Securitate collaborator status determination under Emergency Ordinance No. 24/2008 and proof of party-expert fees

Şedinţa publică din data de 25 iunie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a în data de 17.12.2015, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a chemat in judecata pe paratul A., solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună constatarea calităţii pârâtului de colaborator al Securităţii.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 1022 din 7 martie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a dispus următoarele:

- a respins obiecţiunile la raportul de expertiza, ca neîntemeiate; a respins solicitarea de lămurire/completare a raportului de expertiza, ca neîntemeiată;

- a admis acţiunea formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, în contradictoriu cu pârâtul A.;

- a constatat calitatea paratului de colaborator al Securităţii, in sensul art. 2, lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008;

- a obligat paratul la plata către reclamant a sumei de 1.260 RON, cu titlu de cheltuieli de judecata, constând in onorariu expertiza judiciara;

- a respins cererea reclamantului de obligare a paratului la plata cheltuielilor de judecata constând in onorariul expertului criminalist parte, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 1022 din 7 martie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, au declarat recurs pârâtul A. şi de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii.

3.1. Reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a formulat recurs împotriva sentinţei pronunţate de instanţa de fond, în temeiul art. 488 pct. 8 C. proc. civ., susţinând în esenţă că hotărârea a fost pronunţată cu încălcarea dispoziţiilor art. 451, art. 452 şi art. 453 C. proc. civ.

În opinia recurentului-reclamant, în mod greşit a apreciat prima instanţă că pentru dovedirea existenţei şi întinderii cheltuielilor reprezentate de plata expertului parte, nu este suficientă depunerea facturii şi a ordinului de plată, atât timp cât în cuprinsul facturii se face trimitere la numărul de dosar în care a fost încuviinţată participarea expertului parte.

3.2. Pârâtul A. a formulat recurs împotriva sentinţei pronunţate de instanţa de fond, în temeiul art. 488 pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

În susţinerea motivului de recurs prevăzut de art. 488 pct. 6 C. proc. civ., pârâtul a arătat că în mod greşit prima instanţă a respins obiecţiunile si solicitarea de lămurire/completare a expertizei, motiv pentru care solicită reanalizarea acestora, raportat la concluziile total diferite.

Deşi prima expertiza a stabilit ca nu recurentul-intimat este semnatarul notelor informative, instanţa a apreciat neconcludent raportul, fată de faptul că "pârâtul nu deţine fonduri pentru expertiza şi evaluarea tuturor notelor informative". In condiţiile în care reclamantul a achitat onorariu şi expert parte pentru o altă expertiza, instanţa a încălcat dreptul fundamental la apărare a recurentului-intimat şi a apreciat subiectiv asupra corectitudinii concluziilor, fără o motivare în fapt şi în drept.

Instanţa de fond, prin considerentele sentinţei recurate - pag. 5-9, a analizat "Notele informative", concluzionând că din acestea rezultă "o serie de informaţii nerelevante din punct de vedere al O.U.G. nr. 24/2008", "dar au fost denunţate si activităţi si atitudini potrivnice regimului totalitar comunist", aceste informaţii fiind susceptibile să ducă la îngrădirea drepturilor si libertăţilor fundamentale ale omului." Instanţa de fond nu motivează şi nu face nici o referire la temeiul de drept al acestei "motivări".

În susţinerea motivului de recurs prevăzut de art. 488 pct. 8 din C. proc. civ.,recurentul-pârât a arătat că prin întâmpinarea formulată, prin dezbaterile orale şi concluziile scrise, precum şi prin întreg probatoriul administrat, a rezultat, fără putinţă de tăgadă, lipsa angajamentului privind calitatea de colaborator, conform dispoziţiilor legale din Legea nr. 293/2008, Legea nr. 311/2004 modificata si completata prin O.U.G. 95/29.12.2014.

Prin art. 8 din Legea nr. 311/2004 modificata si completata prin O.U.G. nr. 95/29.12.2014, se prevede expres ca nu beneficiază de prevederile acestei legi persoanele care sunt dovedite a fi fost implicate in activităţile fostei securităţi ca politie politica, precum si persoanele care au organizat, au acţionat împotriva Revoluţiei. Astfel, SSPR cere CNSAS sa verifice dacă beneficiarul, în speţa recurentul-intimat A. a făcut poliţie politică.

