Tender exclusion upheld: res judicata limited to reviewed criteria, tax debt disqualified claimant.

Şedinţa publică din data de 16 iunie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin cererea înregistrată la data de 12 iulie 2016 sub nr. x/2016 pe rolul Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamanta S.C. A. S.R.L. Brăila a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Rutieră Română Bucureşti şi Agenţia pentru Agenda Digitală a Românei anularea actului administrativ afişat pe site-ul pârâtei Autoritatea Rutieră Română Bucureşti la secţiunea "Noutăţi" din data de 17 mai 2016.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa nr. 13/2017 pronunţată în data de 31 ianuarie 2017, Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins ca nefondată acţiunea şi cererea de suspendare a actului administrativ atacat formulate de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâţii Autoritatea Rutieră Română, Bucureşti, Agenţia pentru Agenda Digitală a Românei, S.C. B. S.R.L. şi intervenienta S.C. C. S.R.L. Brăila, a obligat reclamanta să plătească pârâtei A.R.R. suma de 714,53 RON cu titlul de cheltuieli de judecată şi a respins ca nefondată cererea privind cheltuielile de judecată a intervenientei S.C. B. S.R.L. Brăila.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei menţionate la pct. 2 a declarat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L. Brăila, care invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei şi pe fond admiterea acţiunii, cu consecinţa anulării măsurii - actului administrativ afişat pe site-ul paratei ARR la Secţiunea "Noutăţi" în data de 17.05.2016.

Susţine că rationamentul instantei de fond este greşit, hotărârea fiind netemeinică şi pronunţată cu încălcarea dispoziţiilor art. 9, art. 425, art. 430 C. proc. civ., OMT 980/2011 Anexa 18 si 19, OMTI 1640/2012 Anexa 2 si 3, art. 1, art. 7, 8 11 si 18 din Legea 554/2004 şi ale sentinţei civile 224/2013.

Sentinţa nr. 224/24.10.2013 pusă în aplicare de pârâtul ARR şi AADR prin actul administrativ ce face obiectul cauzei, a fost pronunţată în dosarul nr. x/2013, ce a avut ca obiect anularea rezultatelor licitaţiei de atribuire din 28.02.2013 şi cele 22 de licenţe de traseu emise operatorilor declaraţi câştigători. Motivele de nelegalitate invocate de societatea şi reţinute atât de Curtea de Apel Galaţi, cât şi de ICCJ prin Decizia 4043 din 17.12.2015 au fost doar:

- neîndeplinirea de către paratele AVENTIN, B. şi D. a criteriului prevăzut la punctul 9 al Anexei 2 a OMT 1640/2012, cu privire la data la care trebuiau depuse certificatele de atestare fiscală şi perioada de referinţă;

- depunctarea nelegală a societăţii recurente cu 10 puncte pentru Criteriul prevăzut la punctul 6 al Anexei 2 a OMTI 1640/2012;

- reomologarea a 5 microbuze în perioada 20.01.2013-12.02.2013 de către una dintre societăţile pârâte, căreia i s-au atribuit licenţe de traseu.

Ca atare, actul administrativ - rezultatul atribuirii din 28.02.2013 a consolidat efectele sub toate celelalte aspecte ce nu au făcut obiectul dosarului x/2013 În acest sens, în ceea ce priveşte recurenta, actul administrativ şi-a păstrat efectele cu privire la îndeplinirea criteriului prevăzut la punctul 9, singura discuţie de legalitate vizând aplicarea depunctării de 10 puncte, prevăzută la punctul 6 din Anexa 2 a OMTI 1640/2012.

Acest fapt reiese din însăşi conţinutul sentinţei nr. 224/2013 şi al deciziei nr. 4043/2015. Mai mult decât atât, instanţa a constatat îndeplinirea criteriului prevăzut la punctul 9 de către societatea recurentă la pagina 8 alin. (5) din hotărâre şi pagina 8 alin. (6) din decizie.

Ca atare, în raport de faptul ca sentinţa nr. 224/2013 a rămas definitivă la data de 17.12.2015 prin respingerea recursului, considerentele acesteia au intrat in puterea lucrului judecat potrivit dispoziţiilor art. 430 C. proc. civ.

