Legislator Case Law & Legislation
Decizia nr. 2550/2020 AI generated

Quashed and remanded for re-trial of administrative-fiscal action challenging refusal to resolve complaint on professional allowance recalculation after lower court erred in raising pre-litigation procedure exception ex officio

Case Number Decizia nr. 2550/2020
Court / Authority
Jurisdiction Romania (RO)
Decision Date
Outcome Allowed / Granted

Legislator summary

AI generated

The High Court of Cassation and Justice admitted the appellant's appeal, quashed the lower court's judgment, and remanded the case to the same instance for a substantive re-trial. The dispute concerned an administrative-fiscal action where a prosecutor challenged the Public Ministry's refusal to resolve a preliminary complaint against an order requiring the recalculation of her professional allowance based on seniority and rank under specific labor regulations. The initial appellate court had dismissed the action as inadmissible, invoking *ex officio* that the plaintiff failed to prove completion of the mandatory prior administrative procedure due to missing documentary evidence attached to the initial filing. The Supreme Court ruled that this procedural ground was legally inapplicable because Article 193(2) of the Code of Civil Procedure strictly limits the exception of non-compliance with pre-litigation procedures to defenses raised by the defendant in their response, which the defendants did not invoke; furthermore, the court held that the judge's failure to formally put the issue to the parties was not a fatal procedural error given the plaintiff's request for trial in absentia and her obligation to contribute to the efficient conduct of proceedings.

Legislator headnote

AI generated

art. 486 C. proc. civ, art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ, art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ, art. 193 alin. (2) C. proc. civ, art. 22 C. proc. civ, art. 10 C. proc. civ; Quashed and remanded for re-trial of administrative-fiscal action challenging refusal to resolve complaint on professional allowance recalculation after lower court erred in raising pre-litigation procedure exception ex officio: The dispute concerned an administrative-fiscal action where a prosecutor challenged the Public Ministry's refusal to resolve a preliminary complaint against an order requiring the recalculation of her professional allowance based on seniority and rank under specific labor regulations. The initial appellate court had dismissed the action as inadmissible, invoking *ex officio* that the plaintiff failed to prove completion of the mandatory prior administrative procedure due to missing documentary evidence attached to the initial filing. The Supreme Court ruled that this procedural ground was legally inapplicable because Article 193(2) of the Code of Civil Procedure strictly limits the exception of non-compliance with pre-litigation procedures to defenses raised by the defendant in their response, which the defendants did not invoke; furthermore, the court held that the judge's failure to formally put the issue to the parties was not a fatal procedural error given the plaintiff's request for trial in absentia and her obligation to contribute to the efficient conduct of proceedings.

Keywords

AI generated
civil litigation procedure trial in absentia prior administrative complaint preliminary ruling procedure grounds for cassation preliminary proceedings

Cited Legislation

AI generated
art. 486 C. proc. civ
În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererilor de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art.
art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ
civ., apreciază că aceste critici se încadrează mai degrabă la dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., ce reglementează încălcarea regulilor de procedură, respectiv dreptul procesual, în timp ce dispoziţiile art.
art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ
Înalta Curte analizând cererea de recurs nu a putut decela critici care să corespundă motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., apreciind astfel că a fost invocat doar formal de către parte.
art. 193 alin. (2) C. proc. civ
Recurenta a susţinut prin cererea de recurs că instanţa de fond nu a pus în discuţia părţilor şi a admis în mod greşit excepţia inadmisibilităţii acţiunii deoarece excepţia nu putea fi invocată din oficiu, ci doar de către pârât prin întâmpinare potrivit art. 193 alin. (2) C. proc. civ.
art. 22 C. proc. civ
14 şi art. 22 C. proc. civ.
art. 10 C. proc. civ
Dimpotrivă, potrivit art. 10 C. proc. civ., părţile au obligaţia de a contribui la desfăşurarea fără întârziere a procesului şi de a urmări finalizarea acestuia.
art. 193 C. proc. civ
civ., Înalta Curtea constată că aceasta este întemeiată deoarece art. 193 C. proc. civ.
art. 496 alin. (2) C. proc. civ
Întrucât pronunţarea soluţiei s-a realizat, fără cercetarea pe fond a cauzei, constatând că, în cauză, procedura prealabilă a fost îndeplinită şi văzând prevederile art. 496 alin. (2) C. proc. civ.
AI generated

Key legal questions extracted by Legislator

AI generated
art. 496 alin. (1) C. proc. civ.

