Appeals over expert's actuarial qualifications annulled; partial award for supplementary indemnity stands.

Şedinţa publică din data de 11 iunie 2020

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti la data de 18.04.2017 sub nr. de mai sus, reclamanta A. a formulat contestaţie în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, prin care a solicitat anularea deciziei nr. 4873/09.03.2017 emisă de FGA şi, pe cale de consecinţă, admiterea cererii de plata aşa cum a fost formulată şi obligarea pârâtului la pata cheltuielilor de judecată.

2. Hotărârea pronunţată de instanţa de fond

Prin sentinţa nr. 1888 din 20 aprilie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a dispus următoarele:

- a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor;

- a anulat parţial decizia nr. 4873/09.03.2017, în ceea ce priveşte neaprobarea la plată a unei despăgubiri suplimentare în valoare de 108 RON;

- a obligat pârâtul la plata sumei suplimentare menţionate şi a cheltuielilor de judecată în valoare de 10 RON, proporţional cu pretenţiile admise;

- a respins cererea în rest, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 1888 din 20 aprilie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal au declarat recurs reclamanta A. şi pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor.

Recurenta-reclamantă A. a indicat ca motiv de casare, prevederile art. 488 pct. 5 din C. proc. civ.

În esenţă, recurenta a susţinut că expertul desemnat în cauză care întocmit raportul de expertiză judiciară actuarială în baza căruia a fost pronunţată sentinţa atacată, fiind înregistrat în lista experţilor judiciari ca şi expert contabil, nu poate întocmi rapoarte de expertiză judiciară, decât pentru specialitatea pentru care a fost atestat.

Prin urmare, recurenta-reclamantă consideră că raportul de expertiză judiciară, care a stat la baza deciziei cuprinsă în hotărârea atacată, fiind efectuat de o persoană care nu a fost atestată în specialitatea pentru care s-a întocmit raportul, reprezintă un act de procedură întocmit cu nerespectarea cerinţelor legale.

Recurentu-pârât Fondul de Garantare a Asiguraţilor a indicat ca motiv de casare, prevederile art. 488 pct. 8 din C. proc. civ.

În esenţă, recurentul-pârât a susţinut că hotărârea este nelegala fiind data cu încălcarea si aplicarea greşita a normelor de drept material, având în vedere că expertiza judiciară nu a fost efectuată de către un expert actuariar, apreciind că în cauză, calculele efectuate de către expertul contabil sunt eronate.

II. Soluţia instanţei de recurs

Examinând cu prioritate excepţia nulităţii recursurilor, invocată din oficiu, Înalta Curte o va admite, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., republicat:

"(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

Conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., republicat:

"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3).", iar potrivit art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., republicat:

"Aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488."

Examinând recursurile declarate în cauză de reclamanta A. şi de pârâtul Fondul de Garantare, prin raportare la dispoziţiile legale enunţate, Înalta Curte constată că cererile de recurs nu cuprind motivele de nelegalitate pe care recurenţii îşi întemeiază cererea, criticile formulate neputând fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., în raport cu soluţia pronunţată de prima instanţă, deşi formal au fost invocate prevederile art. 488 pct. 5 şi8 din C. proc. civ.

Astfel, prin cererile de recurs nu s-au indicat care sunt criticile pentru care părţile au apreciat că sentinţa recurată ar fi nelegală, sau care sunt normele de drept material încălcate, în esenţă fiind formulate critici cu privire la specializarea expertului judiciar desemnat în cauză.

Înalta Curte constată că în cuprinsul cererilor nu se regăsesc critici propriu-zise la adresa sentinţei care face obiectul recursului, ceea ce ar fi presupus indicarea punctuală de către recurenţi a motivelor de nelegalitate prin raportare la soluţia pronunţată şi la argumentele folosite de instanţă în fundamentarea acesteia.

Recurenţii nu formulează critici raportate la conţinutul concret al sentinţei atacate, nu indică şi nu combat eventualele măsuri nelegale dispuse de instanţa de fond, modalitatea de motivare a cererilor de recurs adoptate de recurenţi constând practic în critici la adresa specializării expertului, fără a fi precizate dispoziţiile legale încălcate, în condiţiile şi în raport de împrejurarea că instanţa a numit expertul de pe lista de experţi în specialitatea Contabilitate - Societăţi de asigurare şi alte entităţi din domeniul asigurărilor, ulterior comunicării informaţiilor solicitate Biroului Local pentru expertize, nefiind formulate susţineri în acest sens la termenul de judecată la care s-a procedat la numirea expertului sau la următorul termen de judecată celui la care a fost numit, iar partea nu a fost prezentă.

Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ.:

"Recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înţelegând să încadreze recursul în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres şi limitativ de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

În condiţiile în care dezvoltarea motivelor de recurs nu permite analizarea hotărârii recurate în cadrul niciunui motiv de casare din cele prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., această nelegalitate a cererii de recurs este sancţionată cu nulitatea căii de atac, în conformitate cu dispoziţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. d), art. 487, şi art. 489 alin. (1) şi alin. (2) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite excepţia nulităţii recursurilor şi va constata nulitatea recursurilor formulate de reclamanta A. şi de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea recursurilor formulate de reclamanta A. şi de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor împotriva sentinţei civile nr. 1888 din 20 aprilie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 11 iunie 2020.