Proportionality limits on invalidating electoral campaign expense reimbursement for minor fiscal invoice defects

Şedinţa publică din data de 9 iunie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal (ca efect al declinării de la Tribunalul Galaţi), reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Electorală Permanentă, a solicitat anularea Deciziei de nerambursare a cheltuielilor electorale nr. 277 din 29.11.2016 şi a Anexei nr. 1. la Decizia nr. 277/29.11.2016 adoptate de Autoritatea Electorală Permanenta Bucureşti, cu consecinţa obligării acesteia de a adopta o Decizie sau orice alt act, după caz, privind repararea pagubei cauzate prin invalidarea sumei de 1.788,00 RON, iar potrivit Legii nr. 334/2306 şi următoarele privind finanţarea activităţii partidelor politice şi a campaniilor electorale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, obligarea A.E.P. Bucureşti la restituirea către reclamantă a sumei în cuantum de 1788,00 RON ce nu i-a fost rambursată potrivit solicitărilor şi dispoziţiilor de lege în materie.

Reclamanta a solicitat totodată şi obligarea A.E.P. Bucureşti la restituirea cheltuielilor de judecată efectuate cu ocazia promovării prezentei contestaţii.

La data de 07.09.2017, reclamanta a depus la dosar cerere modificatoare, arătând că înţelege să completeze obiectul acţiunii, în sensul că solicită să se constate nelegalitatea Deciziei de nerambursare a cheltuielilor electorale nr. 277/20.11.2016 adoptată şi emisă de Autoritatea Electorală Permanentă Bucureşti, sens în care a invocat, în temeiul art. 4 şi următoarele din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, excepţia de nelegalitate a deciziei de nerambursare.

La termenul din 12.12.2017, instanţa de fond a respins ca nefondată excepţia inadmisibilităţii acţiunii pentru lipsa plângerii prealabile.

În ceea ce priveşte excepţia de nelegalitate a Deciziei de nerambursare a cheltuielilor electorale nr. 277/20.11.2016 adoptată şi emisă de Autoritatea Electorală Permanentă Bucureşti, instanţa apreciază că aceasta este inadmisibilă.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 259/2017 din 14 decembrie 2017, Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal a hotărât următoarele: a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii pentru lipsa plângerii prealabile; a respins ca inadmisibilă excepţia de nelegalitate a Deciziei nr. 277/29.11.2016, emisă de pârâtă; a admis acţiunea formulată de reclamanta A.; a anulat Decizia de nerambursare a cheltuielilor electorale nr. 277/29.11.2016, emisă de pârâtă; a obligat pârâta la emiterea unei Decizii de rambursare a cheltuielilor electorale efectuate de reclamantă, în cuantum de 1788 RON şi a obligat pârâta să plătească reclamantei 178 RON cheltuieli de judecată, reprezentând taxă de timbru.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe, pârâta Autoritatea Electorală Permanentă a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ.

Circumscris cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurenta a susţinut că sentinţa recurată i-a fost comunicată fără a fi semnată de judecătorul care a pronunţat soluţia şi de grefierul de şedinţă. Ori, potrivit dispoziţiilor art. 427 alin. (1) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., hotărârea se va comunica din oficiu părţilor, în copie, de îndată ce aceasta a fost redactată şi semnată în condiţiile legii. Astfel, conform dispoziţiilor art. 426 alin. (3) din acelaşi act normativ, hotărârea va fi semnată de membrii completului de judecată şi de grefier. Copia, în definiţia dată de Dicţionarul explicativ al limbii române, este un înscris care reproduce întocmai cuprinsul unui alt înscris constatator al unui act juridic.

De asemenea, sentinţa recurată a fost dată cu nerespectarea prevederilor art. 425 alin. (3) teza finală, din C. proc. civ.

Potrivit acestor dispoziţii, în cazul în care hotărârea este supusă recursului, în partea finală a dispozitivului se va arăta instanţa la care se depune cererea pentru exercitarea căii de atac. Or, instanţa de fond, deşi a precizat calea şi termenul de atac, în partea finală a dispozitivului nu a precizat şi instanţa la care se poate depune cererea pentru exercitarea caii de atac.

În ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta a susţinut că în mod greşit instanţa de fond a respins excepţia inadmisibilităţii cererii de anulare a Deciziei de nerambursare a cheltuielilor electorale nr. 277/29.11.2016, pentru lipsa plângerii prealabile.

