Compliance with vehicle homologation requirements for wheelchair configurations and admissibility of cassation grounds under Art. 488 Civil Procedure Code

Şedinţa publică din data de 11 iunie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin actiunea inregistrata pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, in urma declinarii competentei materiale de catre Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti, prin sentinta civila nr. 426/14.02.2017, reclamanta Asociatia "A." din Bucuresti a chemat in judecata pe paratul Registrul Auto Roman, solicitand instantei, ca prin hotararea pe care o va pronunta, sa dispuna:

1. Obligarea paratului la omologarea autovehiculului marca x, cu nr. de identificare x, cu configuratie speciala constand in montarea unui scaun rulant.

2. Obligarea paratului la plata cheltuielilor de judecata.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 743 din 21 februarie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Registrul Auto Român, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 743 din 21 februarie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamanta A., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi admiterea acţiunii.

Recurenta-reclamantă a criticat sentinţa pronunţată de instanţa de fond, susţinând în esenţă următoarele:

Instanţa de fond a respins cererea motivat de faptul că dispoziţiile Ordinului MTCT nr. 2132/2005 nu au fost respectate, invocând ca bază legală şi Directiva 2007/46/CE, anexa XI, apendicele 3, care stipulează că încercările dinamice se realizează încercându-se simultan toate componentele, utilizându-se o caroserie brută sau o structură reprezentativă a unui vehicul.

În opinia recurentei, ceea ce instanţa de fond nu a reţinut sau a omis este faptul că aceste testări s-au realizat pe o structură reprezentativă în Republica Cehă, dovada fiind depusă la dosarul cauzei şi prezentată la momentul solicitărilor făcute la pârâta intimată.

O altă critică adusă sentinţei este faptul că instanţa de fond a pronunţat hotărârea atacată, fără ca reclamanta să aibă posibilitatea de a formula concluzii, în condiţiile în care nu i-au fost comunicate în timp util răspunsurile formulate de pârâtă la interogatoriu.

În aceste condiţii, consideră că soluţia instanţei de fond este netemeinică şi nelegală, motiv pentru care solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 06.09.2018, intimatul-pârât Registrul Auto Roman a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

5. Procedura de soluţionare a recursului

Având în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 21 noiembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul contenciosului administrativ şi fiscal, a fost fixat termen pentru soluţionarea recursului de faţă, la data de 11 iunie 2020.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate, precum şi din perspectiva obiectului şi a normelor legale incidente, Înalta Curte constată că acesta este nefondat, urmând a fi respins, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Recurenta - reclamantă Asociatia "A." a investit instanţa de contencios administrativ şi fiscal, cu o acţiune prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Registrul Auto Roman, obligarea pârâtului la omologarea autovehiculului marca x, cu nr. de identificare x, cu configuratie speciala constand in montarea unui scaun rulant.

Soluţionând cauza, prima instanţă a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamanta Asociatia "A.", în contradictoriu cu pârâtul Registrul Auto Roman, opinie împărtăşită şi de Înalta Curte.

Premergător analizării motivelor de recurs, Înalta Curte constată că deşi recurentul nu şi-a întemeiat în drept cererea de recurs, din analiza motivelor invocate rezultă că a formulat critici ce pot fi încadrate în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 din C. proc. civ.

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ. se referă la situaţia în care, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii").

Prin urmare, acest motiv de casare în discuţie are în vedere neregularităţi procedurale, precum şi nerespectarea unor principii fundamentale care guvernează desfăşurarea procesului, în speţă, principiul dreptului la apărare şi principiul dreptului la un proces echitabil.

Înalta Curte reaminteşte că instanţele nu sunt obligate să admită toate solicitările părţilor, ci trebuie să verifice utilitatea şi pertinenţa acestora în raport de obiectul şi natura cauzei.

În speţă, Înalta Curte apreciază că prima instanţă nu a încălcat dreptul la apărare al recurentei când a respins cererea ce amânare a cauzei, prin care reclamanta a solicitat acordarea unui nou termen de judecată pentru a i se comunica răspunsurile la interogatoriu, apreciind corect că reclamanta a avut suficient timp de două luni, să ia cunoştinţă de răspunsurile interogatoriu depuse la dosar.

În ceea ce priveşte celelalte critici formulate, Înalta Curte constată că cererea de recurs nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care recurenta îşi întemeiază cererea.

Astfel, instanţa de control judiciar reţine că trebuie avute în vedere în vedere prevederile legale ale art. 488 din C. proc. civ., care se interpretează în sensul formulării unei argumentări juridice a nelegalităţii invocate, prin indicarea dispoziţiilor legale pretins încălcate ori greşit aplicate de instanţă şi prin precizarea eventualelor greşeli săvârşite de instanţă în legătură cu aceste dispoziţii legale, în lipsa acestor menţiuni neputându-se exercita controlul judiciar.

Aceasta înseamnă că nelegalitatea hotărârii care se atacă trebuie să îmbrace obligatoriu una din formele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.

În practica judiciară s-a decis că simpla nemulţumire a unei părţi sau a părţilor în litigiu faţă de hotărârea pronunţată nu este suficientă pentru casarea acesteia, ci partea recurentă are obligaţia să-şi întemeieze recursul pe cel puţin unul dintre motivele prevăzute de C. proc. civ.

În cauză, se observă că prin cererea de recurs, recurenta nu circumstanţiază în niciun mod critica potrivit căreia hotărârea primei instanţe este pronunţată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material aplicabile cauzei.

O atare critică ar fi presupus, în primul rând, identificarea explicită a normei sau normelor de drept material aplicabile cauzei şi apoi demonstrarea modului în care măsurile adoptate de instanţa fondului încalcă sau reprezintă o greşită aplicare a acestor norme de drept material, aspecte ce nu se regăsesc, însă, în cuprinsul cererii de recurs.

Astfel, se observă că în cuprinsul cererii de recurs se regăseşte doar o referire la faptul că instanţa de fond nu a reţinut faptul că testările s-au realizat pe o structură reprezentativă în Republica Cehă, fără ca recurenta să formuleze critici raportate la conţinutul concret al hotărârii atacate şi fără a face referiri la vreunul dintre considerentele instanţei de fond.

Or, simpla nemulţumire a părţii cu privire la soluţia adoptată de instanţa ce a pronunţat hotărârea atacată, interpretarea probelor administrate şi reproducerea, prin cererea de recurs, a stării de fapt şi de drept descrisă în cuprinsul acţiunii nu se constituie într-un motiv de nelegalitate a sentinţei.

Deoarece recurenta nu a formulat critici la adresa sentinţei de fond care să permită încadrarea lor în cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ., rezumându-se la expunerea unor succesiuni de fapte şi afirmaţii cu privire la probele administrate în cauză, pe care nu le-au structurat din punct de vedere juridic, nesubliniind relevanţa pe care acestea o prezintă în raport cu soluţia instanţei de fond, Înalta Curte va respinge recursul formulat.

Pentru aceste motive, constatând că nu sunt incidente cazurile de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ. Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamanta Asociaţia "A.", ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta Asociaţia "A." împotriva sentinţei civile nr. 743 din 21 februarie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 11 iunie 2020.