Eligibility of EU-funded sewage infrastructure costs on private land under POS Mediu eligibility lists

Şedinţa publică din data de 16 iunie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin cererea înregistrată la data de 23.06.2017, sub nr. x/2017 pe rolul Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamanta Compania Apa Braşov S.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene - Direcţia Generală Programul Operaţional Sectorial Mediu, anularea Deciziei nr. 31588/31.05.2017 privind soluţionarea contestaţiei formulate împotriva procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/03.04.2017 şi a procesului-verbal, emise cu privire la contractul de lucrări nr. x/27.07.2011 "Extinderea şi reabilitarea reţelelor de apa şi canalizare în aglomerările Rupea şi Prejmer - CLI 1", cu cheltuieli de judecată.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa nr. 144/2017 pronunţată în data de 27 septembrie 2017, Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea formulată de reclamanta Compania Apa Braşov S.A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene - Direcţia Generală Programul Operaţional Sectorial Mediu a anulat Decizia nr. 31588/31.05.2017 şi Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/03.04.2017, emise de către pârât şi a obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 19.052 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei menţionate la pct. 2 a declarat recurs pârâtul Ministerul Fondurilor Europene, care invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei şi pe fond respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

Susţine că, în motivarea hotărârii, instanţa şi-a însuşit în exclusivitate criticile formulate de către intimata-reclamanta, devenind incidente dispoziţiile art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., sentinţa pronunţată fiind una nemotivată în accepţiunea textelor legale incidente.

Pe de altă parte arată că din documentaţia existentă la dosarul cauzei rezultă în mod indubitabil că intimata-reclamantă, în calitate de autoritate contractantă nu a respectat dispoziţiile contractului de finanţare nr. x/21.07.2009 şi nici legislaţia în vigoare, privind eligibilitatea cheltuielilor efectuate în cadrul operaţiunilor finanţate prin programe operaţionale.

În mod eronat a interpretat instanţa de fond prevederile Ordinul ministrului mediului şi schimbărilor climatice nr. 1415/3399/2008 privind aprobarea listelor cheltuielilor eligibile in cadrul Programului Operaţional Sectorial Mediu 2007 - 2013, cu modificările şi completările, care la pct. 1 (c) din Anexa 2, respectiv că "sintagma "amplasate pe domeniul public" vizează numai termenul de "branşamente", nu şi celelalte elemente ale enumerării cuprinse la lit. b)".

Or, din interpretarea textului de lege, se înţelege că este vorba despre eligibilitatea cheltuielilor în condiţiile în care acestea sunt efectuate în scopul realizării următoarelor activităţi cuprinse la pct. b) din Ordinul nr. 1415/3399/2008, respectiv: lucrări pentru construcţia, reabilitarea, extinderea, modernizarea aducţiunilor, reţelei de alimentare şi distribuţie a apei potabile, a staţiilor de pompare şi repompare a apei, incluzând în rândul acestor activităţi şi branşamentelor amplasate în domeniul public.

Aşadar, instanţa de fond a interpretat eronat textul de lege, reţinând că voinţa legiuitorului a fost aceea "de a atribui caracter eligibil numai cheltuielilor cu branşamentele amplasate pe domeniul public, nu şi celor amplasate pe terenul proprietate privată a persoanelor fizice/juridice".

Susţine că, în conformitate cu prevederile Ordinul ministrului mediului şi dezvoltării durabile nr. 1415/2008 privind lista cheltuielilor eligibile pentru proiectele finanţate în cadrul POS Mediu, sunt eligibile pentru finanţare din POS Mediu - Axa 1, lucrările pentru construcţia, reabilitarea, extinderea, modernizarea reţelelor de canalizare a apei uzate, staţiilor de pompare, inclusiv a racordurilor amplasate pe domeniul public.

Apreciază că în mod eronat a reţinut instanţa de fond faptul că "lucrările pentru construcţia, reabilitarea, extinderea, modernizarea aducţiunilor, reţelei de alimentare şi distribuţie a apei potabile, a staţiilor de pompare şi repompare a apei puteau fi realizate si pe terenurile proprietate privată, grevate de servitute legală de trecere."

Reţinerile curţii de apel cu privire la prevederile art. 45 din O.U.G. nr. 66/2011, sunt neconcludente deoarece verificările anterioare nu exclud identificarea unor nereguli în prezent şi nu elimină dreptul autorităţilor cu competenţe în gestionarea fondurilor europene de a efectua noi verificări.

Susţine că instanţa de fond a respins fără nicio motivare apărările sale formulate prin întâmpinare, mai mult decât atât, în pofida dispoziţiilor incidente prima instanţă îşi însuşeşte susţinerile intimatei-reclamante care sunt doar simple aprecieri.

În ceea ce priveşte obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 19.052 RON cu titlul de onorariu de avocat, apreciază că nu se justifică, întrucât în raport de considerentele expuse, nu sunt în acord cu activitatea prestată de către avocat în cauză, cuantumul acestora nefiind rezonabilă, motiv pentru care solicită înlăturarea obligaţiei sale cu privire la achitarea acestor cheltuieli.

