25% Financial Correction for Breach of Procurement Transparency via Withholding Technical Specifications

Şedinţa publică din data de 16 iunie 2020

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin cererea înregistrată la data de 5 iulie 2016 sub nr. x/2016 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Culturii -Unitatea de Management a Proiectului, în principal, anularea Notificărilor nr. x/15.12.2015, y/26.01.2016 şi 965/07.03.2016 prin care Ministerul a dispus aplicarea unei corecţii financiare în cuantum de 25% din valoarea solicitată la autorizare aferentă derulării Contractului nr. x/29.05.2015 încheiat cu societatea B. S.R.L. şi neautorizarea la plată a sumelor de 66.869,85 RON şi 300.678,53 RON aferente proiectului "Centrul de interpretare a culturii tradiţionale C. - Reabilitarea şi refuncţionalizarea incintei fortificate".

În subsidiar, a solicitat reducerea corecţiei aplicate cu respectarea principiului proporţionalităţii şi a gravităţii pretinsei încălcări, restituirea sumelor reţinute de pârât cu titlu de corecţie financiară aplicată reclamantei, în cuantum de 367.548,38 RON, precum şi a oricăror sume ce ar mai putea fi reţinute în temeiul unor acte subsecvente, până la soluţionarea definitivă a prezentului dosar şi obligarea pârâtului la suportarea cheltuielilor de judecată ocazionate de soluţionarea cauzei, potrivit dovezilor ce vor fi depuse la dosar.

Prin cererea modificatoare formulată oral la termenul din 23.11.2016 şi în scris la data de 20.12.2016, reclamanta şi-a completat cererea de chemare în judecată în sensul că a solicitat şi anularea Notificării nr. x/15.09.2016 emisă de pârât prin care a fost reactualizată corecţia financiară aplicată iniţial având în vedere solicitărilor ulterioare de plată cuprinse în Raportul intermediar de progres nr. 3.

La termenul din 23.11.2016 a fost depusă cerere de intervenţie accesorie în favoarea reclamantei de către D. S.R.L., societate care a oferit consultanţă reclamantei în derularea procedurii de achiziţie în cadru căreia a fost constatată abaterea contestată prin acţiunea de faţă.

Cererea de intervenţie accesorie formulată de D. S.R.L. a fost încuviinţată în principiu prin încheierea din 11.01.2017.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa nr. 918 din 15 martie 2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL CULTURII - UNITATEA DE MANAGEMENT A PROIECTULUI şi cererea de intervenţie accesorie formulată de D. S.R.L, ca nefondate.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei menţionate la pct. 2 au declarat recurs reclamanta A. şi intervenienta D. S.R.L, care au solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei şi pe fond admiterea acţiunii şi a cererii de intervenţie accesorie.

Reclamanta A. a invocat prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ. şi a solicitat în principal, anularea Notificărilor nr. x/15.12.2015, y/26.01.2016, z/07.03.2016 şi 3854/15.09.2016, prin care Ministerul a dispus aplicarea unei corecţii financiare, iar în subsidiar, reducerea corecţiei aplicate cu respectarea principiului proporţionalităţii şi a gravităţii pretinsei încălcări cu consecinţa restituirii sumelor reţinute de Minister cu titlu de corecţie financiară aplicată, în cuantum de 533.123,34 RON, precum şi a oricăror alte sume ce ar mai putea fi reţinute în temeiul unor acte subsecvente, până la soluţionarea definitivă a cauzei.

În susţinerea căii de atac a menţionat că sentinţa recurată nu este motivată conform standardelor legale, doctrinare şi jurisprudenţiale, astfel că se impune casarea ei. Mai mult arată că, hotărârea instanţei de fond nu este corect motivată şi lipsa oricărei referiri la motivul de înlăturare a criticilor sale echivalează cu o lipsă a motivării.

Pe fondul cauzei a menţionat că a publicat anunţul de participare şi o parte semnificativă a documentelor de calificare în acord cu prevederile legale, pe site-ul M.F.E.. Cealaltă parte a documentelor de calificare nu a putut fi publicată întrucât, chiar şi după aplicarea mecanismelor de arhivare recomandate de lege, acestea depăşeau limita cantitativă impusă de site.