Decizia nr. 277/29.11.2016 este un act administrativ, susceptibil controlului judecătoresc, conform legii, iar acest aspect a fost menţionat şi în art. 2 din decizie, potrivit căruia, aceasta poate fi atacată la instanţa de contencios administrativ, în termenele şi condiţiile prevăzute de Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare.

La dosarul cauzei nu există nici un înscris prin care reclamanta să facă dovada îndeplinirii procedurii prealabile împotriva Deciziei de nerambursare a cheltuielilor electorale nr. 277/29.11.2016, obligatorie conform dispoziţiilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi art. 193 alin. (1) din C. proc. civ., astfel ca cererea sa este inadmisibilă.

În opinia recurentei, în mod eronat a apreciat instanţa de judecată că prin Decizia nr. 277/29.11.2016, Autoritatea Electorală Permanentă a indicat posibilitatea de a se adresa în mod direct instanţei de contencios administrativ, interpretând în mod absolut greşit dispoziţiile art. 2 al deciziei şi ignorând Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare şi aplicarea principiului de drept nemo censetur ignorare legem.

Nicăieri în cuprinsul Deciziei nr. 277/29.11.2016 nu se specifică faptul că "Decizia poate fi atacată direct la instanţa de contencios administrativ", aceasta fiind interpretarea proprie şi eronată a instanţei de fond.

Pe fondul cererii recurenta-pârâtă solicită admiterea recursului şi respingerea acţiunii ca neîntemeiată. În opinia recurentei-pârâte, în mod corect a respins cererea reclamantului de rambursare a unor cheltuieli constatând că facturile nu conţin toate elementele obligatorii prevăzute de art. 319 alin. (20) lit. d) şi f) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal.

La momentul depunerii cererii de rambursare de către reclamantă - 30.06.2016, dispoziţiile Codul fiscal erau în vigoare şi trebuiau respectate în totalitate la întocmirea facturilor.

Consideră că instanţa de fond a făcut o interpretare greşită a prevederilor art. 481 din Legea nr. 334/2006, întrucât nerambursarea cheltuielilor electorale s-a realizat la data de 29.11.2016, prin Decizia nr. 277, dată la care erau în vigoare atât dispoziţiile legale criticate, cât şi dispoziţiile Codul fiscal.

De asemenea, interpretarea instanţei de fond este greşită şi în ceea ce priveşte posibilitatea de a fi solicitate informaţii suplimentare privind realitatea sau legalitatea operaţiunilor conform art. 481 din Legea nr. 334/2006.

O asemenea obligaţie - de întocmire corectă şi completă a documentelor justificative revine competitorului electoral, prin mandatarul financiar desemnat, autoritatea de control urmând să analizeze aceste documente şi să decidă asupra îndeplinirii condiţiilor de rambursare a cheltuielilor electorale.

Îndreptarea erorilor din documentele justificative se realizează în temeiul art. 48 alin. (13) din Legea nr. 334/2006, în mod distinct de art. 481 din acelaşi act normativ, cele două texte conţinând dispoziţii diferite.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata-reclamantă a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei pronunţate de Curtea de Apel Galaţi, ca temeinică şi legală.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Criticile întemeiate pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. sunt nefondate, întrucât neindicarea în dispozitivul hotărârii recurate a instanţei la care se depune cererea pentru exercitarea căii de atac nu poate constitui un motiv de nulitate a acestei hotărâri. Singura vătămare ce poate fi invocată în cazul lipsei acestei menţiuni din dispozitiv este legată de regularitatea introducerii căii de atac, or în acest recurs nu s-a pus în discuţie această chestiune. Recurenta - pârâtă a formulat calea de atac prevăzută de lege, în termenul legal, depunând cererea de recurs la Curtea de Apel Galaţi, astfel că nu i s-a produs vreo vătămare.

În ceea ce priveşte nesemnarea sentinţei, Înalta Curte constată că exemplarul aflat la dosarul cauzei este semnat de judecătorul care a pronunţat hotărârea. În fapt, recurenta-pârâtă reclamă nesemnarea copiei care i-a fost comunicată, apreciind că aceasta ar fi trebuit să fie identică cu originalul.