Calitatea de colaborator poate fi probata numai printr-un înscris prin care să se prevadă identitatea intre autorul înscrisurilor denunţătoare sub nume conspirativ şi persoana fizica declarata colaborator al securităţii.

Prin probatoriile administrate a rezultat inexistenta unui angajament prin care sa se poate stabili legătura între numele conspirativ "B." şi paratul A..

Mai mult, Notele prezentate pentru perioada 1978-1979 (perioada in care recurentul-intimat era elev de liceu) nu conduc la îndeplinirea condiţiilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, respectiv nu sunt de natura a fi produs repercusiuni asupra vreunei persoane şi/sau îngrădirea drepturilor fundamentale ale omului.

Instanţa nu s-a pronunţat asupra acestui aspect şi nici nu a motivat asupra îndeplinirii condiţiilor imperative ale legilor aplicabile, încălcând astfel norme de drept material. Sentinţa atacată este nelegală şi faţă de faptul că instanţa de fond nu a reţinut ca fiind îndeplinite cumulativ cele trei condiţii imperativ prevăzute de art. 2 lit. b) O.U.G. nr. 24/2008, respectiv calitatea de colaborator al securităţii.

Notele informative, în accepţiunea instanţei de fond, au fost susceptibile să conducă la îngrădirea liberaţii persoanelor vizate.

Recurentul-pârât apreciază că este neîndeplinită şi a doua condiţie, respectiv nici o persoana nu a avut de suferit. În opinia recurentului-pârât, sentinţa instanţei de fond nu cuprinde motivarea în fapt şi în drept.

Interpretarea instanţei a calităţii de colaborator al securităţii a recurentului - intimat are la baza prezumţii si suspiciuni.

În fine, recurentul-pârât a susţinut că neîndeplinirea cumulativă a condiţiilor prevăzute de art. 2 lit. b) O.U.G. nr. 24/2008 cu raportare la prevederile art. 8 Legea nr. 341/2004 modificată prin O.U.G. nr. 95/2014, conduce la neîndeplinirea condiţiilor pentru admiterea constatării calităţii de colaborator al securităţii de către recurentul-intimat.

4. Procedura de soluţionare a recursului

Având în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 21 noiembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul contenciosului administrativ şi fiscal, a fost fixat termen pentru soluţionarea recursului de faţă, la data de 11 iunie 2020.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurenţi, a apărărilor expuse în întâmpinările formulate, Înalta Curte apreciază că recursul formulat de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii este fondat, iar recursul formulat de pârâtul A. este nefondat.

Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

1. În ceea ce priveşte recursul formulat de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii;

Reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a sesizat instanţa de judecată, susţinând că pârâtul A. a fost recrutat în perioada în care era elev în clasa a XI a la Liceul Industrial Adjud, "în vederea acoperirii informative" a liceului, fiindu-i atribuit numele conspirativ "B.".

Curtea de Apel Bucureşti admis acţiunea reclamantului, a constatat calitatea de colaborator a pârâtului şi a obligat pârâtul la plata către reclamant a sumei de 1.260 RON, cu titlu de cheltuieli de judecata, constând in onorariu expertiza judiciara, respingând cererea reclamantului de obligare a paratului la plata cheltuielilor de judecata constând in onorariul expertului criminalist parte, precum şi obiecţiunile la raportul de expertiza şi solicitarea de lămurire/completare a raportului de expertiza, ca neîntemeiate.

Înalta Curte constată că sunt fondate criticile recurentului-reclamant Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii potrivit cărora în mod greşit, prima instanţă a respins cererea de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecata constând in onorariul expertului criminalist parte.

Instanţa de control judiciar reţine că în cauză, Curtea de apel a încuviinţat participarea domnului expert C., în calitate de expert parte, expert ce a formulat obiecţiuni la primul raport de expertiză, având în vedere că acest raport a avut în vedere doar o singură notă informativă conţinând scris caligrafic prin raportare la scripte de comparaţie conţinând scris tipografic.

În urma efectuării celui de-al raport de expertiză, la care a participat şi expertul parte C., reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a plătit atât onorariul către Laboratorul Interjudeţean de Expertize Criminalistice Bucureşti, cât şi către expertul parte încuviinţat în cauză.