Pentru respectarea principiului transparenţei, recurenta susţinut că a inserat o menţiune în caietul de sarcini, prin care a asigurat punerea la dispoziţia ofertanţilor interesaţi a documentaţiei neîncărcate pe site-ul MFE, prin predarea fizică, la sediul său; toţi ofertanţii interesaţi au intrat în posesia documentaţiei, neformulându-se vreo contestaţie privind procedura în sine.

S-a arătat că, pârâta a dispus aplicarea unei corecţii financiare, plecând de la situaţia premisă greşit reţinută - nerespectarea principiilor de publicitate, transparenţă şi egalitate de tratament; în baza unor prevederi legale care sancţionau o ipoteză diferită - nepublicarea unui anunţ, dar instanţa de fond a menţinut corecţia aplicată.

Instanţa a aplicat şi interpretat în mod greşit prevederile legale aplicabile şi ajunge la concluzii eronate, situaţie faţă de care a arătat sintetic că:

- reclamanta a respectat principiul transparenţei; întreaga documentaţie a fost pusă la dispoziţia tuturor ofertanţilor interesaţi printr-o modalitate alternativă permisă de lege (predarea fizică). Nu există nicio dovadă a faptului că s-ar fi creat o vătămare a ofertanţilor interesaţi;

- corecţia financiară nu a avut o bază legală; actele indicate drept pretins temei al sancţiunii prevăd aplicarea unei corecţii doar în cazul în care un anunţ nu este publicat, nu şi în cazul în care acesta este publicat împreună cu majoritatea documentelor de calificare, iar restul documentaţiei este predată fizic din cauza unei imposibilităţi obiective;

- societatea nu era obligată să publice specificaţiile tehnice; Ordinul nr. 1191/2014 impune respectarea principiului transparenţei, însă doar recomandă modalităţile de a o face. Pe de altă parte, documentaţia nepublicată şi considerată de către pârâtă şi de către instanţă ca fiind specificaţii tehnice, nu se încadrează în definiţia legală dată de Ordinul nr. 1120/2013, în baza căruia a fost aplicată sancţiunea;

- corecţia financiară nu respectă principiul proporţionalităţii; corecţia nu este apreciată raportat la elementele de fapt, ci raportat la alte sancţiuni posibile. Mai mult, corecţia este menţinută fără a se lua în calcul de către instanţă că anunţul şi mare parte a documentelor de calificare au fost publicate, că nu s-a produs vreo vătămare ofertanţilor interesaţi şi că imposibilitatea publicării restului documentelor îi nu poate fi imputată.

Prin motivele de recurs intervenienta D. S.R.L a susţinut că sentinţa recurată este nelegală, soluţia instanţei de fond încalcă dispoziţiile legale aplicabile în speţă, astfel încât se impune admiterea recursului, casarea sentinţei instanţei de fond şi admiterea acţiunii în contencios administrativ formulate de MET, precum şi a cererii de intervenţie accesorie, în speţă fiind incidente dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Contrar celor susţinute de prima instanţă, corecţia financiară aplicată de intimatul pârât este lipsită de temei legal, abaterea la care face referire Ordinul nr. 1120/2013 constă exclusiv în nepublicarea anunţului de participare, nu şi a specificaţiilor tehnice ai căror conţinut este strict limitat de capitolul IV din acelaşi act la cerinţele obiective ce descriu obiectul achiziţiei. Cu atât mai mult, Ordinul nr. 1191/2014, emis pentru aprobarea Instrucţiunii aferente Ordinului nr. 1120/2013, nu poate stabili abateri şi rate ale reducerilor procentuale în afara celor cuprinse în O.U.G. nr. 66/2011 şi H.G. nr. 519/2014.

Ordinele nr. 1120/2013 şi nr. 1191/2014 sunt acte normative subsecvente emise de ministrul fondurilor europene pe baza şi în executarea actelor normative de nivel superior (respectiv O.U.G. nr. 66/2011 şi H.G. nr. 519/2014) astfel încât acestea nu pot depăşi limitele competenţei instituite prin acele acte, după cum nici nu pot contraveni principiilor şi dispoziţiilor acestora.

Din verificarea dispoziţiilor legale incidente reiese fără putinţă de tăgadă că reducerea procentuală aplicată de Minister este lipsită de fundament legal, aceasta nefiind stabilită prin hotărâre de Guvern, după cum impun dispoziţiile art. 6 in O.U.G. nr. 66/2011.

