Incompatibility of public hospital section head and private company administrator under Romanian health sector law

Şedinţa publică din data de 16 iunie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin cererea înregistrată la data de 21 noiembrie 2016 sub nr. x/2016 pe rolul Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate (ANI), anularea Raportului de evaluare nr. x/24.10.2016 întocmit de către pârâtă, cu cheltuieli de judecată.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa nr. 95 pronunţată în data de 26 septembrie 2017, Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate - Inspecţia de Integritate, împotriva Raportului de evaluare nr. x/24.10.2016, emis de intimată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei nr. 95 din 26 septembrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamantul A., care invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei şi pe fond admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată, cu consecinţa anulării raportului de evaluare.

Apreciază că sentinţa pronunţată este nelegală şi netemeinică sub aspectul faptului că instanţa nu a răspuns principalei critici aduse raportului de evaluare şi anume aceea că prevederile art. 184 alin. (4) din Legea 95/2006 instituie obligativitatea înlăturării incompatibilităţilor sau conflictului de interese pentru şeful de secţie selectat prin concurs, ci nu pentru şeful de secţie clinică ce a fost numit în această calitate, la propunerea Senatului Universităţii, în temeiul alin. (6) al aceluiaşi articol.

Analizând conţinutul art. 184 alin. (4) se observă că acesta face o distincţie clară în privinţa subiecţilor de drept cărora le este aplicabil şi anume şefilor de secţie, laborator ori de serviciu medical selectaţi prin concurs.

Distincţia dintre calitatea de şef de secţie din cadrul unui spital public selectat prin concurs şi cea de şef de secţie numit în cadrul unei secţii clinice este explicitată de prevederile alin. (6) al aceluiaşi articol.

Aspectele reţinute de instanţa de fond în cuprinsul sentinţei recurate sunt totalmente eronate, aceasta apreciind ca irelevantă împrejurarea că a fost numit în funcţia de şef de secţie, nefiind titularul postului ca urmare a promovării unui concurs.

Susţine că legiuitorul a făcut o distincţie clară între cele două modalităţi de ocupare a postului, explicitând modalitatea de ocupare a funcţiei de şef de secţie clinică.

Atâta vreme cât legiuitorul a instituit o anumită obligaţie de declarare a incompatibilităţii sau al conflictului de interese pentru o anumită categorie de şefi de secţie, respectiv pentru şefii de secţie numiţi ca urmare a promovării unui concurs, instanţa nu poate aplica extensiv, peste voinţa legiuitorului această prevedere şi şefilor de secţii clinice universitare care ocupă această funcţie ca urmare a propunerii făcută de Senatul Universităţii.

Susţine că atribuţiile pe care le desfăşoară în calitate de şef clinică universitară sunt strict legate de actul medical şi coordonarea studenţilor UMF în cadrul stagiilor de practică.

În finalul susţinerilor sale arată că încălcarea normelor de drept material s-a făcut atât prin aplicarea unui text de lege străin situaţiei de fapt, cât şi prin extinderea normei juridice dincolo de ipotezele la care se aplică aceasta, starea de fapt fiind reţinută greşit în raport de exigenţele textului de lege.

4. Apărări formulate în cauză

Intimatul-pârât a depus întâmpinare şi, fără a invoca excepţii, a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca legală a soluţiei instanţei de fond.

5. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererilor de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 22 noiembrie 2018, s-a fixat termen de judecată la data de 20 octombrie 2020, în şedinţă publică, cu citarea părţilor. Ulterior, termenul de judecată a fost preschimbat pentru data de 16 iunie 2020, prin încheierea de şedinţă din data de 17 aprilie 2019.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate şi a temeiului de drept indicat, precum şi din perspectiva obiectului şi a normelor legale incidente, dar şi a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatei, Înalta Curte constată că acesta este nefondat, urmând a fi respins, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Din actele şi lucrările dosarului rezultă că prin raportul de evaluare nr. x/2016 întocmit de pârâtă la data de 24.10.2016 s-a constatat că recurentul-reclamant A. s-a aflat în stare de incompatibilitate în perioada 15.10.2008 - prezent (29.12.2015), deoarece a deţinut simultan atât funcţia de şef secţie într-un spital public, cât şi funcţia de administrator în cadrul unei societăţi comerciale, încălcând dispoziţiile art. 180 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 95/2006.

Starea de incompatibilitate a fost generată de exercitarea concomitentă de către aceasta a funcţiei de Şef secţie la secţia Clinică Chirurgie Generală I în cadrul Spitalului Clinic Judeţean Mureş şi a funcţiei de administrator în cadrul S.C. B. S.R.L., situaţia de fapt nefiind contestată.

Întemeindu-şi calea de atac exercitată pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul-reclamant a invocat, în esenţă, interpretarea eronată de către instanţa de fond a dispoziţiilor legale privind regimul juridic al funcţiilor de administrator şi manager, având în vedere că, în opinia sa, funcţia de administrator este diferită de cea de manager şi a faptului că postul de şef secţie a fost dobândit prin numire şi nu prin concurs.