Prin urmare, Înalta Curte constată că, în mod greşit, prima instanţă a respins cererea reclamantului de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariul expertului criminalist parte, cu motivarea că reclamantul nu a depus contractul de prestări servicii încheiat cu expertul parte.

Astfel, contrar celor reţinute de prima instanţă, în cauză nu este necesară depunerea contractului de prestări servicii încheiat cu expertul parte C., câtă vreme la dosarul de fond, este depus ordinul de plată şi factura emisă de expertul parte, care dovedesc plata onorariului şi în care se menţionează explicit numărul dosarului x/2015, precum şi numele pârâtului A. care solicitase verificarea de scripte,

Aşadar, Înalta Curte constată că în cauză, este dovedită întinderea şi existenţa cheltuielilor de judecată reprezentate de plata onorariului pentru expertul parte C., astfel că în temeiul dispoziţiilor art. 453 C. proc. civ., se impune obligarea pârâtului A. la plata acestor cheltuieli de judecată.

2. În ceea ce priveşte recursul declarat de pârâtul A. întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ.:

a.Referitor la motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ.

Sub aspectul solicitării de casare a sentinţei recurate din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., instanţa de control reţine că acest motiv de recurs vizează ipoteze variate: nemotivare, motivare insuficientă sau motive contradictorii sau numai motive străine de natura pricinii.

Analizând hotărârea pronunţată de prima instanţă sub acest aspect, Înalta Curte constată că susţinerile recurentului-pârât în sensul că în mod greşit prima instanţă a respins obiecţiunile şi solicitarea de lămurire/completare a expertizei, iar sentinţa pronunţată nu cuprinde o motivare în fapt şi în drept, nu au fundament în raţionamentul juridic expus de judecătorul fondului.

Împrejurarea că recurentul este nemuţumit că i-au fost respinse obiecţiunile si solicitarea de lămurire/completare a expertizei, nu poate avea ca efect casarea hotărârii, deoarece instanţele nu sunt obligate sa administreze toate probatoriile solicitate de părţi şi în forma solicitată de părţi, ci trebuie sa verifice utilitatea şi pertinenţa acestora în raport de obiectul şi natura cauzei.

In prezentul dosar, prima instanţa a procedat conform prevederilor art. 258 C. proc. civ. şi a stabilit corect că, în condiţiile în care pârâtul nu a pus la dispoziţie înscrisuri din perioada 1978-1979, solicitarea acestuia de a se avea în vedere înscrisuri contemporane notelor de informare nu are suport logic.

De asemenea, Înalta Curte împărtăşeşte punctul de vedere al primei instanţe, având în vedere că potrivit art. 337 C. proc. civ., existenta unei contradicţii între părerile experţilor nu impune în mod automat lămurirea/completarea raportului, aceasta fiind doar o posibilitate a instanţei, aspect exprimat prin folosirea expresiei "instanţa ... poate solicita", fiind deci posibil ca anumite contradicţii sa fie lămurite chiar de către instanţă.

În cauză, contrar celor susţinute de recurentul-pârât A., prima instanţă a dezvoltat raţionamentul pentru care a apreciat că nu se impune lămurirea/completarea raportului, stabilind că între cele doua expertize nu există contradicţii inexplicabile, câtă vreme prima expertiza a analizat doar o nota informativa din cele 6 puse in discuţie, iar a doua expertiză a evaluat global toate cele 6 note informative (conchizând ca ele emana de la aceeaşi persoană)

În consecinţă, Înalta Curte constată că acest motiv de recurs este nefondat, întrucât motivarea primei instanţe răspunde argumentelor prezentate de părţi, fiind examinate în mod efectiv motivele de fapt şi de drept, nefiind astfel identificate contradicţii în raţionamentul instanţei de fond şi nici considerente străine de natura cauzei, ceea ce face ca motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. să nu-şi găsească incidenţa în cauză.

b.Referitor la motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Examinând hotărârea pronunţată de prima instanţă sub acest aspect, Înalta Curte constată că susţinerile recurentului-pârât în sensul că hotărârea primei instanţe este dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, nu sunt fondate.