În speţă, reclamanta MET a efectuat toate demersurile necesare pentru a asigura respectarea principiului transparenţei, aşa cum acesta este reglementat şi interpretat la nivel comunitar, precum şi prin dispoziţiile legale de la nivel naţional.

Principiul proporţionalităţii necesar a fi respectat în cazul abaterilor nereglementate prin hotărâre de guvern nu a fost aplicat de Minister, acesta aplicând o corecţie financiară prestabilită prin dispoziţii legale care nu sunt incidente în cazul procedurilor de atribuire desfăşurate de beneficiarii privaţi de fonduri europene.

Apreciază că, în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 6 alin. (32) şi (33) din O.U.G. nr. 66/2011, în sensul că, pentru alte abateri, sunt aplicate reduceri procentuale în acord cu principiul proporţionalităţii. Mai mult decât atât, pentru abaterile care nu au niciun potenţial impact financiar nu se aplică reduceri procentuale.

Conform art. 17 din O.U.G. nr. 66/2011, orice acţiune întreprinsă în sensul constatării unei nereguli şi al stabilirii creanţelor bugetare rezultate din nereguli se realizează cu aplicarea principiului proporţionalităţii ţinând-se seama de natura şi de gravitatea neregulii constatate, precum şi de amploarea şi de implicaţiile financiare ale acesteia, iar partea a III-a pct. 3 din anexa la H.G. nr. 519/2014, menţionează că aplicarea principiului proporţionalităţii presupune luarea în considerare a gravităţii abaterii, a prejudiciului provocat sau posibil să fie provocat fondurilor europene şi fondurilor publice naţionale aferente acestora.

Susţine că, în speţă, nu există prejudiciu care să fi fost provocat sau posibil să fie provocat prin nepublicarea pe site-ul Ministerului a documentaţiei de calificare constând în liste cu cantităţile de lucrări, caiete de sarcini, expertiză tehnică, memorii de arhitectură, rezistenţă şi instalaţii şi piese desenate, astfel încât nu se justifică aplicarea vreunei reduceri procentuale.

4. Apărări formulate în cauză

Intimatul-pârât a depus întâmpinare şi, fără a invoca excepţii, a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca legală a soluţiei instanţei de fond.

5. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererilor de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 22 noiembrie 2018, s-a fixat termen de judecată la data de 7 aprilie 2020, în şedinţă publică, cu citarea părţilor. Ulterior, termenul de judecată a fost preschimbat pentru data de 16 iunie 2020, prin încheierea de şedinţă din data de 17 aprilie 2019.

În şedinţa de judecată din data de 16 iunie 2020, Înalta Curte a respins excepţia tardivităţii recursului formulat de intervenientă invocată de intimata-pârâtă în şedinţă publică, având în vedere că hotărârea nu a fost comunicată părţii la adresa indicată situaţie în care motivele de recurs au fost depuse în termenul prevăzut de lege.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursurile declarate sunt nefondate, reţinând cu titlu preliminar, că, deşi au fost formulate recursuri separate, acestea privesc aceleaşi probleme de drept, motiv pentru care, vor fi analizate în mod unitar.

Acţiunea în contencios administrativ dedusă judecăţii vizează exercitarea controlului de legalitate asupra Notificărilor nr. x/15.12.2015, y/26.01.2016 şi 965/07.03.2016 şi nr. 3854/15.09.2016 emise de pârâtul Ministerul Culturii.

Curtea de Apel Bucureşti a respins acţiunea, reţinând că actele a căror anulare se solicită sunt legale.

Motivul de casare comun invocat de recurente în susţinerea recursurilor promovate în cauză sunt prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În legătură cu aplicarea sau interpretarea greşită a normelor de drept material, motiv de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., se observă că recurenţii au susţinut că în cauză prima instanţă, în mod nejustificat, a reţinut că actele contestate sunt legale.

Înalta Curte constată, aşa cum a reţinut şi instanţa de fond, că reclamanta A., în calitate de promotor de proiect şi pârâtul Ministerul Culturii -Unitatea de Management a Proiectului, în calitate de operator de program, au încheiat contractul de finanţare nr. x/13.03.2015 pentru finanţări nerambursabile prin Mecanismul Financiar al Spaţiului Economic European 2009 - 2014 pentru implementarea de către reclamantă a proiectului "Centru de interpretare a culturii tradiţionale C. - Restaurare şi refuncţionalizare a incintei fortificate". La implementarea proiectului a ajutat intervenienta D. S.R.L.