Or, o astfel de susţinere nu are un temei legal, legea neimpunând comunicarea unei fotocopii care să reproducă, în facsimil, originalul sentinţei. În condiţiile în care art. 427 din C. proc. civ. se referă la comunicarea unor copii, este evident că pe acestea se va regăsi doar reproducerea textului scris nu şi a semnăturii judecătorului, care este olografă, neputând fi copiată.

Nici criticile subsumate cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu sunt fondate.

Referitor la excepţia inadmisibilităţii, în mod corect instanţa de fond a apreciat că, în raport cu prevederile art. 60 alin. (3) din H.G. nr. 10/2016 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 334/2006 privind finanţarea activităţii partidelor politice şi a campaniilor electorale, nu există obligativitatea parcurgerii unei proceduri prealabile, reţinând totodată că posibilitatea de a se adresa direct instanţei de judecată i-a fost indicată reclamantei chiar prin actul administrativ contestat.

În ceea ce priveşte criticile de fond invocate de recurenta-pârâtă, Înalta Curte constată că acestea sunt neîntemeiate.

Prima instanţă a apreciat în mod corect că aspectele invocate de pârâtă pentru invalidarea şi nerambursarea sumei de 1.788,00 RON nu reprezintă încălcări de fond ale prevederilor legale.

Faptul că dispoziţiile art. 319 alin. (20) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal impun anumite condiţii de formă în cazul facturilor fiscale nu înseamnă că lipsa oricărei menţiuni poate fi sancţionată cu nulitatea facturii, o astfel de interpretare încălcând principiul proporţionalităţii.

Scopul stabilirii de către legiuitor, prin art. 319 din Codul fiscal, a unor menţiuni ce trebuie să se regăsească obligatoriu în factură îl reprezintă verificarea realităţii şi legalităţii achiziţiilor realizate în timpul campaniei electorale, scop care, în prezenta cauză, nu este împiedicat prin menţionarea unei adrese a beneficiarului/furnizorului incompletă, dar care conţine suficiente elemente pentru a identifica cu exactitate persoana care a beneficiat de serviciile prestate de furnizor şi care, coroborată cu celelalte menţiuni ale facturii, conduce la concluzia realităţii tranzacţiei.

Nu orice omisiune poate conduce la neluarea în considerare a unei facturi, ci sancţiunea trebuie să fie una proporţională. Neexistând niciun risc privind identificarea cumpărătorului, respectiv a furnizorului, factura trebuia să fie considerată valabilă chiar în lipsa menţiunilor privind domiciliul/sediul acestora.

Totodată, instanţa de recurs constată că sunt corecte considerentele instanţei de fond referitoare la obligaţiile Autorităţii Electorale Permanente, aşa cum decurg ele din litera şi spiritul legii nr. 334/2006.

Contrar celor susţinute de recurentă, Înalta Curte constată că, potrivit art. 48 alin. (13) din Legea nr. 334/2006 "Eventualele neconcordanţe şi/sau erori din documentele justificative pot fi corectate de competitorul electoral până la finalizarea controlului Autorităţii Electorale Permanente. În cazul în care erorile nu sunt corectate din proprie iniţiativă sau la cererea autorităţii de control, suma conţinută în documentul justificativ respectiv nu va mai fi validată şi rambursată de Autoritatea Electorală Permanentă."

Aşa cum a reţinut şi instanţa de fond, chiar legea are în vedere posibilitatea ca rectificarea unor erori să se realizeze la cererea autorităţii de control. Este străină de spiritul normei juridice interpretarea recurentei-pârâte potrivit căreia Autoritatea Electorală Permanentă are posibilitatea ca, identificând în timpul controlului vicii de formă minore, care pot fi corectate de competitorul electoral până la finalizarea controlului, să nu le aducă la cunoştinţa acestuia pentru a putea respinge cererea de rambursare a cheltuielilor. Este evident că la baza raporturilor dintre administraţie şi administraţi trebuie să stea buna credinţă.

Or, recurenta-pârâtă nu a făcut dovada că ar fi solicitat efectiv mandatarului financiar să corecteze micile lipsuri sau că i-a adus la cunoştinţă reclamantului până la finalizarea controlului, aspectele sesizate, pentru ca acesta să poată lua măsuri de remediere.

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă Autoritatea Electorală Permanentă împotriva sentinţei nr. 259/2017 din 14 decembrie 2017 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 9 iunie 2020.