Judicial fee insufficiency invalidating appeal in lawyer reinstatement dispute

Şedinţa publică din data de 16 iunie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin cererea înregistrată la data de 18 aprilie 2017 sub nr. x/2017 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Uniunea Naţională a Barourilor din Romania prin Consiliul UNBR şi pârâtul Consiliul Baroului Bucureşti, următoarele:

a) anularea actului administrativ, respectiv a Hotărârii nr. 400/14.01.2017, emisă de Consiliul Baroului Bucureşti;

b) anularea actului administrativ, respectiv a Hotărârii nr. 235 emisa de Consiliul UNBR la data 23.03.2017 prin care i-a fost respinsa contestaţia formulata împotriva Hotărârii nr. 400/14.01.2017,

c) recunosterea dreptului pretins, respectiv a dreptului de a continua exercitarea profesiei de avocat conf. disp. art. 58 alin. (3) şi ale art. 61 din Statutul Profesiei de Avocat şi obligarea pârâtului Baroul Bucureşti să îi admită cererea privind continuarea exercitării profesiei de avocat;

d) constatarea nulităţii absolute a Deciziei nr. 2020/28.10.2014 privind încetarea dreptului de exercitarea a profesiei de avocat după constrângerea morală de a depune cerere de renunţare expresă la exercitarea profesiei de avocat;

e) constatarea dreptului de a reveni asupra cererii privind renunţarea expresă la exercitarea profesiei de avocat întrucât a fost constrâns moral să depună cerere de renunţare;

f) obligarea paratului Baroul Bucureşti ca faţă de constatarea dreptului de revenire asupra cererii de renunţare, sa ia act de faptul înţelege să revină asupra acesteia, înţelegând să nu mai solicite renunţarea;

h) obligarea pârâtului Baroul Bucureşti sa revină asupra radierii din Tabloul Avocaţilor şi să dispună reînscrierea în acest Tablou.

i) obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată, precum şi suspendarea judecării cauzei până la soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a textelor art. 35, 36 şi 135 din Legea nr. 72/2016 de către Curtea Constituţională a României.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 3114 pronunţată în data de 11 septembrie 2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Uniunea Naţională a Barourilor din România şi Baroul Bucureşti - Consiliul Baroului Bucureşti, a obligat reclamantul la plata către Baroul Bucureşti a sumei de 800 RON, cheltuieli de judecată, a admis în parte cererea de sesizare a Curţii Constituţionale a României, a dispus sesizarea Curţii Constituţionale a României cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 35 alin. (6) şi (7), art. 36 alin. (4) şi art. 130 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 72/2016, precum şi înaintarea cererii de sesizare, a susţinerilor părţilor şi opinia instanţei de judecată în vederea soluţionării acestei excepţii şi a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale a României cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 48-51 din Statutul CAA aprobat prin Hotărârea UNBR nr. 8/2012.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 3114 pronunţată în data de 11 septembrie 2017 de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamanta A., care invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Prin motivele de recurs a susţinut că deşi O.U.G. nr. 221/2000 nu prevedea interdicţia continuării profesiei de avocat după pensionarea pentru limită de vârstă în temeiul dispoziţiilor art. 58 alin. (3) şi ale art. 61 din Statutul Profesiei de Avocat, atât Casa de Asigurări a avocaţilor, cât şi Baroul Bucureşti, au motivat că, faţă de faptul că este pensionat înaintea datei de 28.05.2001 nu poate beneficia de pensie pentru limită de vârstă dacă nu renunţă expres la exercitarea profesiei de avocat.

4. Apărări formulate în cauză

Intimatul-pârât Baroul Bucureşti a depus întâmpinare şi, fără a invoca excepţii, a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca legală a soluţiei instanţei de fond.

Recurentul-reclamant a depus la dosar răspuns la întâmpinare şi cerere de renunţare la judecată, în temeiul art. 406 C. proc. civ.

Intimatul-pârât Baroul Bucureşti a solicitat a se lua act de cererea de renunţare la judecată formulată de recurentul-reclamant şi acordarea cheltuielilor de judecată.

