Auxiliary staff salary claims for over-20-year seniority fail; no retroactive award, half-time rule upheld

Şedinţa publică din data de 16 iunie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin cererea înregistrată la data de 6 decembrie 2016 sub nr. x/2016 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, reclamantele A. şi B. au formulat plângere împotriva Hotărârii nr. 97 din 19 octombrie 2016, dată de Colegiul de Conducere al Curţii de Apel Galaţi, prin care s-a respins contestaţia formulată împotriva Deciziei nr. 171/31.08.2016 emisă de Preşedintele Curţii de Apel Galaţi de stabilire a drepturilor salariale corespunzătoare tranşei de vechime în funcţie de peste 20 ani, aferente funcţiei de grefier gradul I cu gradaţia 5 şi clasa de salarizare 73, începând cu data de 15.02.2013. respectiv 08.01.2015.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 1748 pronunţată în data de 15 mai 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, s-a respins cererea de chemare în judecată formulată +de reclamantele A. şi B., în contradictoriu cu pârâtul Colegiul de Conducere al Curţii de Apel Galaţi, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 1748 din 15 mai 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal au declarat recurs reclamantele A. şi B., care au solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei şi pe fond admitere acţiunii astfel cum a fost motivată.

Recurentele au susţinut că, la data împlinirii vechimii de 20 ani în funcţii auxiliare de specialitate în cadrul instanţei, ar fi trebuit să primească potrivit Legii 284/2010, 2 clase de salarizare, ca urmare a încadrării în tranşa superioară de vechime în funcţie.

Potrivit art. 7 din Legea 284/2010 personalul salarizat potrivit acestui capitol (Cap. VIII din Anexa VI la Legea nr. 284/2010) nemulţumit de modul de stabilire a drepturilor salariale poate face contestaţie, în termen de 15 zile de la data comunicării actului administrativ al ordonatorului de credite, la colegiul de conducere al curţii de apel.

Legea nu prevede posibilitatea grefierului de a contesta statul de salarii. Din moment ce la împlinirea celor 20 ani de vechime în funcţie Curtea de Apel Galaţi nu a înţeles să emită o decizie prin care să li se majoreze drepturile salariale cu 2 clase de salarizare (5%), începând cu data de 15.02.2013 pentru A. şi, respectiv, 08.012015 pentru B., au solicitat preşedintelui curţii să emită decizia de majorare a salariului şi să conteste eventualul refuz al acestuia.

Prin decizia nr. 171/2016 a Preşedintelui Curţii de Apel Galaţi li s-a recunoscut vechimea integrală în funcţia de grefier cu studii medii, fără a fi înjumătăţită, începând cu data de 01.08.2016.

În ceea ce priveşte perioadele anterioare se reţine că: potrivit art. 7 din Legea 284/2010, personalul de specialitate poate face contestaţie numai împotriva deciziilor de stabilire a drepturilor salariale, adică a deciziilor prin care se acordă pe viitor majorările cuvenite, ca urmare, colegiul nu are competenţa de a acorda pentru trecut drepturi salariale.

Consideră că oricărui salariat trebuie să-i fie stabilit şi plătit în mod corect salariul, pe toată durata activităţii sale, or colegiul de conducere are în atribuţii verificarea modului în care a fost stabilită salarizarea de către preşedintele instanţei, neputându-se distinge trecut şi viitor, pentru că nici legea nu face vreo distincţie. Această interpretare este doar o metodă de a evita fondul problemei, referitor la modul de stabilire a drepturilor salariale care li se cuvin, respectiv dacă vechimea avută ca grefier cu studii medii trebuia înjumătăţită sau nu.

Consideră că prevederile legale cu privire la vechimea în specialitate cuprinse în O.G. nr. 8/2007 sunt distincte de cele cuprinse în art. 16 din acelaşi act normativ, referitoare la acordarea sporului de fidelitate, spor în discuţie în cauza de faţă.