În urma derulării procedurii de atribuire efectuate conform prevederilor Ordinului Ministrului Fondurilor Europene nr. 1120/2013, reclamanta a încheiat contractul nr. x/29.05.2015, cu societatea B. S.R.L. pentru realizarea proiectului având ca obiect lucrări de restaurare şi refuncţionalizare incintă fortificată: amenajare teren, utilităţi, construcţii şi instalaţii, organizare de şantier şi dotări.

Pârâtul a întocmit Rapoartele intermediare de progres nr. 1, 2 şi 3, urmare cererilor de plată formulate de reclamantă şi a emis Notificările nr. x/15.12.2015, y/07.03.2016 şi 3854/15.09.2016 prin care a aprobat doar parţial cererile de plată formulate de reclamantă, respingând în urma aplicării unei corecţii de 25% sumele: 66.869,85 RON, 300.678,53 RON şi 165.574,95 RON, pentru nerespectarea prevederilor Ordinului Ministrului Fondurilor Europene nr. 1191/2014 pentru aprobarea Instrucţiunii aferente Ordinului MFE nr. 1120/2013, respectiv s-a constatat încălcarea principiului transparenţei prin "nepublicarea anunţului pe pagina web https://www.x.ro, însoţit de specificaţiile tehnice, atrage după sine o corecţie de 25% din valoarea eligibilă a contractului de achiziţie (Nu este suficient să se menţioneze adresa de la care se pot obţine specificaţiile. Trebuie să se asigure accesul neîngrădit la aceste informaţii)".

Reclamanta a formulat contestaţii administrative şi pârâtul a emis adresele nr. x/26.01.2016 şi y/15.03.2016 prin care a menţinut corecţia de 25%, contestate în cauză, iar instanţa de fond a respins acţiunea.

Înalta Curte constată că soluţia instanţei de fond a fost dată cu respectarea tuturor dispoziţiilor incidente cauzei.

Se observă că nu sunt întemeiate criticile recurentelor referitoare la aplicarea principiului proporţionalităţii în analiza prejudiciului creat bugetelor unionale şi naţionale prin abaterile constatate.

Potrivit art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011 prin neregulă se înţelege "orice abatere de la legalitate, regularitate şi conformitate în raport cu dispoziţiile naţionale şi/sau europene, precum şi cu prevederile contractelor ori a altor angajamente legal încheiate în baza acestor dispoziţii, ce rezultă dintr-o acţiune sau inacţiune a beneficiarului ori a autorităţii cu competenţe în gestionarea fondurilor europene, care a prejudiciat sau care poate prejudicia bugetul Uniunii Europene/bugetele donatorilor publici internaţionali şi/sau fondurile publice naţionale aferente acestora printr-o sumă plătită necuvenit".

Un element esenţial al existenţei unei nereguli şi a angajării răspunderii administrative în această materie este existenţa unui prejudiciu cert şi efectiv sau a unui prejudiciu potenţial.

Caracteristicile speciale ale acestui gen de răspundere juridică care presupune verificarea utilizării în condiţii de legalitate, regularitate şi conformitate a fondurilor unionale şi publice naţionale, nu exonerează autoritatea de management de la sarcina probei îndeplinirii tuturor condiţiilor de antrenare a acestei forme de răspundere.

În ce priveşte prejudiciul, în cazul în care se reclamă existenţa unui prejudiciu cert şi efectiv, autoritatea de management este obligată a dovedi atât existenţa cât şi întinderea sa. La prejudiciul potenţial, existenţa lui este prezumată, urmare a demonstrării în condiţiile legii a nerespectării dispoziţiilor legale şi contractuale incidente, iar întinderea sa este evaluată legal cu respectarea principiului proporţionalităţii în raport de gravitatea evaluată abstract de legiuitor prin instituirea unor corecţii.

În cauză, nu s-a imputat reclamantei un prejudiciu cert şi comensurabil, a cărui existenţă şi întindere trebuia dovedită de autoritatea instrumentatoare a notei de constatare.

Prin notificările emise s-a constatat că reclamanta, în procedura de achiziţie derulată, nu a promovat concurenţa între operatorii economici, nu a garantat tratamentul egal şi nediscriminarea operatorilor economici, principii esenţiale ale oricărei proceduri de achiziţie publică pe care şi reclamanta era ţinută a le respecta, respectiv nu a pus la dispoziţia persoanelor juridice alături de anunţul proiectului şi specificaţiile tehnice.