La data de 19 mai 2020, Curtea Constituţională a comunicat copia Deciziei nr. 94/25.02.2020, prin care a respins, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 35 alin. (6) şi (7) din Legea nr. 72/2016.

5. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererilor de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 22 noiembrie 2018, s-a fixat termen de judecată la data de 20 octombrie 2020, în şedinţă publică, cu citarea părţilor. Ulterior, termenul de judecată a fost preschimbat pentru data de 16 iunie 2020, prin încheierea de şedinţă din data de 17 aprilie 2019.

La data de 16 iunie 2020, Înalta Curte a reţinut cauza spre soluţionare, în principal cu privire la excepţia insuficientei timbrări a cererii de recurs şi, în subsidiar, asupra fondului recursului.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând cu prioritate regularitatea învestirii sale cu recursul de faţă, Înalta Curte constată neîndeplinirea condiţiilor de formă prevăzute de art. 486 alin. (2) C. proc. civ., sub sancţiunea nulităţii dispusă la alin. (3) al aceluiaşi articol, cererea de recurs fiind insuficient timbrată.

Potrivit prevederilor art. 24 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru:

"(1) Recursul împotriva hotărârilor judecătoreşti se taxează cu 100 RON dacă se invocă unul sau mai multe dintre motivele prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1-7 din C. proc. civ.

(2) În cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, pentru cereri şi acţiuni evaluabile în bani, recursul se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, dar nu mai puţin de 100 RON; în aceeaşi ipoteză, pentru cererile neevaluabile în bani, cererea de recurs se taxează cu 100 RON."

Totodată, dispoziţiile art. 33 alin. (1) şi alin. (2) teza I din O.U.G. nr. 80/2013 prevăd că taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepţiile prevăzute de lege, iar în cazul în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, titularului acesteia i se pune în vedere obligaţia de timbra cererea în cuantumul stabilit de instanţă şi de a transmite la dosarul cauzei dovada achitării taxei judiciare de timbru.

Înalta Curte reţine că, prin cererea de recurs, reclamantul a invocat motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., cuantumul taxei judiciare de timbru aferente acestora fiind de 200 RON, potrivit dispoziţiilor legale sus-menţionate.

Or, recurentul-reclamant A. a achitat taxa judiciară de timbru în cuantum de 100 RON şi, deşi i-a fost adusă la cunoştinţă obligaţia completării taxei judiciare de timbru cu 175 RON (având în vedere cele două motive de casare invocate prin cererea de recurs), la data de 23 noiembrie 2017, astfel cum rezultă din procesul-verbal de înmânare a citaţiei pentru termenul de faţă, aflat la dosar, acesta nu s-a conformat dispoziţiilor instanţei de judecată, cererea de recurs fiind astfel insuficient timbrată.

Totodată, se constată că, recurentul-reclamant nu a formulat cerere de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, astfel cum permit dispoziţiile art. 39 din acelaşi act normativ.

Aşa fiind, văzând şi dispoziţiile art. 486 alin. (2) din C. proc. civ., în conformitate cu care la cererea de recurs se vor ataşa dovada achitării taxei de timbru, conform legii, Înalta Curte va face aplicarea dispoziţiilor art. 486 alin. (3) care dispun că menţiunile prevăzute la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) teza finală coroborat cu art. 486 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va anula recursul ca insuficient timbrat.

În ceea ce priveşte cererea de solicitare a cheltuielilor de judecată formulată de intimatul-pârât Baroul Bucureşti, Înalta Curte constatând culpa procesuală a recurentului reclamant, în temeiul art. 453 C. proc. civ. îl va obliga pe acesta, către intimatul-pârât, la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 400 RON, reprezentând onorariu apărător.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează, ca insuficient timbrat, recursul declarat de reclamant A. împotriva sentinţei civile nr. 3114 din 11 septembrie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.

Obligă recurentul-reclamant la plata către intimatul-pârât Baroul Bucureşti a sumei de 400 RON, cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 16 iunie 2020.