Astfel, în conformitate cu disp. art. 16 alin. (1) din O.G. nr. 8/2007, personalul salarizat potrivit prezentei ordonanţe, beneficiază de un spor de fidelitate, în raport cu vechimea efectivă în funcţia auxiliară de specialitate, calculat la salariul de bază, după cum urmează; de la 5 la 10 ani - 5%; de la 10 la 15 ani - 10%; de la 15 - 20 ani - 15 %; peste 20 ani - 20%.

La calcularea sporului de fidelitate reglementat de art. 16 din O.G. nr. 8/2007 nu se are în vedere vechimea în specialitate la care se face trimitere la pct. 2 al notelor la anexele 1a, 1b, 1c ale O.G. nr. 8/2007, ci vechimea efectivă în funcţia auxiliară de specialitate, deci vechimea efectivă în care salariatul a îndeplinit funcţia de personal auxiliar de specialitate, prin acordarea acestui spor, astfel cum rezultă din titulatura acestuia, s-a urmărit recompensarea fidelităţii în cadrul sistemului judiciar, cu efecte asupra bunei funcţionări a acestuia.

De acest beneficiu, având în vedere caracterul exclusiv şi derogatoriu al textului sus-menţionat, nu pot beneficia cei care au îndeplinit alte funcţii, dar trebuie să beneficieze toţi cei care au o anumită vechime în funcţia auxiliară de specialitate, cu respectarea procentelor respective, iar la vechime egală în această funcţie, se impune acordarea aceluiaşi spor pentru toţi cei care au aceeaşi vechime.

Având în vedere considerentele arătate, faptul că prevederile pct. 2 a notelor la anexele Ia, Ib, Ic ale O.G. nr. 8/2007 au fost preluate, din punct de vedere al conţinutului, de art. 18 alin. (2) din anexa VI, capitolul VII, secţiunea a IV-a din Legea nr. 284/2010, nu poate avea vreo relevanţă în ceea ce priveşte calcularea sporului de fidelitate.

Chiar dacă prevederile art. 16 din O.G. nr. 8/2007 au fost abrogate prin Legea nr. 330/2009, sporul de fidelitate se acordă şi în prezent, reclamantele primind acest spor, dar calculat eronat, având în vedere argumentele expuse.

Cum în anul 2013 şi respectiv 2015, îndeplineau o vechime în funcţie de peste 20 ani, calculată de la data încadrării potrivit cărţilor de muncă anexate la dosar şi o vechime în muncă tot de peste 20 de ani, conform acestor vechimi, trebuia să se recunoască vechimea în funcţie - sporul de fidelitate de 20% şi să acorde clasa de salarizare corespunzătoare vechimii în funcţie şi vechimii în muncă, cu plata drepturilor băneşti aferente.

Pentru motivele expuse, solicită admiterea recursului cu consecinţa admiterii acţiunii aşa cum a fost formulată.

4. Apărări formulate în cauză

Intimatul-pârât a depus întâmpinare şi, fără a invoca excepţii, a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca legală a soluţiei instanţei de fond.

Prin precizarea depusă la data de 12 octombrie 2018, intimatul-pârât a solicitat a se constata că acţiunea reclamantelor a rămas fără obiect, faţă de decizia civilă nr. 27/02.02.2018 a Curţii de Apel Constanţa.

5. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererilor de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 22 noiembrie 2018, s-a fixat termen de judecată la data de 6 octombrie 2020, în şedinţă publică, cu citarea părţilor. Ulterior, termenul de judecată a fost preschimbat pentru data de 16 iunie 2020, prin încheierea de şedinţă din data de 17 aprilie 2019.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

În prealabil se constată că în şedinţa de judecată din data de 16 iunie 2020, Înalta Curte a rămas în pronunţare, reţinând că s-a invocat excepţia rămânerii fără obiect a acţiunii prin precizările depuse la dosar de intimatul-pârât.

Sub acest aspect trebuie precizat că obiectul acţiunii vizează Hotărârea nr. 97/19.10.2016 dată de Colegiul de Conducere al Curţii de Apel Galaţi şi Decizia Preşedintelui Curţii de Apel Galaţi nr. 171 din 31 august 2016 asupra acordării unui spor de vechime în funcţie de peste 20 de ani, iar decizia 27/CM/02.02.2018 priveşte un litigiu între reclamante şi Curtea de Apel Galaţi având ca obiect acordarea retroactivă a sporului de fidelitate.

