Reimbursement of EU-fund travel to Norway ruled ineligible; refusal upheld

Şedinţa publică din data de 23 iunie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 14.02.2017 reclamantul Inspectoratul General Pentru Situaţii de Urgenţă a solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice - Direcţia Pentru Dezvoltarea Capacităţii Administrative - AMPOCA, ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea Deciziei nr. 4/07.12.2016 privind soluţionarea contestaţiei formulate de către IGSU înregistrată la sediul DDCA sub nr. 5-CTS-POCA/DDCA din data de 16.11.2016 şi a Notificării nr. x/25.10.2016 privind suma aprobată aferentă cererii de rambursare nr. x reprezentând autorizarea la plată a unor cheltuieli din cadrul proiectului "Evaluarea riscurilor de dezastre la nivel naţional" (RO-RISK).

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 3662 din 12 octombrie 2017 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal s-a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene (succesor pentru MDRAP).

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei menţionate la pct. 2 a formulat recurs reclamantul criticând-o pentru următoarele motive de nelegalitate:

- în mod greşit prima instanţă a considerat că decizia atacată este suficient motivată, limitându-se la a arăta strict cele prevăzute în Decizia nr. 1288 din 25.10.2016 fără însă să fie analizate criticile reclamantului;

- a susţinut recurentul că din analiza efectuată la nivelul instituţiei a rezultat că Norvegia (care deşi nu este stat membru UE este strâns asociată cu aceasta prin participarea în cadrul AELS) este un exemplu de cea mai bună practică pentru efectuarea vizitei de lucru, luând în considerare şi faptul că a reuşit în decurs de circa 15 luni nu numai să preia metodologia Olandei şi să o adapteze la specificul naţional, dar să şi elaboreze primul raport de evaluare a riscurilor;

- aceste aspecte se cunoşteau la nivelul AMPOCA înainte de aprobarea fişei de finanţare, avându-se în vedere că în cererea de finanţare în Secţiunea 6.4. Rezultate, Activităţi şi Indicatori de Proiect, ca activitate derulată anterior solicitării finanţării, precum şi în bugetul I.G.S.U. este menţionată această activitate, fiind aprobată fa acest fel;

- totodată, în Secţiunea 7.1 Detalierea costurilor proiectului pe rezultate şi activităţi din cadrul Contractului de finanţare semnat de reclamant în data de 17.03.2016, Inspectoratului General i-a fost aprobată suma de 23.133,49 RON aferentă activităţii " Vizită de lucru a 5 membri ai echipei de proiect în Norvegia pentru un schimb de experienţă în domeniul elaborării şi implementării metodologiei de integrare, în vederea stabilirii specificaţiilor tehnice necesare întocmirii caietului de sarcini";

- arată recurentul - reclamant că aceste cheltuieli îndeplinesc condiţiile prevăzute de art. 2 din H.G. nr. 399 din 27 mai 2015 privind regulile de eligibilitate a cheltuielilor efectuate în cadrul operaţiunilor finanţate prin Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european şi Fondul de coeziune 2014-2020;

În consecinţă s-a solicitat admiterea recursului şi casarea hotărârii primei instanţe ca netemeinică si nefondată, reţinerea spre judecare a cererii de chemare în judecată, urmând ca prin soluţia ce se va pronunţa să se dispună anularea actelor administrative individuale reprezentate de Decizia nr. 4/07.12.2016 privind soluţionarea contestaţiei şi Notificarea nr. x/25.10.2016 privind suma aprobată aferentă cererii de rambursare nr. x reprezentând autorizarea la plată a unor cheltuieli din cadrul proiectului "Evaluarea riscurilor de dezastre la nivel naţional" (RO-RISK), cu consecinţa obligării pârâtului la rambursarea cheltuielilor eligibile în cuantum de 23.133,49 RON.

