea acestor bunuri de cultul romano-catolic în scopul pentru care aceste fonduri au fost create, sub controlul şi supravegherea Statului Român. Nu s-a recunoscut dreptul de proprietate asupra bunurilor ce formau fondurile sus indicate în favoarea cultului romano-catolic.

In ceea ce o priveşte pe recurenta - reclamantă A., prin încheierea civilă nr. 5348/CC/25.11.2005 pronunţată de Judecătoria Cluj - Napoca în dosarul nr. x/2005 s-a încuviinţat dobândirea personalităţii juridice a Fundaţiei "Statusul Romano Catolic din Transilvania/Erdelyi Romai Katolikus Status", în condiţiile Legii nr. 246/2005 şi s-a dispus înscrierea acesteia în registrul special, hotărâre care nu cuprinde dispoziţii sau constatări referitoare la calitatea de continuator sau succesor al altei persoane juridice, ci se limitează la verificările şi menţiunile prevăzute de O.G. nr. 26/2000, modificată prin Legea nr. 246/2005, în vederea înregistrării fundaţiei.

Fundaţia a fost înfiinţată, ulterior adoptării O.U.G. nr. 94/2000, de către Arhiepiscopia Romano-Catolică Alba Iulia iar prin Actul constitutiv şi Statutul unei fundaţii persoane juridice de drept civil nu i se poate conferi acesteia calitatea de cult religios recunoscut în România în accepţiunea O.U.G. nr. 94/2000.

7. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinţei prin prisma dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 sau 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de recurentele-reclamante Arhiepiscopia Romano-Catolică Alba Iulia şi A. împotriva sentinţei nr. 51/2017 din 19 mai 2017 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 7 iulie 2020.