Excessive sanction of losing technical manager status for missing administrative credential exchange deadline under proportionality principle

Şedinţa publică din data de 23 iunie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 22.05.2017 reclamantul a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene anularea dispoziţiilor art. 68 alin. (1) şi art. 70 alin. (1) din Ordinul nr. 1895/31.08.2016 precum şi obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 5159 din 22 decembrie 2017 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal s-a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene.

S-a dispus anularea dispoziţiilor art. 70 alin. (1) din Ordinul nr. 1895/2016 din 31 august 2016 pentru aprobarea Procedurii privind autorizarea şi exercitarea dreptului de practică a responsabililor tehnici cu execuţia lucrărilor de construcţii, precum şi pentru modificarea Reglementării tehnice "Îndrumător pentru atestarea tehnico-profesională a specialiştilor cu activitate în construcţii", aprobată prin Ordinul ministrului lucrărilor publice, transporturilor şi locuinţei nr. 777/2003.

S-a respins cererea de anulare a dispoziţiilor art. 68 alin. (1) din acelaşi Ordin ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei menţionate la pct. 2 a formulat recurs pârâtul criticând-o pentru motive de nelegalitate şi netemeinicie.

A susţinut recurentul - pârât că ordinele Inspectorului General al ISC nr. 1498/31.08.2016 şi nr. 1985/29.12.2016 au fost emise în aplicarea prevederilor procedurii, pentru a prelungi valabilitatea legitimaţiilor până la emiterea autorizaţiilor şi legitimaţiilor emise de ISC, pentru persoanele care au depus, în termenul stabilit de procedură, dosar de preschimbare a atestatelor şi legitimaţiilor emise de MDRAPFE.

Pentru prelungirea valabilităţii legitimaţiilor şi confirmarea dreptului de practică, persoanele atestate aveau obligaţia să depună un dosar având componenţa identică cu cea a dosarului pentru prelungirea vizei atestării profesionale a specialiştilor în construcţii publicată pe site-ul MDRAPFE la data emiterii Ordinului Inspectorului General al ISC nr. 47/2016.

Având în vedere modificările legislative, respectiv prevederile art. 68 alin. (1) din Procedura privind autorizarea şi exercitarea dreptului de practică a responsabililor tehnici cu execuţia lucrărilor de construcţii aprobată prin Ordinul Ministerului Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice nr. 1895/31.08.2016, Inspectoratul de Stat în Construcţii - I.S.C. nu a putut da curs solicitării reclamantului, în acest sens fiind întocmită adresa de răspuns nr. x/17.03.2017, întrucât intimatul, nu a solicitat preschimbarea atestatului şi legitimaţiei până la 31.12.2016, acesta aflându-se în situaţia prevăzută la art. 70 alin. (1) din procedură, respectiv aceea de a-şi pierde calitatea de responsabil tehnic cu execuţia şi de a nu işi mai putea desfăşura activitatea.

Neexercitarea dreptului de depunere a dosarelor de preschimbare a atestatului şi a legitimaţiei emise de I.S.C. si de prelungire a vizei atestării profesionale de responsabil tehnic cu execuţia lucrărilor de construcţii, până la termenul limită de 31.12.2016 stipulat de prevederile legale sus invocate, atrage pierderea calităţii de responsabil tehnic cu execuţia.

Contrar aprecierii instanţei s-a arătat că termenul la care se face trimitere în cuprinsul art. 70 din Procedură, deşi este un termen de decădere, nu are caracterul sancţionator reţinut de către instanţa de fond, existând obligaţia legală pentru toţi responsabilii tehnici cu execuţia să respecte normele impuse pentru desfăşurarea acestei activităţi. Mai mult, procedura a fost publicată atât în Monitorul Oficial al României cât si pe site-ul ISC, neputând fi astfel invocată de către intimat necunoaşterea legii.

Pentru toate aceste motive, s-a solicitat admiterea recursului formulat, casarea in parte a sentinţei recurate, iar în urma rejudecării fondului cauzei, respingerea ca ca neîntemeiată a acţiunii formulate de către A..

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea formulată in cauză, intimatul - reclamant A. a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei atacate.

A susţinut intimatul că soluţia primei instanţe este legală şi temeinică intrucât in care a obţinut atestatul in condiţiile Legii nr. 10/1995, astfel că un ordin de ministru nu poate institui sancţiuni de pierdere sau restrângere a unor drepturi obţinute prin lege.

5. Procedura de soluţionare a recursului

Prin rezoluţia completului învestit cu soluţionarea dosarului a fost fixat termen de judecată pe fond a recursului la data de 23 iunie 2020, constatându-se că nu mai subzistă motivele care au determinat fixarea termenului de judecată pentru examinarea recursului, prin prisma exigenţelor dispoziţiilor art. 493 alin. (5) - (7) din C. proc. civ., faţă de Hotărârea Colegiului de Conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de Hotărârea Plenului Judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispoziţiile art. 493 din C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

6. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Argumente de fapt şi de drept relevante

Reclamantul era titularul certificatului de atestare tehnico-profesională seria x nr. x emis la data de 10.09.2010 pentru competenţa "responsabil tehnic în domeniile construcţii civile, industriale, agrozootehnice" cu valabilitate până la data de 10.09.2020.