Respectarea principiilor în discuţie, ar fi dus în mod logic, la o procedură mai competitivă, unde prin concursul participanţilor la procedură exista posibilitatea ofertării unui preţ mai mic de achiziţie al contractului decât cel convenit cu societatea B. S.R.L., cu implicaţii evidente asupra bugetului unional şi naţional, surse finanţatoare ale contractului de finanţare de care a beneficiat reclamanta.

În această modalitate operează prezumţia existenţei prejudiciului în sarcina bugetelor finanţatoare, prezumţie relativă care poate fi înlăturată prin proba contrară. De aceea, în mod corect a reţinut instanţa de fond că reclamanta nu a demonstrat excluderea oricărei posibilităţi ca abaterile identificate să fi avut incidenţă asupra bugetelor în discuţie, existenţa prezumţiei scutind de probă autoritatea de management în privinţa existenţei prejudiciului, revenind reclamantei sarcina dovezii că abaterile în sine nu au impact financiar

În acest context nu poate fi reţinut motivul invocat de recurente în sensul că procedura de atribuire finalizată cu încheierea contractului nr. x/29.05.2015 dintre reclamantă şi societatea B. S.R.L. s-a realizat cu respectarea principiului transparenţei.

Mai mult, în conformitate cu clauzele referitoare la responsabilităţile reclamantei stipulate în Contractul de finanţare nr. x/13.03.2015, trebuia respectat principiului transparenţei "în concordanţă cu regulile de bune practici în domeniul de activitate vizat şi în conformitate cu prezentul Contract, cu Regulamentul, cu respectarea instrucţiunilor emise de către Operatorul de Program, precum şi a legislaţiei naţionale şi europene în vigoare", ce corespund cu cele statuate prin Ordinele Ministrului Fondurilor Europene nr. 1120/2013 şi 1191/2014.

În acord cu instanţa de fond, Înalta Curte reţine că reclamanta avea obligaţia de a publica pe pagina web www.x.ro anunţul privind derularea procedurii de achiziţie şi specificaţiile tehnice aferente, iar publicarea de către reclamantă doar a anunţului privind derularea procedurii a condus la încălcarea principiului transparenţei.

Nu poate fi reţinută susţinerea recurentelor în sensul că anunţul însoţit de minimul de specificaţii tehnice se încadrează în standardul acceptat de Uniunea Europenă şi ceea ce nu a publicat nu reprezintă cerinţe tehnice obiective ce descriu obiectul achiziţiei, întrucât pentru respectarea principiului transparenţei anunţul trebuia să cuprindă toate specificaţiile tehnice pentru a ajuta o persoană în a lua hotărârea participării şi întocmirea ofertei concrete.

În mod corect judecătorul fondului a reţinut că, obligaţia publicării anunţului de participare are ca scop să permită participarea la achiziţie a ofertanţilor din toate ţările Uniunii Europene, fără a fi necesară deplasarea sa la sediul ofertantului, iar în cauză, reclamanta nu a respectat principiul transparenţei întrucât nu a ataşat anunţului de participare specificaţii tehnice importante referitoare la obiectul contractului, şi anume lista cu cantităţi de lucrări, caietul de sarcini integral, expertiză tehnică şi memorii, piese desenate-planşe, ci a prevăzut că, faţă de dimensiunea mare a fişierelor, aceste documente pot fi ridicate de la sediul beneficiarului, în format electronic sau scris, în urma unei solicitări scrise şi a unei împuterniciri însoţită de BI/CI pentru persoana care ridică documentele.

Mai mult, în acord cu instanţa de fond, Înalta Curte constată că valoarea obiectului contractului era de aproximativ 1.000.000 euro, existând posibilitatea existenţei unor ofertanţi aflaţi în alte zone ale Europei care poate ar fi fost interesaţi să participe la procedură, dar din cauza menţiunii că trebuie să se prezinte personal să ridice documentele să fi renunţat.

Sub acest aspect trebuie precizat că în cuprinsul legislaţiei Uniunii Europene, practica CJUE şi legislaţia naţională din domeniul achiziţiilor publice, nu este menţionat că specificaţiile tehnice trebuie ridicate de la sediul autorităţii contractante, ci doar că se pot obţine informaţiile suplimentare fără a fi obligaţi a se prezenta la sediul achizitorului.