In drept recursul a fost întemeiat pe cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul - pârât Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării şi Administraţiei a formulat întâmpinare prin care a solicitat, în principal anularea recursul având în vedere că nu conţine critici de nelegalitate ale hotărârii atacate, iar în subsidiar, a solicitat respingerea acestuia ca nefondat.

5. Procedura de soluţionare a recursului

Prin rezoluţia completului învestit cu soluţionarea dosarului a fost fixat termen de judecată pe fond a recursului la data de 23 iunie 20, constatându-se că nu mai subzistă motivele care au determinat fixarea termenului de judecată pentru examinarea recursului, prin prisma exigenţelor dispoziţiilor art. 493 alin. (5) - (7) din C. proc. civ., faţă de Hotărârea Colegiului de Conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de Hotărârea Plenului Judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispoziţiile art. 493 din C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

6. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamant este nefondat, pentru următoarele considerente:

Argumente de fapt şi de drept relevante

În fapt, între fostul Minister al Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice (actual Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene), în calitate de Autoritate de Management pentru Programul Operaţional Capacitate Administrativă şi Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă (IGSU), în calitate de Beneficiar, a fost semnat Contractul de finanţare în cadrul Programului Operaţional Capacitate Administrativă nr. 3/17.03.2016.

În executarea acestui contract, reclamantul beneficiar a depus cererea de rambursare nr. x şi procedându-se la verificarea legalităţii, conformităţii şi regularităţii cheltuielilor solicitate la rambursare, AM POCA a apreciat că suma de 23.156,45 RON nu îndeplineşte condiţiile legale privind eligibilitatea cheltuielilor şi, pe cale de consecinţă, a refuzat autorizarea la plată a sumei menţionate. Astfel, prin Notificarea nr. x/25.10.2016 privind suma aprobată aferentă cererii de rambursare nr. x, reprezentând autorizarea la plată a unor cheltuieli din cadrul proiectului "Evaluarea riscurilor de dezastre la nivel naţional (RO-RISK)", Autoritatea de Management pentru POCA a reţinut şi comunicat reclamantului următoarele:

"Din prezenta cerere de rambursare pentru liderul de parteneriat - IGSU, nu au fost autorizate cheltuieli în valoare totala de 23.156,45 RON (22.405,47 RON fără TVA şi 750,98 RON TVA), aferente rezultatului 1: Dezvoltarea unui set de instrumente necesare derulării procesului de evaluare a riscurilor la nivel naţional, linia bugetară 4 Cheltuieli cu deplasarea, astfel: 22,96 RON reprezentând diferenţe de curs valutar aferente deplasării în Italia, sumele validate sunt calculate la cursul BNR din ziua efectuării decontului; 23.133,49 RON, sumă aferentă deplasării în Norvegia, deoarece fiind spaţiu extra comunitar cheltuiala nu este eligibilă."

Împotriva acestei Notificări, reclamantul a formulat contestaţia cu nr. x/14.11.2016 (nr 5-CTS-POCA/DDCA/16.11.2016) care a fost respinsă prin Decizia nr. 4/07.12.2016 de soluţionare a contestaţiei.

Sub un prim motiv de recurs, întemeiat în drept pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., s-a invocat nemotivarea hotărârii instanţei de fond.

Din această perspectivă, a fost vizate considerentele sentinţei, arătând recurentul, că instanţa nu a expus motivele pentru care a înlăturat apărările formulate cu privire la nemotivarea deciziei contestate.

Din analiza cuprinsului hotărârii recurate, Înalta Curte constată că motivarea primei instanţe răspunde la argumentele prezentate de părţi, fiind examinate în mod efectiv motivele de fapt şi de drept, nefiind identificate nici contradicţii în raţionamentul instanţei de fond şi nici considerente străine de natura cauzei.

Conform prevederilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., hotărârea va cuprinde (şi) "motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor".

În consecinţa, acest motiv de nelegalitate al hotărârii recurate nu va fi reţinut ca întemeiat.