Contrar acestor susţineri, Înalta Curte constată că instanţa de fond nu a săvârşit nicio eroare în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor de drept material incidente în speţă, dispoziţii pe care în mod corect le-a identificat şi aplicat împrejurărilor de fapt stabilite pe baza probelor administrate în cauză.

Astfel, potrivit art. 180 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii (forma în vigoare la data de 15.10.2008) funcţia de manager persoană fizică este incompatibilă cu exercitarea oricărei activităţi sau oricărei funcţii de manager, inclusiv cele neremunerate.

La art. 184 alin. (12) din aceeaşi lege, se prevede că:

"Dispoziţiile art. 180 alin. (1) lit. b), c) şi d) referitoare la incompatibilităţi şi ale art. 180 alin. (2) referitoare la conflictul de interese, sub sancţiunea rezilierii contractului de administrare, se aplică şi şefilor de secţie, de laborator şi de serviciu medical din spitalele publice."

În cauză, prin Contractul de administrare încheiat de Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Târgul Mureş, începând cu anul 2008 recurentul-reclamant A. a fost numit în funcţia de medic şef secţia Clinică Chirurgie Generală I, având atribuţii în organizarea şi conducerea secţiei de Chirurgie a Spitalului, funcţie în care răspunde şi de calitatea actului medical. Acest contract a fost prelungit succesiv prin decizii de către managerul spitalului Clinic Judeţean Mureş.

Din fişa Oficiului Naţional al Registrului Comerţului nr. 113538/16.03.2015, rezultă că recurentul are calitatea de asociat şi administrator al S.C. B. S.R.L., începând cu data de 15.10.2008 şi până la data întocmirii raportului de evaluare, societate ce are ca activitate principală - Activităţi de asistenţă medicală specializată, cod CAEN 8622 şi activităţi secundare - 8621 - Activităţi de asistenţă medicală generală, 8623 - Activităţi de asistenţă stomatologică, 8690 - Alte activităţi referitoare la sănătatea umană.

Or, raportat la dispoziţiile legale mai sus-amintite, se poate constata că, în calitatea sa de administrator al B. S.R.L. recurentul-reclamant efectuează aceleaşi tipuri de activităţi pe care le desfăşoară ca şef de secţie în cadrul Spitalului, şi, astfel, funcţia sa de manager - şef de secţie, cazul în speţă - este incompatibilă cu exercitarea funcţiei de conducere, administrare şi control în societăţile reglementate de Legea nr. 31/1990, republicată, avându-se în vedere conţinutul celor două noţiuni şi intenţia legiuitorului.

Ambele funcţii implică prerogativa de conducere a unei entităţi, şi, prin urmare distincţiile operate de recurentul-reclamant nu au suport legal, dimpotrivă, legea fiind nesusceptibilă de discuţii cu privire la existenţa incompatibilităţii în condiţiile cumulului dintre funcţia de şef de secţie din spitalele publice cu orice altă funcţie de manager, remunerată sau nu.

Deşi în cuprinsul dosarului recurentul-reclamant a susţinut că nu a deţinut funcţia de administrator al societăţii, din cuprinsul actelor emise la dosar nu rezultă acest aspect.

Aşa cum legal a reţinut şi instanţa de fond, Înalta Curte constată că funcţia de administrator al unei societăţi comerciale este pe deplin asimilată cu "exercitarea oricărei activităţi sau oricărei alte funcţii de manager, inclusiv cele neremunerate" avute în vedere de legiuitor ca elemente de incompatibilitate pentru deţinerea concomitentă şi a calităţii de şef secţie în cadrul unui spital public.

De aceea, sunt irelevante argumentele dezvoltate de recurentul-reclamant în prezenta cale de atac pe marginea specificului funcţiei de şef de secţie şi diferenţierile în raport de celelalte organe de conducere ale spitalului, cât timp legiuitorul prevede explicit că şeful de secţie din cadrul spitalului public nu poate exercita nicio altă funcţie de manager, cu atât mai mult în materia incompatibilităţilor, unde importanţa reglementării este de necontestat, având în vedere restrângerea adusă liberului acces al persoanei la desfăşurarea unei activităţi economice.

Susţinerea recurentului în sensul că există o distincţie dintre calitatea de şef de secţie din cadrul unui spital public selectat prin concurs şi cea de şef de secţie numit în cadrul unei secţii clinice, nu poate fi reţinută.

