Local councilor's commercial transactions with municipal authority: statutory incompatibility under Law 161/2003 overrides claims of legality and absence of public harm

Şedinţa publică din data de 11 iunie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin acţiunea în contencios administrativ înregistrată la data de 03.01.2018, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate, a solicitat instanţei anularea raportului de evaluare nr. x/07.12.2017 emis de către Agenţia Naţională de Integritate (ANI), întrucât a fost nelegal întocmit.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa nr. 107/2018 din 2 mai 2018, Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 107/2018 din 2 mai 2018, pronunţată de instanţa de fond, a formulat recurs reclamantul A., întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea sentinţei recurate şi în rejudecare, admiterea acţiunii, aşa cum a fost formulată.

În contextul unei succinte prezentări a situaţiei de fapt, în esenţă, recurentul-reclamant a susţinut următoarele critici:

Hotărârea recurata a fost dată cu aplicarea greşita a normelor de drept material în cauza, întrucât nu a ţinut cont in interpretarea si aplicarea normelor relevante si de scopul legii speciale, iar în susţinerea acestei critici de nelegalitate, solicită instanţei de recurs să constate că instanţa de fond a aplicat greşit dispoziţiile art. 90 din Legea nr. 161/2003, la starea de fapt rezultată din probatoriul administrat în cauză.

Arată recurentul că nici el, nici familia sa nu au obţinut foloase materiale ilicite din desfăşurarea acelor raporturi comerciale cu Primăria oraşului Şomcuta Mare, întreaga activitate comercială s-a derulat în condiţii perfect legale cu toate efectele generate de astfel de activităţi.

În opinia recurentului, atât timp cât raporturile desfăşurate au fost cât se poate de fireşti, iar fiecare parte şi-a realizat interesul urmărit, declararea incompatibilităţii sale în atare condiţii este nelegală, întrucât nu a fost afectat scopul legii aplicabile speţei.

Totodată, consideră că este foarte important de precizat faptul că încasarea foloaselor materiale de către firmă ca urmare a livrării produselor cumpărate a generat în mod evident plata de taxe şi impozite fiscale care intră în contul bugetului de stat.

Aşadar, solicită instanţei de recurs să aibă în vedere faptul că, deşi a avut calitatea de consilier local şi au existat într-adevăr aceste raporturi comerciale, exercitarea funcţiei de consilier local este un aspect total diferit de existenţa unor relaţii comerciale între autoritatea publică locală din care face parte şi societatea comercială administrată de soţia sa, care funcţionează fără întrerupere de aproape 20 de ani pe raza localităţii Şomcuta Mare.

În fine, recurentul a precizat că nici el şi nici familia sa nu au primit "donaţii" din partea autorităţii publice locale prin existenţa acelor facturi, ci, din contră, firma a încasat nişte sume de bani pentru nişte produse comercializate şi livrate. Deci, în speţă, nu există prejudicii materiale de nicio parte.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata-pârâtă Agenţia Naţională de Integritate a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefundat şi menţinerea sentinţei atacate ca fiind temeinică şi legală.

5. Procedura de soluţionare a recursului

Prin rezoluţia din 28 noiembrie 2018, în temeiul dispoziţiilor art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., a fost fixat termen de judecată pentru soluţionarea recursului în şedinţă publică, la data de 11 iunie 2020, cu citarea părţilor.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând sentinţa atacată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse, a apărărilor cuprinse în întâmpinarea intimatei-pârâte, raportat la prevederile legale incidente din materia supusă verificării, precum şi în conformitate cu art. 488 pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte reţine că recursul este nefondat, în considerarea celor în continuare arătate.

Argumentele de fapt şi de drept relevante

Recurentul-reclamant a învestit instanţa de contencios administrativ şi fiscal cu o cerere prin care a solicitat anularea raportului de evaluare nr. x/07.12.2017 întocmit de Inspecţia de Integritate din cadrul Agenţiei Naţionale de Integritate.

În urma analizării materialului probator administrat în cauză, Curtea de apel a respins acţiunea şi a menţinut raportul de evaluare, soluţia fiind împărtăşită şi de instanţa de control.

Înalta Curte constată că soluţia curţii de apel este rezultatul interpretării sistematice a dispoziţiilor legii administraţiei publice locale şi al interpretării teleologice (scopul urmărit de legiuitor) a prevederilor art. 90 din Legea nr. 161/2003.

Astfel, se reţine că, prin raportul de evaluare nr. x/07.12.2017, încheiat de Inspecţia de Integritate din cadrul instituţiei pârâte, s-a constatat că reclamantul a încălcat regimul juridic al incompatibilităţilor, întrucât Primăria Şomcuta Mare a cumpărat în perioada mandatului reclamantului unele produse de la S.C. B. S.R.L., societate al cărei administrator este soţia acestuia

Pentru a răspunde motivelor de nelegalitate expuse de reclamant prin cererea de recurs, Înalta Curte are în vedere că, potrivit art. 90 din Legea nr. 161/2003:

"consilierii locali şi consilierii judeţeni care au funcţia de administrator membru al Consiliului de Administraţie sau senzor ori alte funcţii de conducere precum şi calitatea de acţionar sau asociat la societăţile comerciale cu capital privat nu pot încheia contracte comerciale de prestări de servicii de executare de lucrări de furnizare de produse sau contracte de asociere cu autorităţile administraţiei publice locale din care fac parte" iar potrivit alin. (2) din acelaşi articol "Prevederile aliniatul 1 se aplică şi în cazul în care funcţiile sau calităţile respectiv sunt deţinute de către soţul sau rudele de gradul unu al alesului local".

Având ca reper aceste dispoziţii legale, în contextul factual redat, Înalta Curte constată că alegaţiile recurentului-reclamant referitoare la faptul că activitatea comercială între cele două entităţi s-ar fi derulat în condiţii legale, bugetul local nu a fost păgubit şi interesul public nu a fost deturnat, nu a primit "donaţii" din partea autorităţii publice locale, nu există prejudicii materiale de nicio parte, sunt lipsite de relevanţă juridică şi nu sunt de natură să înlăture starea de incompatibilitate prevăzută de dispoziţiile art. 90 din Legea nr. 161/2003, textul legal enunţat neprevăzând niciuna din situaţiile de excepţie prezentate de acesta.

Textul prevăzut de art. 90 din Legea nr. 161/2003 a fost aplicat ţinând seama de scopul reglementărilor cuprinse în Legea nr. 161/2003 şi Legea nr. 176/2010, acela de asigurare a unui climat de integritate şi de transparenţă în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice şi de prevenire a corupţiei, urmărindu-se ca persoanele care ocupă astfel de funcţii ori demnităţi să-şi exercite prerogativele doar în scopul pentru care le-au fost conferite, evitând deturnarea acestora printr-o conduită lipsită de orice fundament juridic şi străină de realizarea interesului public.

Or, susţinerile recurentului nu sunt de natură să conducă la concluzia că dispoziţiile legale privind incompatibilitatea, reţinute prin raportul de evaluare, au fost greşit interpretate şi aplicate.

Pentru aceste motive, faţă de motivele invocate prin cererea de recurs, se constată că toate criticile recurentului sunt nefondate, judecătorul fondului a expus în mod clar şi logic argumentele care au fundamentat soluţia adoptată, în aplicarea cadrului normativ incident.

Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Prin urmare, nefiind identificate motive de casare a sentinţei, potrivit art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat în condiţiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 107/2018 din 2 mai 2018 a Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 11 iunie 2020.