4. Apărări formulate în cauză

Intimata-reclamantă a depus întâmpinare solicitând, în principal, să se constate nulitatea recursului pentru nemotivare şi, în subsidiar, respingerea recursului, ca nefondat şi menţinerea ca legală a soluţiei instanţei de fond.

5. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererilor de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2) coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 22 noiembrie 2018, s-a fixat termen de judecată la data de 20 octombrie 2020, în şedinţă publică, cu citarea părţilor. Ulterior, termenul de judecată a fost preschimbat pentru data de 16 iunie 2020, prin încheierea de şedinţă din data de 17 aprilie 2019.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând legalitatea sentinţei atacate prin prisma criticilor formulate de recurenta-pârâtă, Înalta Curte, prin raportare la prevederile legale incidente, dar şi la contextul factual al cauzei, constată că recursul este nefondat, în considerarea celor în continuare expuse.

Reclamanta a supus controlului de legalitate Decizia nr. 31588/31.05.2017 privind soluţionarea contestaţiei formulate împotriva procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/03.04.2017 şi a procesul-verbal, emis cu privire la contractul de lucrări nr. x/27.07.2011 "Extinderea şi reabilitarea reţelelor de apa şi canalizare în aglomerările Rupea şi Prejmer - CLI 1", cu cheltuieli de judecată .

Curtea de Apel Bucureşti a admis acţiunea, constatând că actele administrative contestate nu au respectat prevederile legale incidente.

În mod evident, problema de drept ce se impune a fi dezlegată în prezentul recurs vizează stabilirea legalităţii soluţiei adoptate de prima instanţă.

Motivele de casare invocate de recurentul-pârât în susţinerea recursului promovat în cauză sunt prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ.

În ceea ce priveşte critica referitoare la nemotivarea hotărârii recurate (art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.), Înalta Curte reţine că este nefondată.

Potrivit disp. art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., hotărârea pronunţată de instanţă ca urmare a soluţionării cauzei cu care a fost investită va cuprinde:

"...motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-a admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor".

Respectarea acestei cerinţe are valoare de principiu şi se circumscrie obligaţiei ce revine instanţei de a garanta părţilor exerciţiul efectiv al dreptului la un proces echitabil consacrat de art. 6 din CEDO.

Jurisprudenţa CEDO este constantă în a aprecia că dreptul la un proces echitabil nu poate fi exercitat efectiv decât în situaţia în care instanţa procedează la un examen efectiv al cererilor, argumentelor şi mijloacelor de probă ale părţilor, pentru a le aprecia pertinenţa.

Examinând considerentele sentinţei recurate, se constată că judecătorul fondului a procedat la o analiză efectivă a susţinerilor părţilor, expunând pe larg motivele pentru care a admis, respectiv cele pentru care a înlăturat argumentele părţilor, contrar susţinerilor recurentului-pârât, care afirmă că actele contestate deşi erau legale au fost anulate de instanţa de fond fără o argumentare convingătoare.

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., ce vizează aplicarea sau interpretarea greşită a normelor de drept material este nefondat.

Potrivit acestui motiv de recurs, casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii atunci când instanţa a recurs la textele de lege aplicabile speţei dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omiţând unele condiţii pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greşit.

În cauza de faţă aceste motive nu sunt incidente, soluţia primei instanţe este expresia interpretării şi aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate în procedura administrativă şi în cea judiciară.

Pentru a răspunde criticilor formulate de recurentul-reclamant cu privire la sentinţa atacată, Înalta Curte reţine că acestea pot fi sintetizate într-o singură critică, respectiv aceea că, în mod nelegal prin hotărârea atacată s-a reţinut că sunt eligibile cheltuielile de montare a conductei de canalizare pe terenuri proprietate privată, atâta timp cât branşamentele erau amplasate pe domeniul public.

În cauză pârâtul Ministerul Mediului, în calitate de Autoritate de Management pentru Programul Operaţional Sectorial Mediu 2007-2013 (AM POS Mediu) şi reclamanta Compania Apa Braşov S.A., în calitate de beneficiar, au încheiat contractul de finanţare nr. x/30.09.2011, proiectul cod SMIS 7670 cu titlul:

"Reabilitarea şi extinderea sistemelor de apă şi canalizare în judeţul Braşov". Ulterior, reclamanta a încheiat contractul de lucrări nr. x din data de 27.07.2011, având ca obiect "Extindere şi reabilitarea reţelelor de apă şi canalizare în aglomerările Rupea şi Prejmer - CL11".

Prin Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/03.04.2017 cu privire la contractul de lucrări nr. x/27.07.2011 "Extinderea şi reabilitarea reţelelor de apa şi canalizare în aglomerările Rupea şi Prejmer - CL11" a constatat că sunt neeligibile cheltuielile efectuate în anul 2013 de montare a conductei de canalizare pe terenuri proprietate privată.