Prin art. III alin. (2) din Legea 177/2015 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 10/1995 privind calitatea în construcţii s-a stabilit:

În aplicarea prevederilor art. 201 alin. (2) lit. b), în termen de 4 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, Inspectoratul de Stat în Construcţii - I.S.C. va elabora procedura privind autorizarea şi exercitarea dreptului de practică a responsabililor tehnici cu execuţia şi va prelua de la Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice lista specialiştilor cu activitate în construcţii atestaţi pentru competenţa de responsabil tehnic cu execuţia şi matca aferentă certificatelor de atestare tehnico-profesională emise pe numele acestora. Procedura privind autorizarea şi exercitarea dreptului de practică a responsabililor tehnici cu execuţia se aprobă prin ordin al ministrului dezvoltării regionale şi administraţiei publice*).

În Monitorul Oficial nr. 767 din 30 septembrie 2016 a fost publicat Ordinul nr. 1895/2016 din 31 august 2016 pentru aprobarea Procedurii privind autorizarea şi exercitarea dreptului de practică a responsabililor tehnici cu execuţia lucrărilor de construcţii, precum şi pentru modificarea Reglementării tehnice "Îndrumător pentru atestarea tehnico-profesională a specialiştilor cu activitate în construcţii", aprobată prin Ordinul ministrului lucrărilor publice, transporturilor şi locuinţei nr. 777/2003.

Prin dispoziţiile art. 68 alin. (1) şi art. 70 alin. (1) din acest act normativ s-a stabilit:

Art. 68 (1) Persoanele atestate ca responsabil tehnic cu execuţia anterior intrării în vigoare a prezentei proceduri pot solicita, până la data de 31 decembrie 2016, preschimbarea atestatelor şi legitimaţiilor cu autorizaţii şi legitimaţii emise de I.S.C.

Art. 70 (1) Persoanele care nu au solicitat preschimbarea atestatelor/legitimaţiilor în termenul prevăzut la art. 68 vor pierde calitatea de responsabil tehnic cu execuţia şi nu îşi vor mai putea desfăşura activitatea.

Reţine Inalta Curte că dobândirea calităţii de responsabil tehnic implică respectarea unor condiţii esenţiale de fond şi de formă astfel că sancţiunea pierderii acestei calităţi nu poate interveni decât în cazul în care vreuna dintre condiţiile iniţiale care au stat la baza dobândirii respectivei calităţi nu mai este îndeplinită.

Pierderea calităţii dobândite în temeiul legii nu poate interveni exclusiv ca o consecinţă a nerespectării unui aspect formal fără legătură cu condiţiile de fond şi de formă necesare pentru dobândirea şi păstrarea acestei calităţi - formularea unei cereri de preschimbare a atestatului şi a legitimaţiei.

În acord cu prima instanţă, Înalta Curte apreciază că sancţiunea instituită prin dispoziţiile art. 70 din Ordinul MDRAP nr. 1895/31.08.2016 este excesivă, actul administrativ reflectând în atare context excesul de putere manifestat cu prilejul reglementării.

O atare concluzie se desprinde din faptul că, prin Ordinul nr. 1895/31.08.2016, pentru aprobarea Procedurii privind autorizarea şi exercitarea dreptului de practică a responsabililor tehnici cu execuţia lucrărilor de construcţii, precum şi pentru modificarea Reglementării tehnice "îndrumător pentru atestarea tehnico-profesională a specialiştilor cu activitate în construcţii", aprobată prin Ordinul ministrului lucrărilor publice, transporturilor si locuinţei nr. 777/2003, a fost elaborată amănunţit procedura de autorizare ca responsabil tehnic cu execuţia, fiind detaliate condiţiile dobândirii calităţii de RTE precum şi cazurile în care se suspendă ori se anulează autorizaţia de RTE.

Prin dispoziţiile art. 11 şi următoarele din Ordinul nr. 1895/31.08.2016 se prevede faptul că autorizarea responsabililor tehnici cu execuţia se face numai în urma examenului organizat de ISC, la care pot participa candidaţii care îndeplinesc condiţiile prevăzute de art. 10 din acelaşi act administrativ.

Odată dobândit dreptul de practică a profesiei de responsabil tehnic cu execuţia, emitentul ordinului prevede confirmarea periodică a dreptului de practică a titularilor de autorizaţii de responsabili tehnici cu execuţia, procedură stabilită prin dispoziţiile art. 44-46 din Ordin iar Capitolul VII din Ordin reglementează condiţiile în care se poate dispune suspendarea sau anularea autorizaţiilor de responsabil tehnic cu execuţia.

Totodată, potrivit dispoziţiile art. 59 reglementează cazurile de anulare a autorizaţiei de responsabil tehnic cu execuţia

Rezultă, din ansamblul reglementării cuprinse la capitolul VII, faptul că sancţiunea neîndeplinirii obligaţiilor circumscrise confirmării periodice a dreptului de practică a titularilor de autorizaţii RTE este cea a suspendării autorizaţiei.

Cu toate acestea, prin dispoziţiile art. 70 alin. (1) din Ordinul nr. 1895/31.08.2016 se prevede sancţiunea anulării autorizaţiei de responsabil tehnic cu execuţia încălcării obligaţiei de a solicita preschimbarea atestatelor si legitimaţiilor cu autorizaţii si legitimaţii emise de I.S.C., sancţiune ce în mod corect a fost apreciată de prima instanţă ca fiind excesivă, fiind evident că principiul proporţionalităţii, aplicabil şi în cazul elaborării actelor administrative cu caracter normativ (conform art. 68 din Legea nr. 24/2000) şi în raport de care se apreciază existenţa excesului de putere cu prilejul reglementării, a fost încălcat cu prilejul edictării dispoziţiilor art. 70 din Ordinul nr. 1895/31.08.2016.

7. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinţei prin prisma dispoziţiilor art. 488 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-pârât Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării şi Administraţiei (Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene) împotriva sentinţei civile nr. 5159 din 22 decembrie 2017 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 23 iunie 2020.