Recovery of unclaimed EU-funded subsidies: Ineligibility of reclaimed doctoral scholarships and prohibition of introducing new irregularities during administrative contestation

Şedinţa publică din data de 3 iunie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 16 mai 2017, pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2017, reclamanta Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca, în contradictoriu cu pârâta Direcţia Organismului Intermediar pentru Programul Capital Uman - Ministerul Educaţiei Naţionale, a solicitat anularea parţială a Deciziei nr. x/01.02.2017 şi a procesului-verbal de constatare a neregulilor, cu referire la cererea de rambursare nr. x prin care s-a solicitat rambursarea sumei de 24.975 RON în loc de 57.350 RON, diferenţa reprezentând recuperarea burselor de la fostul student doctorand A. în valoare de 32.375 RON echivalentul a 17.5 luni burse primite în sumă de 1.850 RON/lună, urmare a retragerii acestuia din proiect; scutirea reclamantei de a mai vira diferenţa de sumă nesolicitată prin cererea de rambursare nr. x, deoarece aceasta nu s-a solicitat fiind recuperată de la fostul student doctorand.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 314 din 13 octombrie 2017, Curtea de Apel Cluj a admis cererea de chemare în judecată, dipunând anularea Deciziei de soluţionare a contestaţiei nr. x/01.02.2017 şi, în parte, a Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare pentru Programele Operaţionale în cadrul Obiectivului Convergenţă nr. x/28.11.2016, cât priveşte creanţa bugetară în cuantum de 32.375 RON.

De asemenea, a dispus restituirea în favoarea reclamantei a sumei de 32.375 RON.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei menţionate la pct. I.2, a declarat recurs pârâta Direcţia Organismul Intermediar pentru Programul Capital Uman - Ministerul Educaţiei Naţionale, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea sentinţei atacate şi, în rejudecare, respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată şi menţinerea actelor administrative contestate, ca temeinice şi legale.

După o succintă prezentare a situaţiei de fapt, recurentul-pârât arată că sentinţa instanţei de fond a fost pronunţată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, apreciind că este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Se invocă de către recurent jurisprudenţa CJUE, potrivit căreia, producerea unor nereguli, abateri, fraude corespunde automat unui prejudiciu bugetului UE, iar statele membre au obligaţia de a solicita de la beneficiari restituirea fondurilor utilizate în mod corespunzător, regula generală fiind ca orice abatere să conducă la retragerea avantajului obţinut nejustificat (hotărârea CJUE pronunţată în cauza C-199/03 şi Concluziile avocatului general pronunţate în cauza C-465/10).

Face trimitere la dispoziţiile art. 4.3 din Ghidul Solicitantului care prevăd că, "Pentru a fi eligibilă, o cheltuială trebuie să îndeplinească în mod cumulativ următoarele condiţii: (...) să fie în conformitate cu principiile unui management financiar riguros, având în vedere utilizarea eficientă a fondurilor şi un raport optim cost-rezultate", iar conform art. 126 din Regulamantul 966 (Euratom) privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii "(2) Costurile eligibile sunt costurile suportate efectiv de beneficiarul unui grant şi care îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii (...) f) sunt rezonabile, justificate şi să respecte cerinţele bunei gestionări financiare, în special din punctul de vedere al economiei şi al eficienţei".

Aşadar, atât Ghidul, cât şi Regulamentul reglementează, printre altele, principiul managementului financiar riguros.

În raport de aceste aspecte, recurentul consideră că în mod greşit a reţinut instanţa de fond că susţinerile reclamantei sunt temeinice, atât timp cât pentru doctorandul A. "...suma de 32.375 RON nu poate reprezenta cheltuială neeligibilă şi nu se impune recuperarea ei [...] întrucât reclamanta Universitatea Tehnică nu a solicitat la rambursare şi nu a obţinut validarea sumei".

Or, instanţa de fond nu a ţinut cont de prevederile art. 1 din O.U.G. nr. 66/2011 care "...reglementează activităţile de prevenire, de constatare a neregulilor, de stabilire şi de recuperare a creanţelor bugetare rezultate din neregulile apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau fondurilor publice naţionale aferente acestora, precum şi de raportare a neregulilor către Comisia Europeană sau către alţi ordonatori internaţionali", cele ale contractului de finanţare, ale art. 1 şi art. 2 din H.G. nr. 759/2007 coroborat cu prevederile Ghidului solicitantului.