Înalta Curte nu poate reţine critica recurentului-pârât în sensul că, în mod greşit instanţa de fond a apreciat că toate cheltuielile de montare a conductei de canalizare pe anul 2013 sunt eligibile.

În acest sens art. 13 alin. (1) şi (2) din H.G. nr. 759/2007 prevede că "în conformitate cu prevederile prezentei hotărâri, autorităţile de management stabilesc liste cu cheltuielile eligibile, având în vedere conţinutul programului operaţional gestionat şi prevederile art. 34 alin. (2) din Regulamentul Consiliului nr. 1.083/2006, ale art. 7 alin. (3) şi art. 8 din Regulamentul nr. 1.080/2006 al Parlamentului European şi al Consiliului şi ale art. 3 alin. (7) şi art. 11 alin. (4) din Regulamentul nr. 1.081/2006", iar "listele prevăzute la alin. (1) sunt aprobate prin ordin comun".

Ordinul nr. 1415/2008 stabileşte prin Anexa 2 categoriile de cheltuieli eligibile general valabile pentru proiectele derulate prin POS "Mediul axele prioritare 1-5" ca fiind lucrări pentru construcţia, reabilitarea, extinderea, modernizarea reţelelor de canalizare a apei uzate, staţiilor de pompare, inclusiv a racordurilor amplasate în domeniul public.

Potrivit art. 3 lit. i) din Legea nr. 241/2006 branşamentul (racordul) de apă este partea din reţeaua publică de alimentare cu apă care asigură legătura dintre reţeaua publică de distribuţie şi reţeaua interioară a unei incinte sau a unei clădiri, cu amplasamentul căminului de branşament la punctul de delimitare al instalaţiilor, de regulă la limita de proprietate a utilizatorului, cu respectarea regimului juridic al proprietăţii, având caracter eligibil numai cheltuielile cu branşamentele amplasate pe domeniul public, nu şi celor amplasate pe terenul proprietate privată a persoanelor fizice/juridice.

Instanţa de control judiciar constată că judecătorul fondului a făcut o corectă interpretare şi aplicare a acestor dispoziţii legale reţinând că în speţă erau eligibile cheltuielile de montare a conductei de canalizare pe terenuri proprietate privată, preponderent ale UAT, întrucât Ordinul nr. 1415/2008 nu condiţiona eligibilitatea cheltuielilor de montare a întregii conducte de canalizare de amplasarea ei pe domeniul public, ci doar cheltuielile cu racordurile.

Mai mult, în mod legal, instanţa de fond a făcut trimitere la dispoziţiile Legii nr. 287/2009 C. civ. (în vigoare la momentul verificării eligibilităţii cheltuielilor efectuate în anul 2013), întrucât din punct de vedere juridic se putea realiza un drept de servitute de trecere pentru utilităţi de alimentare cu apă şi de canalizare asupra terenurilor proprietate privată.

Aşa fiind, în mod corect a reţinut judecătorul fondului că o interpretare contrară contravine regulii generale de eligibilitate a cheltuielilor (prevăzute la pct. 3.1.3. din acelaşi Ghid), aceea de a fi "în conformitate cu principiile unui management financiar riguros, având în vedere utilizarea eficientă a fondurilor şi un raport optim cost-eficienţă".

Critica recurentului pârât vizând interpretarea şi aplicarea în cauza dedusă judecăţii a dispoziţiilor art. 45 din O.U.G. nr. 66/2011 nu poate fi reţinută atât timp cât, referitor la această dispoziţie legală, instanţa de fond a apreciat doar asupra necesităţii ca autorităţile de management să interpreteze şi aplice unitar legea, prin impunerea unor practici administrative coerente, fără a nega dreptul acestora de a efectua verificări şi identifica nereguli în baza unor noi verificări ulterioare momentului analizării cererilor de plată.

Instanţa de control judiciar constată că în mod legal instanţa de fond a obligat pârâtul la plata cheltuielilor de judecată în fond, având în vedere prevederile art. 451-453 C. proc. civ. şi poziţia părţilor căzute în pretenţii, reţinând că s-au acordat cheltuielile solicitate, iar această acordare corespunde, în aprecierea instanţei de recurs, măsurii admiterii cererii.

Prin urmare, Înalta Curte constată că în cauză nu au fost identificate elemente care să fie de natură a produce o îndoială serioasă în privinţa legalităţii hotărârii recurate, prima instanţă aplicând în mod corect dispoziţiile legale incidente raportat la starea de fapt reţinută, în condiţiile în care în calea de atac a recursului obiectul judecăţii îl vizează doar chestiunile de drept. Astfel fiind, aspectele invocate de către recurent prin cererea de recurs nu sunt de natură să conducă la reformarea hotărârii recurate, legalitatea soluţiei pronunţate fiind confirmată de către instanţa de control judiciar.

Pentru considerentele expuse, nefiind incidente motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ., republicat, în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Fondurilor Europene, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâtul MINISTERUL FONDURILOR EUROPENE împotriva sentinţei nr. 144/2017 din 27 septembrie 2017 a Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 16 iunie 2020.