Auxiliary court staff salary differentials and liability of tertiary credit ordinals under administrative contencioso law

Şedinţa publică din data de 23 iunie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin acţiunea înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr. x/2017 din 07.03.2017, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z. au formulat, în contradictoriu cu pârâţii Curtea de Apel Bucureşti şi Tribunalul Călăraşi, contestaţie împotriva modului de stabilire a salarizării prin Decizia nr. 108/03.02.2017 (ce le-a fost comunicată de Tribunalul Călăraşi la data de 09.02.2017) ca fiind nelegală şi incompletă, solicitând a fi emisă o nouă decizie de încadrare pentru personalul auxiliar şi conex din circumscripţia Curţii de Apel Bucureşti, cu luarea în considerare a valorii de referinţă sectorială de 405 RON, începând cu 09.04.2015, sumă ce urmează a fi majorată cu 10% şi acordarea noilor indemnizaţii conform prevederilor Legii nr. 71/2015 începând cu luna aprilie 2015, la zi si în continuare. De asemenea a solicitat să se dispună plata diferenţelor, începând cu 09.04.2015, dintre venitul calculat potrivit valorii de referinţă sectorială menţionată anterior şi venitul efectiv plătit, diferenţă ce va fi actualizată cu indicele de inflaţie şi plata dobânzii legale aferente, de la data scadenţei fiecărui venit lunar până la data plăţii efective.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 4073 din 1 noiembrie 2017 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal s-a admis acţiunea formulată de reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z. în contradictoriu cu pârâţii Curtea De Apel Bucureşti şi Tribunalul Călăraşi.

S-a dispus anularea parţială a Deciziei Curţii de Apel Bucureşti nr. 108/03.02.2017, sub aspectul datei de la care s-a dispus recalcularea salariilor reclamanţilor.

A fost obligată pârâta Curtea de Apel Bucureşti să emită decizii prin care să stabilească salariile reclamanţilor prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 405 RON, începând cu data de 09.04.2015, respectiv 405 RON majorat cu 10%, începând cu 01.12.2015.

Au fost obligaţi pârâţii Curtea de Apel Bucureşti şi Tribunalul Călăraşi la plata către reclamanţi a diferenţelor dintre drepturile salariale pe care le-ar fi încasat reclamanţii în perioada 09.04.2015 - 01.10.2016, dacă salariile le-ar fi fost stabilite prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 405 RON, respectiv 405 RON majorat cu 10%, şi drepturile salariale efectiv plătite reclamanţilor în această perioadă, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflaţie şi cu dobânda legală penalizatoare, calculate de la data exigibilităţii fiecărei obligaţii lunare de plată şi până la data plăţii efective.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 4073 din 1 noiembrie 2017 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a formulat recurs pârâtul Tribunalul Călăraşi criticând-o pentru nelegalitate, solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei şi respingerea acţiunii formulate in contradictoriu cu Tribunalul Călăraşi.

Instanţa de fond nu a analizat apărarea formulată de pârâtul - reclamant, in sensul că acesta are doar calitatea de ordonator terţiar de credite, având doar rolul de a pune in plată actele administrative emise de angajator, respectiv Preşedintele Curţii de Apel Bucureşti.

Totodată s-a arătat că tribunalul nu are un buget aprobat cu includerea acestor drepturi salariale, stabilindu-se in sarcina sa o obligaţie de plată imposibil de executat.

4. Apărările formulate în recurs

În cauză nu s-a formulat întâmpinare la cererea de recurs.

5. Procedura de soluţionare a recursului

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru, în cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, precum şi măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

Faţă de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) şi art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispoziţiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. şi dispoziţiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, prin rezoluţia completului de judecată s-a fixat termen de judecată la data de 23 iunie 2020, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa recurată prin prisma criticilor invocate prin cererile de recurs, a actelor dosarului şi a dispoziţiilor legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte constată că recursul declarat pârât este nefondat.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Cu titlu preliminar, Înalta Curte constată că, deşi pârâtul şi-a întemeiat în drept cererea de recurs pe dispoziţiile art. 488 C. proc. civ. fără a indica, în concret, motivul de nelegalitate invocat, acesta a criticat sentinţa recurată din perspectiva greşitei interpetări şi aplicări a normelor de drept material, care, în raport de aserţiunile expuse prin memoriul de recurs, se circumscrie prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Astfel nu poate fi reţinută critica recurentului-pârât în sensul că judecătorul fondului, în mod greşit, a obligat pârâtul Tribunalul Călăraşi la plata către reclamanţi a drepturilor salariale solicitate, în condiţiile în care, în calitatea sa de ordonator terţiar de credite, nu are un buget aprobat cu includerea acestor drepturi salariale, obligaţia sa, care este subseventă emiterii ordinelor de salarizare şi a deschiderii de credite bugetare, devenind imposibil de executat, fiind necesar a fi îndeplinite mai întâi obligaţiile Ministerului Justiţiei, în calitatea de ordonator principal de credite şi de emitent al ordinelor de salarizare.

Înalta Curte reţine că, prin sentinţa recurată, în mod corect, s-a dispus obligarea pârâtului Tribunalul Călăraşi la plata către reclamanţi a drepturilor salariale la care sunt îndreptăţiţi, având în vedere calitatea grefieri în cadrul acestei instanţe, ca obligaţie subsecventă şi condiţionată de îndeplinirea de către pârâta Curtea de Apel Bucureşti a obligaţiei de a emite un noi decizii de salarizare şi de a aloca fondurile necesare plăţilor în calitate de ordonator principal de credite, conform competenţelor sale legale.

Totodată, Înalta Curte constată că este întemeiată cererea de obligare a pârâtului la repararea prejudiciului, respectiv de plată a drepturilor salariale de către Tribunalul Călăraşi, în limitele competenţelor sale legale.

Potrivit art. 18 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, în cazul constatării nelegalităţii actului administrativ vătămător, persoana vătămată este îndreptăţită la recuperarea prejudiciului cauzat prin vătămarea drepturilor sale, care este compus atât din debitul principal, cât şi din beneficiul nerealizat.

Prin urmare, reclamanţii au dreptul la repararea pagubei cauzate, constând în diferenţa de drepturi salariale dintre suma încasată cu titlu de indemnizaţie şi suma ce ar fi obţinut-o prin raportare la valoarea de referinţă sectorială de 405 RON, începând cu data de 09.04.2015 la zi şi majorat cu 10 % începând cu 01.12.2015.

Aşa fiind, în cauză nu este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în sensul invocat de recurentul-pârât.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinţei prin prisma dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-pârât Tribunalul Călăraşi împotriva sentinţei civile nr. 4073 din 1 noiembrie 2017 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 23 iunie 2020.