Appeal against peremption ruling annulled for unsigned fax filing; peremption stands

Şedinţa publică din data de 16 iunie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

Prin sentinţa civilă nr. 1363/11.08.2014, pronunţată în dosarul nr. x/2014, Tribunalului Ialomiţa, secţia Civilă a admis excepţia inadmisibilităţii cererii de chemare în judecată invocată din oficiu de instanţă şi a respins cererea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul Tribunalul Ialomiţa, secţia II 2 Penală, ca inadmisibilă.

Împotriva acestei sentinţe, reclamanta A. a formulat recurs, înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, la data de 29.09.2014, sub acelaşi număr de dosar, prin care a solicitat admiterea recursului aşa cum a fost formulat.

La termenul de judecată din data de 19.02.2015, instanţa a dispus suspendarea judecării cauzei, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., pentru lipsa părţilor.

Cauza a fost repusă pe rol, din oficiu, în vederea discutării perimării cererii.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin decizia civilă nr. 968 pronunţată în data de 2 martie 2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia perimării şi a constatat perimată judecarea recursului formulat de recurenta-reclamantă A. împotriva sentinţei civile nr. 1363/11.08.2014 pronunţată de Tribunalul Ialomiţa, secţia Civilă în dosarul nr. x/2014, în contradictoriu cu intimatul-pârât Tribunalul Ialomiţa, secţia II 2 Penală.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva deciziei civile nr. 968 pronunţată la data de 2 martie 2017 de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamanta A., care a solicitat admiterea recursului, urmând ca instanţa de recurs să verifice dacă se impunea admiterea excepţiei perimării.

4. Apărări formulate în cauză

Intimata-pârâtă a depus întâmpinare şi, fără a invoca excepţii, a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca legală a soluţiei instanţei de fond.

5. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererilor de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 22 noiembrie 2018, s-a fixat termen de judecată la data de 25 februarie 2020, în şedinţă publică, cu citarea părţilor. Ulterior, termenul de judecată a fost preschimbat pentru data de 11 februarie 2020, prin încheierea de şedinţă din data de 17 aprilie 2019.

La data de 16 iunie 2020, Înalta Curte a reţinut cauza spre soluţionare, în principal cu privire la excepţia nulităţii cererii de recurs pentru neîndeplinirea dispoziţiilor instanţei în ceea ce priveşte depunerea cererii de recurs în original şi, în subsidiar, asupra fondului recursului.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând cu prioritate excepţia nulităţii recursului, pentru nedepunerea în original a cererii de recurs, în temeiul art. 248 alin. (1), aplicabil în virtutea normei de trimitere de la art. 494 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că excepţia este întemeiată, pentru următoarele considerente.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. e) din C. proc. civ.: "Cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni:…semnătura părţii sau a mandatarului părţii în cazul prevăzut la art. 13 alin. (2), a avocatului sau, după caz, a consilierului juridic."

Aceste dispoziţii se corelează cu dispoziţiile generale în materia depunerii cererilor adresate instanţelor de judecată, art. 148 C. proc. civ. indicând că:

"Orice cerere adresată instanţelor judecătoreşti trebuie să fie formulată în scris şi să cuprindă…, precum şi semnătura."

Potrivit art. 268 din C. proc. civ., având denumirea marginală "Rolul semnăturii":

"(1) Semnătura unui înscris face deplină credinţă, până la proba contrară, despre existenţa consimţământului părţii care l-a semnat cu privire la conţinutul acestuia. Dacă semnătura aparţine unui funcţionar public, ea conferă autenticitate acelui înscris, în condiţiile legii.(2) Când semnătura este electronică, aceasta nu este valabilă decât dacă este reprodusă în condiţiile prevăzute de lege."

Prin urmare, întrucât semnătura are rolul de a atesta voinţa părţii cu privire la conţinutul înscrisului pe care l-a semnat, ea trebuie să fie scrisă de mâna acesteia, neputând să fie dactilografiată, imprimată sau înlocuită prin parafă.

Analizând actele dosarului, Înalta Curte constată că recurenta-reclamantă a depus cererea de recurs prin fax, la data de 6 martie 2017, fiind înregistrată la instanţa de fond la data de 7 martie 2017, recursul purtând o semnătura olografă, semnătură care, datorită modalităţii de depunere, se regăseşte în forma imprimată.

Totodată se reţine că la dosarul cauzei nu se află un exemplar original al recursului care să cuprindă semnătura recurentei în original.

Recurenta-reclamantă A. nu a comunicat instanţei un exemplar original al recursului, deşi a fost citată cu menţiune în acest sens şi nici nu a procedat la semnarea pe exemplarul aflat la dosarul cauzei.

În aceste condiţii Înalta Curte constată că nu sunt întrunite condiţiile de formă ale recursului prevăzute de dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. e) din C. proc. civ., recursul necuprinzând semnătura reclamantei, care trebuie aplicată în original pe actele procesuale depuse la instanţele de judecată, nefiind suficientă o copie imprimată a acesteia.

În acest sens este şi soluţia de principiu adoptată în şedinţa din 29 ianuarie 2018 a judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, potrivit căreia "în ipoteza în care o parte litigantă înaintează cererea de recurs exclusiv prin fax sau e-mail şi instanţa face demersuri pentru a obţine exemplarul purtând semnătura olografă, iar partea nu se conformează, sancţiunea aplicabilă este cea a anulării cererii de recurs."

Prin urmare, pentru considerentele arătate şi în temeiul dispoziţiilor art. 486 alin. (1) şi (3) şi art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va constata nul recursul declarat de reclamanta A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei civile nr. 968 din 2 martie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 16 iunie 2020.