Mai mult, instanţa de fond nu a ţinut cont nici de principiul general de rambursare a cheltuielilor potrivit căruia, cei care sunt acceptaţi într-un program de finanţare europeană trebuie să susţină din punct de vedere financiar implementarea proiectelor.

Mai exact, aceştia efectuează plata furnizorilor de lucrări sau servicii din fonduri proprii, iar ulterior, pe baza facturilor şi a ordinelor de plată în baza cărora s-a făcut plata, se solicită rambursarea cheltuielilor efectuate.

Astfel, recurentul arată că, în cadrul impelementării proiectului, au fost solicitate la rambursare de către intimata-reclamantă şi i-au fost plătite cheltuielile aferente a 17,5 burse. Aceste sume au fost încasate ulterior de doctorandul A..

Dat fiind faptul că, la data de 01.06.2012, doctorandul s-a retras, la data de 19.06.2012, acesta a restitui reclamantei suma de 31.727,50 RON. Ulterior, această sumă a fost transferată de reclamantă într-un alt cont al universităţii (deschis la BT) şi folosită la plata burselor.

Arată că banii transferaţi în contul de la bancă fac parte din suma totală de 147.075 RON, cu care au fost achitate bursele aferente Centralizatorului nr. 6 din luna aprilie 2012 (159 burse de câte 925 RON fiecare).

Ulterior, intimata-reclamantă a solicitat doar suma de 24.975 RON pentru cheltuielile aferente burselor în valoare de 57.350 RON, plătite cu OP 5175/27.06.2012, menţionând că, la cererea de rambursare nr. x, nesolicitarea diferenţei de 31.727,50 RON s-a făcut în paralel cu solicitarea a 3,5 burse pentru doctorandul A..

Aşadar, în opinia recurentului-pârât, acest proces de rambursare creat de intimata-reclamantă în cadrul proiectului este o gravă încălcare a principiului managementului financiar riguros dar şi al principiului general de rambursare a cheltuielilor, ambele reglementate de acte normative comunitare cu aplicabilitate obligatorie şi generală, iar neregula constatată împiedică posibilitatea recurentului de a verifica ulterior, cu exactitate, destinaţia banilor din cadrul proiectului.

Greşit a reţinut instanţa de fond că ar fi stabilit o nouă neregulă în sarcina intimatei-reclamante, ca urmare a nerespectării art. 29 din O.U.G. nr. 66/2011, ceea ce nu este adevărat. Faptul că a precizat prin decizia de soluţionare a contestaţiei că reclamanta ar fi trebuit să sesizeze, conform art. 29 din O.U.G. nr. 66/2011 neregula săvârşită, este fără echivoc o detaliere adecvată a conduitei necesare pe care trebuie să o aibă intimata-reclamantă în implementarea proiectului.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimata-reclamantă Universitatea Tehnică din Cluj Napoca a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

5. Procedura de soluţionare a recursului

Având în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul contenciosului administrativ şi fiscal, a fost fixat termen pentru soluţionarea recursului de faţă, la data de 3 iunie 2020.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa atacată în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâta Direcţia Organismul Intermediar pentru Programul Capital Uman - Ministerul Educaţiei Naţionale este nefondat.

Reclamanta Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca a supus controlului de legalitate exercitat de instanţa de contencios administrativ Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/28.11.2016 şi Decizia nr. x/01.02.2017 emise de pârâtul Organismul Intermediar pentru Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane din cadrul Ministerului Educaţiei Naţionale.

Prin procesul-verbal menţionat, întocmit urmare verificării financiar-administrative a documentelor justificative cererilor de rambursare aferente contractului de finanţare x, s-a constatat că au fost validate cheltuieli cu bursele a 18 doctoranzi care au fost exmatriculaţi şi, drept urmare, s-a apreciat că este necesară recuperarea sumei totale de 307.300,50 RON, reprezentând cheltuieli declarate neeligibile.

Împotriva titlului de creanţă menţionat, beneficiarul (reclamanta din cauză) a formulat contestaţie, în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 66/2011, solicitând anularea acestuia în parte, doar cu privire la suma de 32.375 RON, reprezentând contravaloarea burselor încasate de doctorandul A., exmatriculat conform deciziei nr. 12696/01.06.2012.