Este adevărat că alin. (4) al art. 184 din Legea 95/2006 teza finală cu următorul conţinut:

"Dacă şeful de secţie, de laborator ori de serviciu medical selectat prin concurs se află în stare de incompatibilitate sau conflict de interese, acesta este obligat să le înlăture în termen de maximum 30 de zile, sub sancţiunea rezilierii unilaterale a contractului de administrare." face vorbire numai despre şeful de secţie selectat prin concurs, însă această dispoziţie legală are ca scopul de a indica persoanei selectate prin concurs conduita pe care trebuie să o urmeze imediat după numirea sa şi sancţiunea care intervine în caz de neconformare, neputând fi interpretată în coroborare cu alin. (6) al aceleiaşi dispoziţii legale, care nu conţine o astfel de prevedere, în sensul că în ipoteza şefului de secţie numit la recomandarea senatului instituţiei de învăţământ medical superior în cauză, cu avizul managerului spitalului şi cu aprobarea Ministerului Sănătăţii, ca fiind cadrul didactic cu gradul cel mai mare de predare incompatibilitatea reglementată de art. 184 alin. (12) cu referire la art. 180 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 95/2006 nu este aplicabilă.

Se are în vedere în acest sens că textele legale anterior menţionate, ce reglementează incompatibilitatea analizată în cauză nu disting între modalităţile de dobândire a calităţii de şef de secţie, relevant sub aspectul incompatibilităţii fiind doar deţinerea simultană a două calităţi în condiţii prohibite de lege.

Mai mult, dacă s-ar accepta interpretarea dispoziţiilor legale aşa cum a fost aceasta propusă de recurent s-ar ajunge la concluzia că interdicţiile reglementate prin regimul incompatibilităţilor şi conflictului de interese nu sunt niciodată aplicabile şefilor de secţie numiţi în condiţiile art. 184 alin. (6) din Legea 95/2006, ceea ce în mod evident nu poate fi reţinut ca fiind urmărit de legiuitor prin reglementarea analizată.

Înalta Curte precizează că, deşi reclamantul-recurent a deţinut funcţia de şef secţie cu delegare, în baza unui contract de administrare şi a unor decizii ale managerului spitalului şi nu în urma organizării unui concurs, asta nu înseamnă că acesta nu avea obligaţia respectării regimului juridic al incompatibilităţilor reglementat pentru şefii de secţie.

În conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 95/2006 sunt incompatibile exercitarea oricăror altor funcţii salarizate, nesalarizate sau/şi indemnizate, cu excepţia funcţiilor sau activităţilor în domeniul medical în aceeaşi unitate sanitară, a activităţilor didactice, de cercetare ştiinţifică şi de creaţie literar-artistică, context în care managerul selectat ce se află în stare de incompatibilitate sau în conflict de interese, acesta este obligat să înlăture motivele de incompatibilitate ori de conflict de interese.

În acest context, în mod legal şi temeinic instanţa de fond a constatat că, starea de incompatibilitate este evidentă, având în vedere că scopul incompatibilităţilor este asigurarea obiectivităţii în exercitarea unei funcţii publice şi evitarea concentrării de către una şi aceeaşi persoană a unor prerogative excesive, care ar putea fi incompatibile şi, deci, stabilirea acestei incompatibilităţi se justifică pe un conflict real între cele două funcţii, care poate avea consecinţe negative asupra modului lor de exercitare.

Prin astfel de acte normative ce reglementează incompatibilităţile unor categorii profesionale, în situaţii similare, legiuitorul a menţionat interdicţia privind desfăşurarea unor activităţi comerciale sau chiar interdicţia privind exercitarea funcţiei de membru în organele de conducere, administrare şi control în societăţile reglementate de Legea nr. 31/1990, republicată, pentru a fi clar şi expres prevăzut ceea ce se interzice.

Prin urmare, dispoziţiile legale menţionate anterior sunt clare şi previzibile în ceea ce priveşte starea de incompatibilitate prevăzută de art. 180 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 95/2006, coroborat cu art. 184 alin. (12) din aceeaşi lege, Raportul de evaluare emis de intimata Agenţia Naţională de Integritate este legal, astfel încât corect acţiunea în anularea acestuia, formulată de contestator, a fost respinsă ca neîntemeiată.

Aşa fiind, soluţia instanţei de fond, prin care s-a reţinut că ocuparea concomitentă a celor două funcţii, nu trece testul incompatibilităţii, este legală.

Înalta Curte constată că în cauză nu au fost identificate elemente care să fie de natură a produce o îndoială serioasă în privinţa legalităţii hotărârii recurate, prima instanţă aplicând în mod corect dispoziţiile legale incidente raportat la starea de fapt reţinută, în condiţiile în care în calea de atac a recursului obiectul judecăţii îl vizează doar chestiunile de drept. Astfel fiind, aspectele invocate de către recurent prin cererea de recurs nu sunt de natură să conducă la reformarea hotărârii recurate, legalitatea soluţiei pronunţate fiind confirmată de către instanţa de control judiciar.

Pentru considerentele expuse, nefiind incidente motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 4 şi 8 din C. proc. civ., republicat, în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei nr. 95 din 26 septembrie 2017 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 16 iunie 2020.