Inadmissibility of fiscal judicial action for failing to specifically challenge the pre-litigation dismissal decision
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice admitted the appeal, quashed the appellate decision, and remanded the case, ruling in favor of the company. The dispute involved a company challenging the dismissal of its administrative appeal against a fiscal inspection report and an assessment decision, after the court of appeals had deemed the subsequent judicial action inadmissible for lack of specific legal grounds directed at the administrative decision resolving the pre-litigation complaint. The supreme court held that the initial judicial action, which contained factual and legal criticisms of the underlying fiscal acts, effectively challenged the administrative decision that dismissed the pre-litigation appeal, and that the formal lack of specific legal citations in a subsequent procedural clarification did not constitute a lack of motivation for the claim. Citing Article 6 of the European Convention on Human Rights regarding the right of access to justice and Articles 268 et seq. of Law No. 207/2015 (Fiscal Procedure Code) regarding pre-litigation appeals, the court determined that the lower court erred in declaring the action inadmissible, establishing that the company had validly exhausted the administrative procedure and properly formulated its judicial criticism.
Legislator headnote
AI generatedart. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ, art. 486 C. proc. civ, art. 204 alin. (2) din C. proc. civ, art. 498 alin. (2) C. proc. civ; Inadmissibility of fiscal judicial action for failing to specifically challenge the pre-litigation dismissal decision: Împotriva sentinţei menţionate la pct. 2 a declarat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L., care invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 16 iunie 2020
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul litigiului dedus judecăţii
Prin cererea înregistrată la data de 19 octombrie 2016 sub nr. x/2016 pe rolul Tribunalului Argeş, secţia civilă, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală Regionala a Finanţelor Publice Ploieşti, prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Argeş anularea Raportului de Inspecţie Fiscală nr. F-AG16 din data de 22.01.2016 şi a Deciziei de impunere nr. x/22.01.2016.
2. Hotărârea primei instanţe
Prin sentinţa civilă nr. 295 din 6 martie 2017, Tribunalul Argeş, secţia civilă a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa soluţionării contestaţiei în favoarea Curţii de Apel Piteşti, secţia contencios administrativ fiscal.
Pe rolul Curţii de Apel Piteşti, secţia contencios administrativ fiscal reclamant a depus precizare la acţiune, în sensul că a înţeles să promoveze contestaţie împotriva Deciziei nr. 1223/31.05.2016, dispoziţie prin care organul fiscal a analizat Raportul de inspecţie fiscală nr. x din data de 22.01.2016 şi Decizia de impunere nr. x din data de 22.01.2016.
3. Hotărârea atacată cu recurs
Prin sentinţa nr. 152/F-CONT pronunţată în data de 14 septembrie 2017, Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins ca inadmisibilă contestaţia formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Argeş, împotriva Deciziei nr. 1223/31.05.2016 emisă de DGRFP Ploieşti - Serviciul Soluţionare Contestaţii, prin care a fost respinsă contestaţia promovată de petentă în procedura prealabilă împotriva Raportului de inspecţie fiscală nr. x din data de 22.01.2016 şi a Deciziei de impunere nr. x din data de 22.01.2016.
3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva sentinţei menţionate la pct. 2 a declarat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L., care invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare.
În motivare căii de atac, arată printr-un scurt istoric că, i s-a comunicat în data de 25.01.2016 decizia de impunere nr. x/22.01.2016 şi raportul de inspecţie fiscală nr. x/22.01.2016, iar în data de 28.01.2016 a formulat contestaţie împotriva acestora. Ulterior, în data de 03.10.2016 a depus la sediul pârâtei o cerere înregistrată sub nr. x prin care solicita să i se comunice răspunsul la contestaţia nr. 28061/28.01.2016. În data de 19.10.2016 a formulat contestaţie la instanţa formându-se prezentul dosar, iar acţiunea sa a fost respinsă ca inadmisibilă.
Solicită respingerea excepţiei inadmisibilităţii acţiunii, motivat de faptul că prin precizarea la acţiune depusă în data de 24.05.2017 a contestat Decizia nr. 1223/31.05.2016 în termenul legal de 6 luni.
4. Apărări formulate în cauză
Intimata-pârâtă a depus întâmpinare şi, fără a invoca excepţii, a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca legală a soluţiei instanţei de fond.
Societatea recurentă a depus la dosar răspuns la întâmpinare plus un set de înscrisuri.
5. Procedura de soluţionare a recursului
În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.