În acord cu cele reţinute de prima instanţă, Înalta Curte constată că în cauză sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, pentru a se constata calitatea recurentului-pârât de colaborator al Securităţii, motiv pentru care apreciază că prezentul recurs este nefondat, cu consecinţa menţinerii sentinţei atacate, pentru următoarele considerente:

Din analiza preambulului şi a prevederilor O.U.G. nr. 24/2008 rezultă că raţiunea adoptării acestui act normativ derivă din necesitatea cunoaşterii de către membrii unei societăţi postcomuniste a fostului regim totalitar, depăşirii nivelului organizatoric, intelectual şi moral impus de un sistem caracterizat prin structuri şi moduri de gândire inadecvate, respectării drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, creării unei culturi politice autentice şi a unei societăţi civilizate, verificării a posteriori a comportamentului persoanelor care în prezent candidează pentru sau ocupă demnităţi ori funcţii publice (aflându-se în situaţia de a fi garanţii Constituţiei şi ai democraţiei) ori deţin titluri care implică o dimensiune morală primordială, legea neavând un scop punitiv şi neinstituind o responsabilitate penală a celor în privinţa cărora se va constata că au fost lucrători sau colaboratori ai Securităţii.

Sub aspectul care interesează în cauză, Înalta Curte reţine că O.U.G. nr. 24/2008 urmăreşte scopul de deconspirare, indicat în preambul, a persoanelor care au contribuit la instrumentarea dosarelor întocmite de Securitate sau care au efectuat activităţile prevăzute de actul normativ respectiv, prin consemnarea publică (publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea a III-a, şi punerea la dispoziţia mijloacelor de informare în masă de către reclamantul C.N.S.A.S.), actul normativ antrenând doar eventuale consecinţe de ordin moral în privinţa celor care au încălcat drepturile şi libertăţile fundamentale ale altora în perioada dictaturii comuniste.

Prin urmare, rolul instanţei învestite cu soluţionarea unei acţiuni în constatarea calităţii de lucrător sau, după caz, colaborator al Securităţii, nu este acela de a stabili vinovaţii, de a aplica pedepse şi de a le individualiza, nerealizând o justiţie retributivă, ci doar de a verifica, pe baza copiilor certificate de pe documentele aflate în arhiva reclamantului C.N.S.A.S. şi a probelor administrate, întrunirea cumulativă a condiţiilor prevăzute de lege pentru existenţa calităţii în discuţie, raţiunea legii şi rolul instanţei fiind în acord cu principiile stabilite prin jurisprudenţa C.E.D.O, ca expresie a celor mai înalte idei despre justiţie şi echitate (a se vedea hotărârea de Mare Cameră pronunţată la data de 16.03.2006 în cauza Zdanoka contra Letoniei; decizia de inadmisibilitate din 22.11.2001 în cauza Knauth contra Germaniei).

Cu alte cuvinte, prin reglementarea prevăzută de O.U.G. nr. 24/2008, legiuitorul a urmărit deconspirarea prin consemnarea publică a persoanelor care au participat la activitatea de poliţie politică comunistă, fără să promoveze răspunderea juridică a acestora şi fără să creeze premisele unei forme de răspundere colectivă, pentru simpla participare la activitatea serviciilor de informaţii, în condiţiile lipsei de vinovăţie şi a vreunei încălcări a drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale în fiecare caz în parte (în acelaşi sens pronunţându-se şi Curtea Constituţională prin decizia nr. 530/09.04.2009, publicată în Monitorul Oficial nr. 430/24.06.2009). Prin urmare, este evident că eventuala neîndeplinire a celor două condiţii prevăzute de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 împiedică reţinerea calităţii de lucrător al Securităţii, indiferent de prevederile preambulului acestui act normativ.

În speţă sunt întrunite condiţiile cumulative impuse de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 pentru a se putea constata calitatea recurentului-pârât de colaborator al Securităţii:

1) să furnizeze informaţii, precum note şi rapoarte scrise, către lucrătorii Securităţii;

2) prin acele informaţii să se denunţe activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist;

3) furnizarea informaţiilor să vizeze îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Contrar celor susţinute de recurentul-pârât, în analizarea îndeplinirii condiţiilor pentru constatarea calităţii de colaborator al Securităţii nu sunt incidente prevederile Legii nr. 311/2004, pe care acesta le invocă, ci doar prevederile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, care definesc noţiunea de colaborator al Securităţii.

Conform dispoziţiilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, în ipoteza colaborării cu Securitatea prin furnizarea de informaţii, nu are relevanţă semnarea sau nesemnarea unui angajament, ci exclusiv furnizarea de informaţii către Securitate, precum şi conţinutul acestor informaţii şi posibilele efecte ale acestor informaţii.