În acest context se constată că prezentul litigiu nu a rămas fără obiect, cu atât mai mult cu cât actele contestate nu au fost revocate şi produc efecte juridice.

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamante este nefondat.

Cu titlu preliminar, se constată că, deşi prin cererea de recurs nu a fost indicat în mod expres niciunul dintre motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., republicat, reclamantele au expus critici care se încadrează în ipoteza reglementată de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., caz în care, sentinţa atacată va fi analizată din perspectiva acestui motiv de nelegalitate.

Demersul judiciar declanşat de reclamante are ca obiect verificarea legalităţii Hotărârii nr. 97 din 19 octombrie 2016, dată de Colegiul de Conducere al Curţii de Apel Galaţi prin care s-a respins contestaţia formulată împotriva Deciziei nr. 171/31.08.2016 emisă de Preşedintele Curţii de Apel Galaţi.

Prin Decizia nr. 171/31.08.2016 emisă de Preşedintele Curţii de Apel Galaţi s-a dispus ca reclamantele să beneficieze de drepturile salariale corespunzătoare avansării în tranşa de vechime în funcţie de peste 20 de ani, aferente funcţiei de grefier gradul I cu gradaţia 5 şi clasa de salarizare 73, începând cu data de 01 august 2016.

Colegiul de conducere al Curţii de Apel Galaţi a respins contestaţia formulată de reclamante împotriva deciziei 171/2016, prin Hotărârea nr. 97 din 19.10.2016, arătând în esenţă că solicitarea acestora de acordare retroactivă a unor drepturi salariale nu are temei legal, nefiind de competenţa colegiului de a acorda pentru trecut drepturile salariale solicitate de contestatoare.

Reclamantele au formulat acţiunea în anularea actelor anterior menţionate, iar instanţa de fond a respins acţiunea reclamantelor, iar împotriva acestei soluţii s-a exercitat calea de atac a recursului, dar criticile sunt nefondate.

Pentru a răspunde criticilor formulate de recurentele-reclamante cu privire la sentinţa atacată, Înalta Curte reţine că acestea pot fi sintetizate într-o singură critică, respectiv aceea că, în mod nelegal prin deciziile contestate s-a stabilit acordarea drepturilor salariale corespunzătoare avansării în tranşa de vechime în funcţie de peste 20 de ani din data de 1 august 2016, şi nu retroactiv, începând cu data de 15 februarie 2013, respectiv 8 ianuarie 2015 când cele două reclamante au împlinit efectiv această vechime.

Criticile recurentelor-reclamante circumscrise motivului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., sunt nefondate.

Prin Hotărârii nr. 97 din 19 octombrie 2016, dată de Colegiul de Conducere al Curţii de Apel Galaţi, supusă controlului de legalitate prin cererea dedusă judecăţii în primă instanţă, s-a respins contestaţia formulată de reclamante, întrucât solicitarea acestora de acordare retroactivă a unor drepturi salariale nu are temei legal, nefiind de competenţa colegiului de a acorda pentru trecut drepturile salariale solicitate de contestatoare.

Potrivit notei nr. 2 la anexele O.G. nr. 8/2007 privind salarizarea personalului din cadrul instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea, precum şi din cadrul altor unităţi din sistemul justiţiei, act normativ abrogat în prezent, pentru grefierii care au ocupat funcţii medii de specialitate în calculul vechimii în specialitate, se poate lua în considerare cel mult jumătate din timpul cât a lucrat în funcţiile respective.

Legea cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice a preluat aceste dispoziţii legale anterioare, potrivit dispoziţiilor art. 18 alin. .2, capitolul VIII Secţiune a 4-a stabilind că pentru personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea, cu studii superioare, care a ocupat funcţii medii de specialitate, în calculul vechimii în specialitate se ia în considerare şi cel mult jumătate din timpul lucrat în funcţiile respective.