În consecinţă, hotărârea instanţei de fond din prezenta cauză este nelegală, fiind pronunţată cu încălcarea dispoziţiilor art. 430 C. proc. civ.

Mai mult, hotărârea instanţei de fond este nelegală şi prin prisma dispoziţiilor art. 425 C. proc. civ. care prevăd obligaţia instanţei de a analiza toate motivele de fapt şi de drept invocate de părţi, precum şi motivele pentru care acestea au fost înlăturate. Însă, instanţa de fond nu a înţeles să se conformeze acestor dispoziţii, reţinând motive contradictorii unele faţă de celelalte şi contradictorii faţă de soluţia pronunţată, fapt ce atrage nelegalitatea hotărârii recurate.

Analizând hotărârea instanţei de fond prin prisma motivului reţinut, respectiv ca societatea a fost înlăturata de la procedura de atribuire în mod corect, se poate observa că aceasta este vădit nelegală şi netemeinică, instanţa procedând la o interpretare şi aplicare greşită a sentinţei 224/2013.

Instanţa investită cu soluţionarea cauzei 478/44/2013, a verificat legalitatea actului administrativ - rezultatul atribuirii, în ceea ce priveşte dovada existentei/inexistentei obligaţiilor la stat potrivit pct. 9 din Anexa 2 a OMTI 1640/2012, doar cu privire la societăţile AVENTIN, B. şi D., nu si cu privire la A. S.R.L..

În prezenta cauza, judecătorul fondului a interpretat şi aplicat sentinţa nr. 224/2013, creând posibilitatea repunerii în discuţie, în mod repetat şi fără limită de timp, a legalităţii actului administrativ din 28.02.2013 în ceea ce priveşte societatea recurentă, fapt ce încalcă principiul securităţii juridice şi drepturile fundamentale, contravenind practicii CEDO şi Curţii de Justiţie de la Luxemburg.

Or, în raport de obiectul dosarului x/2013 şi de sentinţa 224/2013 pronunţată în acest dosar, societatea reclamantă a depăşit etapa calificării pentru procedura atribuirii, îndeplinind criteriul de la punctul 9, operaţiune administrativă care nu a fost revocată de autorităţile implicate în procedura de atribuire şi nici anulată ulterior de vreo instanţă.

Autoritatea Rutieră Română - ARR şi AADR aveau obligaţia ca la punerea în aplicarea a sentinţei 224/2013 să verifice îndeplinirea criteriului prevăzut la punctul 9 din Anexa 2 a OMTI 1640/2012 de către societăţile B., AVENTIN si D. şi să înlăture depunctarea de la criteriul 6 în ceea ce priveşte societatea recurentă.

În atare condiţii, actul administrativ din 17.05.2016 este vădit nelegal, fapt ce atrage ca sancţiune anularea acestuia.

4. Apărări formulate în cauză

Intimaţii- pârâţii Autoritatea Rutieră Română, Bucureşti, Agenţia pentru Agenda Digitală a Românei şi S.C. B. S.R.L. au depus întâmpinări şi, fără a invoca excepţii, au solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca legală a soluţiei instanţei de fond.

5. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererilor de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 22 noiembrie 2018, s-a fixat termen de judecată la data de 25 februarie 2020, în şedinţă publică, cu citarea părţilor. Ulterior, termenul de judecată a fost preschimbat pentru data de 11 februarie 2020, prin încheierea de şedinţă din data de 17 aprilie 2019.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantă este nefondat, pentru următoarele considerente:

Demersul judiciar declanşat de reclamantă are ca obiect verificarea legalităţii actului administrativ afişat pe site-ul pârâtei Autoritatea Rutieră Română Bucureşti la secţiunea "Noutăţi" din data de 17 mai 2016.

Instanţa de fond a respins acţiunea reclamantei prin care a solicitat anularea acestui act, iar împotriva acestei soluţii s-a exercitat calea de atac a recursului invocând prevederile art. 448 alin. (1) pct. 5-8 C. proc. civ., dar criticile sunt nefondate.