In ceea ce priveşte motivele de recurs circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., vizând greşita aplicarea a normelor de drept material, reţine Înalta Curte că prin acestea se reiterează, în fapt, motivele cererii de chemare în judecată.

Analizând hotărârea atacată prin prisma conformităţii acesteia cu dispoziţiile legale incidente, respectiv a interpretării eligibilităţii cheltuielilor respinse la rambursare în raport de dispoziţiile art. 2 din H.G. nr. 399 din 27 mai 2015 privind regulile de eligibilitate a cheltuielilor efectuate în cadrul operaţiunilor finanţate prin Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european şi Fondul de coeziune 2014-2020, Înalta Curte constată că aceasta reprezintă rezultatul unei corecte aplicării a legii.

Sub un prim aspect, se constată că dispoziţiile art. 13 alin. (2) din Regulamentul (UE) nr. 1304/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului privind Fondul social european şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1081/2006, prevăd că "FSE poate acorda sprijin cheltuielilor angajate pentru operaţiuni care au loc în afara zonei vizate de program, dar pe teritoriul Uniunii".

Astfel cum se poate observa, dispoziţiile indicate sunt extrem de clare, iar acestea nu permit acordarea sprijinului pentru cheltuielile aferente deplasării unei delegaţii în Norvegia, întrucât este spaţiu extracomunitar.

In raport de aceste dispoziţii, susţinerile recurentului - reclamant, reiterate şi în recurs cu privire la necesitatea acestei deplasări, în raport de performanţele acestui stat în ceea ce priveşte adoptarea procedurilor în materie de protecţie civilă, nu pot fi apreciate ca relevante, indiferent de împrejurarea că, deşi nu este stat membru UE este strâns asociată cu aceasta prin participarea în cadrul AELS, întrucât nu au suport legal.

De asemenea, nici împrejurarea că aceste cheltuieli au fost cuprinse în Contractului de finanţare, nu determină caracterul eligibil al acestora, în condiţiile în care prevederile art. 5 alin. (1) şi alin. (2) - Eligibilitatea cheltuielilor, din Contractul de finanţare nr. x/17.03.2016, cheltuielile sunt considerate eligibile dacă sunt cuprinse în Anexa I - Cererea de finanţare la contractul de finanţare şi să fie efectuate în conformitate cu termenii şi condiţiile contractului de finanţare şi ale legislaţiei naţionale şi comunitare în vigoare.

Aşadar nu doar condiţia cuprinderii acestora în contract şi a efectuării lor în scopul contractului, trebuie îndeplinită, ci şi condiţia ca acestea să fie efectuate în conformitate cu legislaţia comunitară.

De asemenea, sunt relevante şi dispoziţiile art. 5 alin. (3) din contract potrivit cărora, urmare a verificărilor, "AM POCA îşi rezervă dreptul de a declara neeligibile cheltuielile efectuate cu nerespectarea prevederilor legale în vigoare, inclusiv în situaţia în care acestea au fost cuprinse în Contractul de finanţare, actele adiţionale şi/sau notificările transmise de către Beneficiar şi avizate de către AM POCA, pe toată durata de valabilitate a contractului", astfel că nici împrejurarea că acestea au fost cunoscute de autoritatea de management nu prezintă relevanţă din perspectiva dreptului autorităţii de a efectua verificări ulterioare asupra cerilor de rambursare.

Înalta Curte nu găseşte întemeiată nici critica privind nemotivarea deciziei de soluţionare a contestaţiei, observând că aceasta conţine motivele pentru care s-a respins cererea reclamantului. Argumentele menite a susţine decizia de efectuare a vizitei de lucru în Norvegia, stat nemembru UE, drept soluţia optimă în derularea contractului de finanţare, au fost înlăturate ca nerelevante din perspectiva dispoziţiilor legale prezentate şi în prezenta hotărâre şi de către instanţa fondului.

7. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinţei prin prisma dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 sau 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă împotriva sentinţei civile nr. 3662 din 12 octombrie 2017 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 23 iunie 2020.