Legea nr. 285/2010 a stabilit salarizarea în sectorul bugetar pentru anul 2011, fiind date şi normele de aplicare a acesteia, iar acest mod de calcul s-a menţinut pentru perioada 2011-2016.

Prin nota 1 la anexa nr. IV din Legea cadru, prin vechime în funcţie, în sensul anexei, se înţelege vechimea în funcţii auxiliare de specialitate din cadrul instanţelor judecătoreşti şi parchetelor iar vechimea în funcţie se calculează potrivit dispoziţiilor art. 18 alin. (2) din Legea cadru.

Potrivit art. 7 alin. (2) si alin. (7) din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, aprobat prin Hotărârea CSM nr. 1375/2015, cu modificările si completările ulterioare, preşedintele curţii de apel este ordonator secundar de credite şi în exercitarea atribuţiilor specifice funcţiei de conducere emite decizii sau ordine de serviciu.

Instanţa de control judiciar constată că judecătorul fondului a făcut o corectă interpretare şi aplicare a acestor dispoziţii legale reţinând că în speţă recurentelor-reclamante le-au fost aplicate dispoziţiile art. 18 alin. (2) din Legea cadru pentru stabilirea vechimii în funcţie, acestea beneficiind în mod corect de un spor de vechime în muncă de 20% corespunzător vechimii în muncă de peste 20 de ani şi un spor de fidelitate de 10%, respectiv 15%, corespunzător vechimii în funcţie începând cu data de 1.08.2016.

În acord cum judecătorul fondului, Înalta Curte precizează că dispoziţiile legale nu permit retroactivitatea acordării drepturilor solicitate, iar la data de 01.08.2016, ca urmare a intrării în vigoare a O.U.G. nr. 43/2016, vechimea în funcţie a fost recunoscută în integralitate de la data adoptării actului normativ, şi nu retroactiv.

Trebuie precizat că, în mod legal s-a subliniat faptul că nu se pot aplica coeficienţii valorii de referinţă cuprinse în Legea nr. 284/2010 cu aplicarea sporurilor prevăzute de O.U.G. nr. 43/2016, Curtea de Apel Galaţi luând în considerare dispoziţiile art. 18 alin. (2) cap. VIII, secţ. a IV din Legea nr. 284/2010.

Prin urmare, Înalta Curte constată că în mod corect instanţa de fond a respins ca neîntemeiată plângerea reclamantelor împotriva Hotărârii nr. 97/2016 a Colegiului de conducere al Curţii de Apel Galaţi prin care a fost soluţionată, contestaţia împotriva modului de stabilire a drepturilor salariale, deoarece problema acordării retroactive a drepturilor salariale este una care nu se poate rezolvată în cadrul prezentului litigiu, ci prin acţiune separată prin care să se solicite acordarea drepturilor salariale conform datei de la care s-a împlinit efectiv vechimea indicată în prezentul litigiu.

De altfel, sub acest aspect se poate observa că această situaţie a fost tranşată definitiv prin decizia civilă nr. 27/CM din 2 februarie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia I-a civilă, care a obligat Curtea de Apel Galaţi să recunoască reclamantelor vechimea în funcţie de peste 20 de ani, corespunzătoare sporului de fidelitate de 20%, cu începere de la data de 8.01.2015, pentru reclamanta B. şi de la data de 15.02.2013, pentru reclamanta A. şi să achite reclamantelor diferenţele băneşti cuvenite în baza acestui spor pe perioada menţionată, actualizate cu rata inflaţiei şi dobânda legală.

Aşadar, în raport de criticile formulate în recurs, nefiind aduse în discuţie aspecte noi, care să determine reţinerea unei alte stări de fapt decât cea constatată de judecătorul instanţei de fond, Înalta Curte, urmează a respinge ca nefondată calea de atac exercitată asupra sentinţei civile nr. 1748 din 15 mai 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.

Pentru considerentele anterior arătate, în conformitate cu prevederile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., raportat la dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat reclamantele A. şi B., menţinând sentinţa atacată astfel cum a fost pronunţată, fiind legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantele A. şi B. împotriva sentinţei civile nr. 1748 din 15 mai 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 16 iunie 2020.