Challenge to discrimination council’s closure order: requirement to include the complained-against party in administrative litigation to preserve contradiction and right to defense

Şedinţa publică din data de 16 iunie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin cererea înregistrată la data de 3 iulie 2017 sub nr. x/2017 pe rolul Curţii de Apel Târgul Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a solicitat anularea Hotărârii nr. 222/5.04.2017 a Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării prin care s-a hotărât s-a hotărât clasarea sesizării sale, întrucât aspectele prezentate nu intră sub incidenţa art. 2 din O.G. nr. 137/2000.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa nr. 97 pronunţată în data de 26 septembrie 2017, Curtea de Apel Apel Târgul Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea formulată de petentul A., în contradictoriu cu pârâtul Colegiul Director al Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării şi a anulat Hotărârea C.N.C.D. nr. 222/5.04.2017, pronunţată de intimată în dosarul nr. x/2016.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei menţionate la pct. 2 a declarat recurs pârâtul Colegiul Director al Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, care invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, casarea în tot a hotărârii, ca fiind dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material şi pe fondul cauzei, respingerea acţiunii formulată de către reclamantul A. ca fiind neîntemeiată şi menţinerea Hotărârii nr. 222/05.04.2017 emisă de Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării în dosarul nr. x/2016, ca fiind temeinică şi legală.

A susţinut că sentinţa este criticabilă sub aspectul nelegalităţii, întrucât a fost pronunţată cu încălcarea dispoziţiilor art. 161 din Legea nr. 544/2004 a contenciosului administrativ, precum şi a dispoziţiilor art. 78 alin. (2) C. proc. civ., iar pe fondul cauzei, s-ar fi impus respingerea acţiunii în contencios administrativ formulată de reclamantul A. ca inadmisibilă pentru lipsa coparticipării procesuale pasive.

Astfel, prevederilor art. 16 şi a art. 17 din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, a art. 3, art. 48, art. 51, art. 52 din Ordinul Preşedintelui C.N.C.D. nr. 144/2008 privind aprobarea Procedurii interne de soluţionare a petiţiilor şi sesizărilor, prevăd condiţiile în care se vor desfăşura activităţile Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, fiind enumerate principiile fundamentale ale procedurii civile de judecată, de natură a asigura realizarea drepturilor şi intereselor părţilor, a echilibrului procesual şi a dreptului la apărare.

Cadrul procesual a fost legal în faţa Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, prin participarea petentului ce a formulat petiţia A. şi a părţii reclamate S.C. B. S.R.L.

Toate acestea impun participarea aceloraşi părţi la efectuarea controlului judecătoresc.

Susţine că excepţia inadmisibilităţii acţiunii în contencios administrativ pentru lipsa coparticipării procesuale pasive nu este, într-adevăr, reglementată (de altfel, nici alte excepţii nu sunt prevăzute expres în legislaţie), însă existenţa ei se desprinde din analizarea condiţiilor pentru ca o astfel de cerere să poată fi corect dedusă judecăţii.

În cauză, raportul juridic dedus judecăţii impunea introducerea în cauză în calitate de intimat şi a părţii reclamate din faţa C.N.C.D. şi anume S.C. B. S.R.L. fie încă de la redactarea cererii de chemare în judecată sau prin modificarea acesteia de către reclamantul A. fie prin recurgerea de către părţile procesuale la mecanismul pus la dispoziţie de legiuitor prin art. 78 C. proc. civ., pricina neputând fi soluţionată fără participarea acestui subiect de drept - S.C. B. S.R.L.

Pe fondul cauzei, se arată că hotărârea este criticabilă sub aspectul nelegalităţii, întrucât a fost pronunţată cu încălcarea dispoziţiilor art. 18 alin. (1) din Legea nr. 544/2004 a contenciosului administrativ respectiv a dispoziţiile art. 16, art. 17 şi art. 18 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare. Astfel, a susţinut că instanţa trebuia să anuleze actul administrativ (Hotărârea nr. 222/05.04.2017) şi să oblige autoritatea publică să emită un act administrativ (obligarea la emiterea unei noi hotărâri prin care să soluţioneze pe fond aspectele sesizate de petentul A.), dar s-a apreciat în sensul în care Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării ar fi competent să soluţioneze pe fond aspectele sesizate prin petiţia nr. 3495/06.06.2016. Urmare a acestei constatări, instanţa de fond, în mod eronat, analizează presupusa situaţie de discriminare, constatând fapta de discriminare săvârşită prin tipărirea pliantelor exclusiv în limba maghiară, ceea ce a condus la limitarea posibilităţilor reclamantului A. de a putea participa la o campanie publicitară de promovare a unui produs oferit spre vânzare.