Main ground for admitting the appeal and quashing the lower court's decision.

art. 498 alin. (2) C. proc. civ.

Procedural basis cited in the dispositive section to justify the remittal of the case for re-judgment.

Need to analyze how this precedent applies to your matter?

Cross-reference this judgment against statutes, commentaries, and subsequent citing case law inside Legislator AI.

Open in Legislator →

Full text

Şedinţa publică din data de 16 iunie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin cererea înregistrată la data de 24 aprilie 2017 sub nr. x/2017 pe rolul Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. a formulat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, plângere împotriva refuzului primului pârât de a soluţiona plângerea prealabilă înregistrată sub nr. x/19.01.2017, împotriva Ordinului nr. 2536 din 22.12.2016 emis de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin care s-a solicitat emiterea pentru fiecare reclamant, începând cu data de 09.04.2015 (data intrării în vigoare a Legii nr. 71/2015) a unui nou ordin de salarizare în vederea recalculării indemnizaţiei de încadrare în acord cu art. 1 alin. (5) ind. l din O.U.G. nr. 83/2014, astfel cum a fost modificată şi completată prin Legea nr. 71/2015, în funcţie de vechimea în profesie şi în muncă, gradul profesional şi a funcţiei îndeplinite în cadrul parchetului.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa nr. 157/F-CONT pronunţată în data de 21 septembrie 2017, Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte De Casaţie şi Justiţie şi Parchetul de pe lângă Curtea De Apel Bucureşti, ca inadmisibilă.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei menţionate la pct. 2 a declarat recurs reclamanta A., care invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 6 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

În cuprinsul motivelor de recurs a susţinut că neataşarea odată cu depunerea cererii de chemare în judecată a înscrisurilor doveditoare nu atrage inadmisibilitatea acţiunii, întrucât nu este echivalentă cu lipsa dovezii parcurgerii procedurii prealabile, în termenul prevăzut de art. 1 şi 7 din Legea nr. 554/2004. Astfel, această excepţie a fost invocată de instanţă din oficiu la primul termen, fără a se acorda un alt termen pentru depunerea acestor înscrisuri doveditoare. Instanţa a menţionat că a pus în discuţia părţilor admiterea excepţiei, dar reclamanta nu avea cunoştinţă de invocarea acesteia, iar pentru analizarea excepţiei era necesară tocmai administrarea probei care nu fusese depusă odată cu acţiunea.

De asemenea a precizat că pârâtul nu a invocat excepţia inadmisibilităţii, ci a fost invocată de instanţă din oficiu.

4. Apărări formulate în cauză

Intimatul-pârât a depus întâmpinare şi, fără a invoca excepţii, a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca legală a soluţiei instanţei de fond.

5. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererilor de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 22 noiembrie 2018, s-a fixat termen de judecată la data de 20 octombrie 2020, în şedinţă publică, cu citarea părţilor. Ulterior, termenul de judecată a fost preschimbat pentru data de 16 iunie 2020, prin încheierea de şedinţă din data de 17 aprilie 2019.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului, Înalta Curte apreciază că recursul este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

În cauza de faţă, recurenta reclamantă a învestit prima instanţă cu o acţiune în contencios fiscal având ca obiect obligaţie a face, respectiv soluţionarea plângerii prealabile înregistrată sub nr. x/19.01.2017, împotriva Ordinului nr. 2536 din 22.12.2016 emis de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Prima instanţă a respins, ca inadmisibilă, acţiunea reclamantei, apreciind că aceasta nu a îndeplinit procedura prealabilă prevăzută de lege.

Reclamanta A. a declarat recurs, invocând în drept dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 6 din C. proc. civ.

În prealabil, Înalta Curte, examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor recurentei, ce vizează, în esenţă, interpretarea greşită a prevederilor art. 193 alin(2) C. proc. civ., apreciază că aceste critici se încadrează mai degrabă la dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., ce reglementează încălcarea regulilor de procedură, respectiv dreptul procesual, în timp ce dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din acelaşi cod reglementează ipoteza când "hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei".

Înalta Curte analizând cererea de recurs nu a putut decela critici care să corespundă motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., apreciind astfel că a fost invocat doar formal de către parte.