Pentru a răspunde criticilor de nelegalitate formulate de recurenta-reclamantă cu privire la sentinţa atacată, Înalta Curte reţine că acestea vizează strict faptul că instanţa de fond a procedat la o interpretare si aplicare greşită a sentinţei 224/2013, prin care s-a statuat cu autoritate de lucru judecat că trebuie verificată dovada existentei/inexistentei obligaţiilor la stat potrivit pct. 9 din Anexa 2 a OMTI 1640/2012, doar cu privire la societăţile AVENTIN, B. si D., nu si cu privire la A. S.R.L..

Soluţia primei instanţe a fost dată cu respectarea tuturor dispoziţiilor incidente cauzei şi răspunde exigenţelor prevederilor şi jurisprudenţei CEDO, judecătorul fondului reţinând corect situaţia de fapt dedusă judecăţii.

Potrivit dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii. Acest motiv de recurs include toate neregularităţile procedurale care atrag sancţiunea nulităţii, cu excepţia celor menţionate la punctele 1-4, precum şi nesocotirea unor principii fundamentale a căror nerespectare nu se încadrează în alte motive de recurs.

În cauză nu se poate reţine incidenţa acestui text de lege, judecătorul fondului respectând toate regulile de procedură, respectiv a semnat minuta, a respectat dreptul la apărare, principiul oralităţii, contradictorialităţii, al nemijlocirii şi al publicităţii şedinţelor de judecată şi a aplicat corect textele de lege incidente.

În ceea ce priveşte motivul de nelegalitate prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., instanţa de control judiciar îl apreciază ca fiind nefondat, hotărârea cuprinde motivele pe care se întemeiază şi nu cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

Potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., în considerentele hotărârii "se vor arăta obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor."

Verificând conţinutul sentinţei atacate, instanţa de control judiciar constată că aceasta îndeplineşte exigenţele menţionate, întrucât judecătorul fondului a expus în mod clar şi logic argumentele care au fundamentat soluţia adoptată.

Argumentele recurentei priveşte ipoteza unei motivări contradictorii a hotărârii primei instanţe.

Instanţa de control judiciar nu poate reţine criticile recurentei-reclamante potrivit căruia sentinţa atacată cuprinde motive contradictorii sau motive străine de natura cauzei, aceste afirmaţii reflectând în realitate dezacordul în privinţa argumentelor care au stat la baza soluţiei de respingere a cererii de chemare în judecată, fără a susţine însă motivul de casare invocat, întrucât în considerentele sentinţei au fost expuse, în mod clar şi logic, argumentele care au fundamentat concluziile instanţei de fond în privinţa problemelor de drept în discuţie.

Referitor la motivul de nelegalitate întemeiat pe disp. art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., se reţine că acesta nu este incident în cauză în condiţiile în care recurenta nu invocă în realitate o veritabilă autoritate de lucru judecat în sensul art. 430 C. proc. civ. ci efectele puterii de lucru judecat a celor statuate sentinţa nr. 224/2013 pronunţată în dosarul nr. x/2013 şi rămasă definitivă prin decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 4043/17.12.2015 în prezentul litigiu, aspect ce urmează a fi analizat prin prisma motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Astfel, referitor la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. ("hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material"), Înalta Curte constată că sunt nefondate criticile formulate.

În cauza de faţă aceste motive nu sunt incidente, soluţia primei instanţe este expresia interpretării şi aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate în procedura administrativă şi în cea judiciară.

Astfel, prin sentinţa nr. 224/2013 pronunţată în dosarul nr. x/2013 şi rămasă definitivă prin decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 4043/17.12.2015, Curtea de Apel Galaţi a precizat condiţiile în care să se reia şedinţa de atribuire a traseului interjudeţean Galaţi-Brăila, respectiv fără aplicarea criteriului prevăzut la pct. 6 din Anexa 2 a OMTI nr. 1640/2012 şi cu verificarea îndeplinirii de către reclamanta S.C. A. S.R.L. şi pârâtele S.C. E. S.R.L., S.C. D. S.R.L. şi S.C. B. S.R.L. a criteriului prevăzut de pct. 9 din Anexa 3 a OMTI nr. 1640/2012.