În speţă, din expertizele efectuate, precum şi din actele dosarului rezultă întrunirea primei cerinţe legale, respectiv furnizarea de către recurentul-pârât organelor de securitate a unor informaţii privind activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist.

Astfel, fără a mai relua conţinutul Notelor informative date de pârât şi redate pe larg de către prima instanţă, Înalta Curte constată astfel cum a reţinut şi judecătorul fondului că pe lângă o serie de informaţii nerelevante din punctul de vedere al O.U.G. nr. 24/2008, pârâtul a denunţat şi o serie de activităţi şi atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, respectiv cele privind participarea unor colegi la întrunirile unor secte religioase şi cele privind ascultarea posturilor de radio D. si E., posturi interzise de regimul comunist.

Prin urmare, nu sunt fondate susţinerile recurentului potrivit cărora în mod greşit a reţinut prima instanţă că pârâtul ar fi denunţat activităţile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist, fiind evident că informaţiile furnizate de către acesta au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, având în vedere că furnizarea informaţiilor indicate anterior era de natură să determine urmărirea şi intimidarea persoanelor la care se refereau, inclusiv stocarea de date personale ale acestora pe o perioadă lungă de timp, date care privesc domeniile cele mai intime ale activităţii, orientării ori convingerii acestor persoane, domenii în care orice imixtiune a publicului sau autorităţilor constituie, în orice societate civilizată, o depăşire ilicită a barierelor naturale ale sinelui, iar prin acestea, îngrădirea dreptului la libertatea de exprimare prevăzut de art. 28 din Constituţia României din 1965 coroborat cu art. 19 din Pactul Internaţional privind Drepturile Civile şi Politice, precum şi a dreptului la viaţă privată prevăzut de art. 17 din Pactul Internaţional privind Drepturile Civile şi Politice.

De asemenea, este evident şi că activitatea pârâtului a avut ca scop îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului - dreptul la libertatea de conştiinţă şi a cultelor religioase prevăzut de art. 30 din Constituţia României din 1965, coroborat cu art. 19 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului; dreptul la libertatea corespodenţei şi dreptul la viaţă privată, prevăzut de art. 12 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului.

Pe de altă parte, instanţa de control judiciar apreciază că, pentru corecta soluţionare a cauzei, este relevant faptul că informaţiile furnizate de recurentul-pârât au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, iar pentru ca o persoană să fie încadrată în categoria colaboratorilor poliţiei politice, nu este necesar ca activitatea acesteia să fie adus efectiv atingere drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, fiind suficient ca ea să fi fost îndreptată împotriva acestor drepturi şi libertăţi şi să fi fost de natură, aptă să le aducă atingere, cerinţă îndeplinită în cauză, după cum s-a demonstrat anterior.

Înalta Curte constată că soluţia adoptată a fost corect şi amplu motivată, în concordanţă cu jurisprudenţa CCR prin care s-a statuat asupra prevederilor O.U.G. nr. 24/2008, precum şi cu scopul urmărit de acest act normativ, instanţa de fond aducând prin hotărârea de fond şi câteva aprecieri cu caracter general, de natură să pună în lumină raţiunea adoptării legislaţiei privind accesul la propriu dosar şi deconspirarea Securităţii, precum şi consecinţele hotărârilor judecătoreşti pronunţate în urma parcurgerii procedurilor prevăzute de O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări prin Lg. nr. 293/2008.

Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul formulat de pârâtul A. şi va admite recursul reclamantului, va casa în parte sentinţa recurată şi, rejudecând, va admite cererea reclamantului Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii de obligare a pârâtului A. la plata cheltuielilor de judecată de 1200 de RON, constând în onorariul expertului criminalist parte.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de pârâtul A. împotriva sentinţei civile nr. 1022 din 7 martie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Admite recursul formulat de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii împotriva sentinţei civile nr. 1022 din 7 martie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.

Casează în parte sentinţa atacată şi în rejudecare, admite cererea reclamantului Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii de obligare a pârâtului A. la plata cheltuielilor de judecată de 1200 de RON, constând în onorariul expertului criminalist parte.

Menţine în rest dispoziţiile sentinţei atacate.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 25 iunie 2020.