În prezenta speţă nu s-a pus la dispoziţia celor interesaţi posibilitatea obţinerii informaţiilor prin mijloace alternative (poştă sau mijloace electronice), context în care în mod legal pârâtul şi instanţa de fond a reţinut că reclamanta a încălcat principiul transparenţei în derularea procedurii de atribuire a contractului nr. x/29.05.2015 încheiat cu societatea B. S.R.L., obligaţie pe care o avea potrivit clauzelor contractului de finanţare şi reglementărilor europene şi naţionale aplicabile.

Înalta Curte va respinge criticile recurentelor vizând aplicarea nelegală a corecţiei financiare întrucât nu era prevăzută de H.G. nr. 519/2014, nerespectarea principiul proporţionalităţii şi că, trebuia să fie într-un procent mai redus.

Astfel cum s-a arătat anterior, reclamanta trebuia să respecte legislaţia naţională şi europeană şi instrucţiunile emise de Operatorul de program, din cuprinsul cărora devine abatere, nerespectarea cerinţelor privind asigurarea unui grad adecvat de publicitate şi transparenţă a unui anunţ de prezentare a unei achiziţii, respectiv, când acesta nu cuprinde informaţii care să asigura accesul efectiv la procedură a potenţialilor ofertanţi care operează pe teritoriul unui alt stat membru.

Judecătorul fondul a menţionat în mod legal că a fost respectat principiul proporţionalităţii prin aplicarea corecţiei de 25% de către pârâtă cheltuielilor, întrucât în legislaţia europeană, naţională şi art. 4 pct. 6 din contractul de finanţare (care este legea părţilor) este prevăzută chiar sancţiunea neeligibilităţii pentru eroarea în atribuirea contractelor de achiziţii, promotorul de proiect ar fi putut declara ca fiind neeligibile chiar integral cheltuielile aferente contractului încheiat cu societatea B. S.R.L., astfel că aplicarea corecţiei ţine cont de conţinutul concret al abaterii şi consecinţele acesteia.

Nu pot fi valorificate nici criticile recurentei relative la reindividualizarea corecţiei aplicate, într-un procent mai redus, întrucât prin corecţie autoritatea a luat în considerare gravitatea abaterii, prejudiciul provocat sau posibil să fie provocat fondurilor europene şi fondurilor publice naţionale aferente acestora.

Autoritatea de control a avut o mai mare marjă de apreciere în determinarea şi individualizarea corecţiei în cazul constatării acestei nereguli, decât în situaţia altora, în care corecţia este individualizată, prin instituirea unui singur nivel procentual, sau a două sau mai multe, situaţie în care marja de apreciere a autorităţii de control variază între pragurile astfel stabilite.

Însă, aşa cum s-a reţinut de instanţa de fond, se constată că nu sunt relevate şi identificate argumente care să justifice înlăturarea aplicării sau reducerea corecţiei financiare impuse părţii reclamante, ci, dimpotrivă, prin prisma impactului concret al abaterii în discuţie, se impune menţinerea, astfel că nu există vreun temei pentru a dispune reindividualizarea.

Promovarea în mod real a concurenţei de către societatea reclamantă ar fi permis o eficientă utilizare a fondurilor publice în cauză, inclusiv posibilitatea de îmbunătăţire a raportului calitate - preţ în legătură cu investiţia respectivă, cu o sarcină mai mică asupra bugetelor finanţatoare, care aveau posibilitatea finanţării mai multor proiecte eligibile.

Nu se vor reţine ca fiind fondate nici criticile formulate de recurenta reclamantă privind nemotivarea sentinţei recurate sau necercetarea fondului cauzei, deoarece analizându-se din acest punct de vedere sentinţa recurată, potrivit considerentelor anterior prezentate se constată că aceasta întruneşte cerinţele prevăzute de art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. cuprinzând în considerentele sale situaţia de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, precum şi motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor;

Având în vedere aceste considerente, apreciind că, în raport de criticile invocate nu sunt incidente motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., se vor respinge recursurile declarate în cauză de reclamantă şi intervenientă ca nefondate, în baza prevederilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 20 din Legea nr. 554/2004.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de reclamanta A. şi intervenienta D. S.R.L. împotriva sentinţei nr. 918 din 15 martie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 16 iunie 2020.