În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 22 noiembrie 2018, s-a fixat termen de judecată la data de 20 octombrie 2020, în şedinţă publică, cu citarea părţilor. Ulterior, termenul de judecată a fost preschimbat pentru data de 16 iunie 2020, prin încheierea de şedinţă din data de 17 aprilie 2019.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Analizând actele şi lucrările dosarului şi sentinţa recurată prin prisma criticilor formulate, circumscrise motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., privitor la aplicarea greşită a normelor de drept material, Înalta Curte constată că recursul declarat de S.C. A. S.R.L. este fondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Reclamanta S.C. A. S.R.L. a învestit iniţial instanţa de contencios administrativ cu examinarea legalităţii Raportului de Inspecţie Fiscală nr. F-AG16 din data de 22.01.2016 şi a Deciziei de impunere nr. x/22.01.2016 motivând în fapt şi în drept cererea de chemare în judecată. Ulterior, prin precizare la acţiune, a solicitat examinarea legalităţii Deciziei nr. 1223/31.05.2016 prin care s-a respins ca neîntemeiată contestaţia sa administrativă formulată împotriva Raportului de Inspecţie Fiscală nr. F-AG16 din data de 22.01.2016 şi a Deciziei de impunere nr. x/22.01.2016.
Instanţa de fond a respins acţiunea ca inadmisibilă, "întrucât nu au fost formulate critici în fapt şi în drept faţă de dispoziţia (decizia) nr. 1223/31.05.2016 întocmită de DGRFP Ploieşti - Serviciul Soluţionare Contestaţii, prin care a fost respinsă contestaţia promovată de petentă în procedura prealabilă împotriva Raportului de inspecţie fiscală nr. x din data de 22.01.2016 şi a Deciziei de impunere nr. x din data de 22.01.2016, o condiţie de admisibilitate a acţiunii în contencios administrativ".
Pe de altă parte instanţa de fond a reţinut că:
"Nu poate fi analizată de Curte cererea de anulare a Raportului de Inspecţie Fiscală nr. F-AG16 din data de 22.01.2016 şi a Deciziei de impunere nr. x din data de 22.01.2016 fără parcurgerea procedurii prealabile, ţinând cont că în speţă a fost pronunţată o decizie în această etapă…".
Raportat la considerentele sentinţei supuse controlului judiciar Înalta Curte remarcă în primul rând contrarietatea acestora, în condiţiile în care instanţa de fond arată că nu s-a parcurs de către reclamantă procedura prealabilă însă, pe de altă parte, reţine că a fost pronunţată o decizie în soluţionarea contestaţiei administrative.
Ori, potrivit art. 268 şi următoarele din Legea nr. 207/2015 privind codul de procedură fiscală contestaţia împotriva actului administrativ fiscal constituie plângere prealabilă în materia dreptului fiscal.
În speţă dovada că reclamanta a parcurs această procedură rezultă chiar din emiterea Deciziei nr. 1223/31.05.2016 de către DGRFP Ploieşti - Serviciul Soluţionare Contestaţii prin care a fost soluţionată contestaţia formulată de petentă.
Pe de altă parte Înalta Curte reţine că recurenta-reclamantă a depus precizare la acţiune, care urmează regulile art. 204 alin. (2) din C. proc. civ., în sensul că a înţeles să se îndrepte în demersul său judiciar şi împotriva Deciziei nr. 1233/31.05.2016 de soluţionare a contestaţiei formulate împotriva Raportului de inspecţie fiscală nr. x din data de 22.01.2016 şi a Deciziei de impunere nr. x din data de 22.01.2016.
Precizarea la acţiune prin care reclamanta a înţeles să conteste şi decizia dată în soluţionarea contestaţiei administrative nu poate fi apreciată ca neîndeplinind condiţiile de formă prevăzute de lege, nefiind incidente nulităţii prevăzute de C. proc. civ. sau de legile speciale. Totodată, se reţine că prin acţiunea introductivă societatea reclamantă a prezentat criticile aduse Raportului de inspecţie fiscală nr. x din data de 22.01.2016 şi Deciziei de impunere nr. x din data de 22.01.2016, critici care pot fi apreciate ca fiind formulate şi împotriva deciziei dată în soluţionarea contestaţiei, în contextul în care prin Decizia nr. 1233/31.05.2016 a fost respinsă ca neîntemeiată.
Ca urmare a celor expuse anterior nu se poate reţine o nemotivare a acţiunii recurentei-reclamante, aşa cum a fost ulterior precizată, în raport de Decizia nr. 1233/31.05.2016 prin care a fost soluţionată contestaţia administrativă.
A considera demersul judiciar al recurentei-reclamante ca fiind inadmisibil numai pentru că nu a precizat temeiul de drept în cadrul cererii precizatoare, însemnă o îngrădire a dreptului de acces la justiţie al părţii, ceea ce contravine art. 6 din CEDO.
Pentru considerentele de mai sus, reţinând nelegalitatea soluţiei de respingere ca inadmisibilă a acţiunii recurentei-reclamante S.C. A. S.R.L. pentru nemotivarea acţiunii precizată, în temeiul art. 496 alin. (1) şi art. 498 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul şi, în consecinţă, va casa în tot sentinţa recurată cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva sentinţei nr. 152/F-CONT din 14 septembrie 2017 a Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 16 iunie 2020.