Pe cale de consecinţă, instanţa de fond a dispus anularea Hotărârii nr. 222/05.04.2017 emisă de Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării în dosarul nr. x/2016, chiar dacă doar a fost constatată necompetenţa instituţiei raportat la aspectele sesizate prin petiţie, neintrându-se pe fondul problemei.

Menţionează că hotărârea recurată a fost pronunţată cu încălcarea dispoziţiilor art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare. Astfel, instanţa de fond apreciază că se aduce atingere drepturilor economice ale reclamantului A. prin limitarea acestuia de a participa la o campanie publicitară de promovare a unui produs oferit spre vânzare, fără a identifica în concret care sunt acele drepturi economice ale reclamantului, care au fost încălcate prin publicarea de pliante publicitare, în vederea promovării unei mărci de bere, doar în limba maghiară.

Recurentul precizează că presupusul drept economic al reclamantului A. (cum în mod eronat a reţinut instanţa de fond) de a participa la o campanie publicitară de promovare a unui produs oferit spre vânzare sau după cum se exprimă însuşi reclamantul în cererea de chemare în judecată, nu face parte din categoria drepturilor recunoscute de lege, a căror încălcare poate conduce la săvârşirea unei fapte de discriminare.

Prin urmare, în cauza dedusă judecăţii, nu sunt întrunite elementele constitutive ale unei fapte de discriminare, astfel cum, în mod absolut eronat, a reţinut instanţa de fond, nefiind întrunită condiţia restrângerii, înlăturării recunoaşterii, folosinţei sau exercitării în condiţii de egalitate a unui drept recunoscut de lege, neexistând acest drept.

4. Apărări formulate în cauză

Intimatul-reclamant a depus întâmpinare şi, fără a invoca excepţii, a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca legală a soluţiei instanţei de fond.

5. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererilor de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 22 noiembrie 2018, s-a fixat termen de judecată la data de 20 octombrie 2020, în şedinţă publică, cu citarea părţilor. Ulterior, termenul de judecată a fost preschimbat pentru data de 16 iunie 2020, prin încheierea de şedinţă din data de 17 aprilie 2019.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului, Înalta Curte apreciază că recursul este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Prin Hotărârea nr. 222/05.04.2017 emisă de Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, urmare a sesizării formulate de petentul A. împotriva reclamatei S.C. B. S.R.L., în temeiul art. 20 alin. (2) din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, republicată, s-a hotărât "Aspectele sesizate nu intră sub incidenţa art. 2 al Ordonanţei de Guvern nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, republicată. Clasarea dosarului. Se va răspunde petentului în sensul celor hotărâte."

Conform art. 2 lit. d) din Legea nr. 554/2004, este act administrativ-jurisdicţional actul emis de o autoritate administrativă învestită, prin lege organică, cu atribuţii de jurisdicţie administrativă specială. Jurisdicţia administrativă reprezintă un tip special de jurisdicţie, înfăptuită de organe de natura administrativă, care sunt învestite cu atribuţii jurisdicţionale.

Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării este o astfel de autoritate, care exercită o jurisdicţie administrativă, instituţia soluţionând sesizările cu respectarea principiilor specifice procedurii judiciare, prin citarea părţilor implicate şi cu ascultarea lor, respectându-se contradictorialitatea şi dreptul la apărare.

Această procedură este prevăzută la art. 20 din O.G. nr. 137/2000 şi la art. 38 din Ordinul Preşedintelui CNCD nr. 144/2008 privind aprobarea procedurii interne de soluţionare a petiţiilor şi sesizărilor.

Hotărârea emisă în urma acestei proceduri este luată de Colegiul Director al CNCD şi este motivată, putând fi atacată la instanţa de contencios administrativ, iar, în cazul în care nu este atacată, constituie, de drept, titlu executoriu.

Înalta Curte constată că, la judecata în fond a cauzei nu a fost citată societatea reclamată.

Reţine astfel că potrivit art. 161 din Legea nr. 554/2004, în vigoare la data introducerii acţiunii - 04.10.2016 - "instanţa de contencios administrativ poate introduce în cauză, la cerere, organismele sociale interesate, sau poate pune în discuţie, din oficiu, necesitatea introducerii în cauză a acestora, precum şi a altor subiecte de drept".