Soluţia primei instanţe nu este însă legală, fiind dată cu interpretarea şi aplicarea greşită a prevederilor normative pertinente în raport cu situaţia de fapt rezultată din probele administrate în cauză.

Recurenta a susţinut prin cererea de recurs că instanţa de fond nu a pus în discuţia părţilor şi a admis în mod greşit excepţia inadmisibilităţii acţiunii deoarece excepţia nu putea fi invocată din oficiu, ci doar de către pârât prin întâmpinare potrivit art. 193 alin. (2) C. proc. civ.

Sub aspectul primei critici, Înalta Curte are în vedere faptul că recurenta reclamantă a făcut referire expresă în cuprinsul acţiunii sale introductive că a formulat plângerea prealabilă, ce a fost înregistrată sub nr. x/19.01.2017, împotriva Ordinului nr. 2536 din 22.12.2016 emis de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Totodată, observă că recurenta-reclamantă nu a ataşat cererii de chemare în judecată, înscrisuri doveditoare lipsind chiar şi actul administrativ contestat.

Declarând recurs, reclamanta a depus în dovedire plângerea înregistrată sub nr. x/19.01.2017 la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, menţionând că instanţa de fond nu a obligat-o să depună înscrisuri în dovedirea susţinerilor sale.

Cât priveşte critica recurentei-reclamante în sensul că prima instanţă nu a pus în discuţia părţilor excepţia inadmisibilităţii acţiunii, invocată din oficiu, Înalta Curte reţine că susţinerea recurentei este doar în parte reală. Astfel, afirmaţia este corectă, la nivel de normă de drept, în ceea ce priveşte respectarea principiului contradictorialităţii şi al dreptului la apărare din partea judecătorului cauzei, care are a pune în discuţia părţilor orice chestiune de drept sau de fapt (pentru judecata în fond) pe care intenţionează a o invoca/cerceta din oficiu, în sensul art. 13, art. 14 şi art. 22 C. proc. civ.

Înalta Curte observă însă că la primul termen de judecată părţile cauzei au lipsit, inclusiv reclamanta care a solicitat prin acţiunea promovată judecarea cauzei şi în lipsa sa de la dezbateri. Or, în atare situaţie reclamanta şi-a asumat desfăşurarea procesului fără participarea la dezbateri, iar respectarea principiilor procesului civil anterior indicate nu presupune amânarea cauzei la orice incident sau chestiune de pus în discuţia părţilor din oficiu de către judecătorul cauzei, nefiind identificată nicio dispoziţie legală în acest sens. Dimpotrivă, potrivit art. 10 C. proc. civ., părţile au obligaţia de a contribui la desfăşurarea fără întârziere a procesului şi de a urmări finalizarea acestuia.

Pe de altă parte, potrivit art. 193 alin. (2) C. proc. civ. "Neîndeplinirea procedurii prealabile nu poate fi invocată decât de către pârât prin întâmpinare, sub sancţiunea decăderii".

Examinând susţinerea recurentei în ceea ce priveşte incidenţa prevederilor art. 193 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curtea constată că aceasta este întemeiată deoarece art. 193 C. proc. civ. este aplicabil în ceea ce priveşte excepţia inadmisibilităţii pentru neîndeplinirii procedurii prealabile în cazul actelor administrative tipice şi în cauză pârâţii nu au invocat excepţia pe cale de întâmpinare.

Având în vedere aspectele reţinute anterior, se constată că este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., hotărârea recurată fiind pronunţată cu încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage nulitatea.

Întrucât pronunţarea soluţiei s-a realizat, fără cercetarea pe fond a cauzei, constatând că, în cauză, procedura prealabilă a fost îndeplinită şi văzând prevederile art. 496 alin. (2) C. proc. civ. şi art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe, în vederea analizării tuturor susţinerilor şi apărărilor formulate de părţi pe fondul cauzei.

Pentru ansamblul considerente lor de mai sus, reţinând nelegalitatea soluţiei de respingere ca inadmisibilă a acţiunii recurentei reclamante, în temeiul art. 496 alin. (1) şi art. 498 alin. (2) C. proc. civ. Curtea va admite recursul recurentei reclamante şi, în consecinţă, va casa în tot sentinţa recurată cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta A. împotriva sentinţei nr. 157/F-CONT din 21 septembrie 2017 a Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 16 iunie 2020.