Executarea pct. 6 din Anexa 2 a OMTI nr. 1640/2012 a fost suspendată prin sentinţa nr. 194/2013 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în dosarul nr. x/2012, iar ulterior pct. 6 a fost anulat prin sentinţa definitivă nr. 1929/2013 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în dosarul nr. x/2013.

În acest context, la reluarea şedinţei de atribuire a traseului interjudeţean Galaţi-Brăila, dispusă prin sentinţa nr. 224/2013, a rămas de verificat exclusiv criteriul prevăzut la pct. 9 din Anexa 2 a OMTI nr. 1640/2012.

Celelalte criterii de evaluare a operatorilor de transport ce au participat la şedinţa de atribuire iniţială a traseului interjudeţean 22723 Galaţi-Brăila din 28.02.2013 nu au făcut obiectul controlului de legalitate de către instanţa de judecată ce a fost investită cu soluţionarea dosarului nr. x/2013 respectiv Curtea de Apel Galaţi, motiv pentru care nici dispozitivul sentinţei nr. 224/2013 nu conţine dispoziţii în acest sens.

Astfel, s-a reţinut cu putere de lucru judecat faptul că din cuprinsul certificatelor fiscale depuse că societăţile nu înregistrau datorii la bugetul de stat la data de 30.11.2012, şi nu la data de 31.12.2012, cum obligă dispoziţiile OMTI nr. 1640/2012.

Faţă de cele expuse anterior se poate observa că toate criticile din recurs formulate de recurenta-reclamantă sub aspectul greşitei reţineri a instanţei de fond a situaţiei de fapt nu sunt fondate.

Nici susţinerea că sentinţa nr. 224/24.10.2013 pusă în aplicare de pârâtul ARR şi AADR prin actul administrativ ce face obiectul cauzei şi pronunţată în dosarul nr. x/2013, a avut ca obiect anularea rezultatelor licitaţiei de atribuire din 28.02.2013, nu poate fi reţinută de către instanţa de recurs, întrucât din cuprinsul hotărârii menţionate rezultă clar că s-a dispus repetarea şedinţei de atribuire prin verificarea îndeplinirii de către cele 4 societăţi a cerinţei prevăzută la punctul 9 din Anexa la OMTI nr. 1640/2012.

În cauză singura problemă ce trebuia tranşată viza strict un singur aspect, dacă recurenta-reclamantă la data de 31 decembrie 2012 avea sau nu avea datorii la bugetul de stat.

Conform celor reţinute de judecătorul fondului şi potrivit adresei nr. x/29.03.2016 emisă de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală a Finanţelor Publice Galaţi - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Brăila, reclamanta la data de 31.12.2012 avea datorii la bugetul statului în sumă de 13.771 RON.

Înalta Curte nu poate reţine susţinerea recurentei, în sensul că societatea nu avea obligaţii de plată exigibile la bugetul de stat la data de 31 ianuarie 2013, întrucât ea trebuia să depună dovada până la data de 31.12.2012., context în care nu mai putea participa la şedinţa reluată de atribuire a traseelor şi astfel măsura dispusă de pârâta Autoritatea Rutieră Română Bucureşti este legală.

Aşadar, în raport de criticile formulate în recurs, nefiind aduse în discuţie aspecte noi, care să determine reţinerea unei alte stări de fapt decât cea constatată de judecătorul instanţei de fond, Înalta Curte, urmează a respinge ca nefondată calea de atac exercitată asupra sentinţei nr. 13/2017 din 31 ianuarie 2017 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Pentru considerentele anterior arătate, în conformitate cu prevederile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., raportat la dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5-8 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva sentinţei nr. 13/2017 din 31 ianuarie 2017 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, menţinând sentinţa atacată astfel cum a fost pronunţată, fiind legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva sentinţei nr. 13/2017 din 31 ianuarie 2017 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 16 iunie 2020.