Conform art. 22 alin. (2) din C. proc. civ., "Judecătorul are îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale. În acest scop, cu privire la situaţia de fapt şi motivarea în drept pe care părţile le invocă, judecătorul este în drept să le ceară să prezinte explicaţii, oral sau în scris, să pună în dezbaterea acestora orice împrejurări de fapt sau de drept, chiar dacă nu sunt menţionate în cerere sau în întâmpinare, să dispună administrarea probelor pe care le consideră necesare, precum şi alte măsuri prevăzute de lege, chiar dacă părţile se împotrivesc. ", iar conform alineatului " (3) Judecătorul poate dispune introducerea în cauză a altor persoane, în condiţiile legii.".

Textul art. 22 se coroborează cu dispoziţiile art. 78 C. proc. civ. ce prevăd următoarele:

"(1) În cazurile expres prevăzute de lege, precum şi în procedura necontencioasă, judecătorul va dispune din oficiu introducerea în cauză a altor persoane, chiar dacă părţile se împotrivesc.

(2) În materie contencioasă, când raportul juridic dedus judecăţii o impune, judecătorul va pune în discuţia părţilor necesitatea introducerii în cauză a altor persoane. Dacă niciuna dintre părţi nu solicită introducerea în cauză a terţului, iar judecătorul apreciază că pricina nu poate fi soluţionată fără participarea terţului, va respinge cererea, fără a se pronunţa pe fond. (…)".

Din examinarea acestor texte de lege rezultă că în cauzele de contencios administrativ instanţa are îndatorirea să pună în discuţia părţilor necesitatea introducerii în cauză a anumitor subiecte de drept şi do ar "Dacă niciuna dintre părţi nu solicită introducerea în cauză a terţului", iar judecătorul apreciază că pricina nu poate fi soluţionată fără participarea acestuia, va respinge cererea, fără a se pronunţa pe fond.

Astfel, instanţei e fond îi revenea obligaţia de a stabili cadrul procesual, inclusiv în ceea ce priveşte părţile raportului juridic în domeniul discriminării, prin punerea în discuţie a necesităţii introducerii în cauză a reclamatei din Hotărârea CNCD nr. 222 din 5 aprilie 2017, respectiv societatea B. S.R.L..

Întrucât aceasta a fost parte în procedura derulată în faţa CNCD se impunea ca, în faţa instanţei de fond, să se stabilească corect cadrul procesual pasiv, care să includă şi persoana împotriva căreia s-ar răsfrânge efectele hotărârii judecătoreşti, respectiv societatea comercială B. S.R.L..

De altfel, introducerea în cauză a societăţii se impunea şi în virtutea principiilor consacrate în art. 13 şi 14 din C. proc. civ., respectiv principiul dreptului la apărare şi al contradictorialităţii, inclusiv din perspectiva dispoziţiilor art. 6 din CEDO referitoare la dreptul la un proces echitabil.

Dispoziţiile art. 161 din Legea nr. 554/2004 şi art. 78 alin. (1) şi (2) C. proc. civ. impuneau, de asemenea, introducerea în cauză a societăţii, parte a hotărârii a cărei anulare s-a solicitat în cauză şi a raportului juridic de discriminare supus examinării.

Prin urmare, nesocotind aceste principii fundamentale prevăzute de C. proc. civ., cât şi dispoziţiile legale menţionate anterior, instanţa a pronunţat o hotărâre nelegală, fiind întrunit motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., astfel că se impune casarea sentinţei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare pentru stabilirea în mod corect a cadrului procesual, inclusiv, în raport de conduita procesuală adoptată de reclamant, prin introducerea în cauză conform art. 78 alin. (1) şi (2) C. proc. civ. a reclamatei din Hotărârea nr. 222/05.04.2017, obiect al acţiunii în anulare deduse judecăţii.

În raport cu cele reţinute, instanţa de control judiciar apreciază că nu se mai impune analizarea celorlalte critici formulate de recurentul-pârât referitoare la aspectele de legalitate a sentinţei recurate, din perspectiva pct. 8 al art. 488 C. proc. civ.

Faţă de toate considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 497 C. proc. civ. şi art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată, va admite recursul, va casa sentinţa recurată şi va trimite cauza spre rejudecare la aceleiaşi instanţe.

În rejudecare, instanţa de fond va pune cu prioritate în discuţia părţilor cadrul procesual şi, în raport de conduita procesuală a reclamantului, va proceda la întregirea cadrului procesual sau va face aplicarea art. 78 alin. (2) teza a II-a C. proc. civ., celelalte susţineri şi apărări ale părţilor urmând a fi analizate în condiţiile respectării dreptului la apărare şi al contradictorialităţii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâtul CONSILIUL NAŢIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII împotriva sentinţei nr. 97 din 26 septembrie 2017 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 16 iunie 2020.