Contestaţia administrativă formulată împotriva procesului-verbal a fost respinsă de autoritatea pârâtă potrivit deciziei nr. x/01.02.2017.

Prima instanţă, admiţând acţiunea reclamantei, a anulat decizia de soluţionare a contestaţiei şi, în parte, titlul de creanţă constând în procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare, doar în ceea ce priveşte creanţa bugetară în cuantum de 32.375 RON, dispunând restituirea acestei sume către reclamantă.

Pârâtul a criticat această soluţie, invocând în drept dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Recurentul-pârât susţine că intimata-reclamantă ar fi creat în implementarea proiectului un proces de rambursare care încalcă două principii, ambele reglementate de norme comunitare cu aplicabilitate obligatorie şi generală, respectiv principiul managementului financiar riguros şi principiul general de rambursare a cheltuielilor. În acest sens, arată că intimata-reclamantă a solicitat la rambursare şi i-au fost plătite cheltuielile aferente a 17,5 burse, care, ulterior, au fost încasate de doctorandul A.. După ce acesta s-a retras din proiect, i-a restituit reclamantei suma de 31.727,50 RON, care a fost transferată într-un alt cont al universităţii (deschis la BT) şi folosită la plata burselor. Ulterior, la cererea de rambursare nr. x, intimata-reclamantă a solicitat doar suma de 24.975 RON pentru cheltuieli aferente burselor în valoare de 57.350 RON, plătite cu OP 5175/27.06.2012, însă, nesolicitarea diferenţei de 31.727,50 RON s-a făcut în paralel cu solicitarea a 3,5 burse pentru doctorandul A..

Acest proces de rambursare constituie, în opinia recurentului-pârât, o neregulă care constă în imposibilitatea sa de a verifica ulterior, cu exactitate, destinaţia banilor din cadrul proiectului.

Înalta Curte constată că aceste critici sunt nefondate.

Universitatea a susţinut şi instanţa de fond a confirmat că, la CR3, aceasta a cerut mai puţin, respectiv doar suma de 24.975 RON în loc de 57.350 RON, diferenţa în sumă de 32.375 RON, reprezentând echivalentul a 17,5 burse în sumă de 1.850 RON/lună, primite de fostul student doctorand A., fiind restituite reclamantei, urmare a retragerii lui din proiect.

Cât priveşte susţinerea reclamantei, instanţa de fond a reţinut că aceasta a fost probată cu înscrisurile administrate în cauză, care atestă atât restituirea burselor primite de către fostul doctorand A., cât şi faptul că, aferent OP nr. x/27.06.2012, în valoare de 57.350 RON, s-a solicitat şi validat doar suma de 24.975 RON, aspect ce a fost confirmat şi de pârât, prin răspunsul său la interogatoriul încuviinţat reclamantei.

A mai reţinut instanţa că, în procedura de solicitare a rambursării, din eroare, a mai existat încă un OP cu acelaşi număr şi cu aceeaşi sumă - OP nr. x/24.05.2012. În evidenţa cheltuielilor aferente cererii de plată nr. x apar ambele ordine de plată cu acelaşi număr, dar date diferite, respectiv OP nr. x/24.05.2012 în sumă de 57.350 RON, cu care s-au plătit parţial bursele pentru luna martie 2012 şi OP nr. x/27.06.2012 în sumă de 57.350 RON, cu care s-au plătit parţial bursele pe luna aprilie 2012. Ordinele de plată, deşi au acelaşi număr şi aceeaşi sumă, au date diferite, cel de-al doilea OP fiind cel din care s-a solicitat doar suma de 24.975 RON, diferenţa reprezentând recuperarea celor 17,5 luni burse de la fostul doctorand A..

A concluzionat instanţa că suma de 32.375 RON nu poate reprezenta cheltuială neeligibilă şi nu se impunea recuperarea ei în temeiul dispoziţiilor legale incidente, întrucât reclamanta Universitatea Tehnică nu a solicitat şi nu a obţinut validarea acestei sume.

Recurentul-pârât nu este de acord cu această soluţie a instanţei, susţinând în continuare că procesul de rambursare creat de intimata-reclamantă în cadrul proiectului este contrar principiului managementului financiar riguros şi principiului general de rambursare, ambele ignorate de către instanţa de fond.

Înalta Curte constată că, în explicaţiile oferite de intimata-reclamantă în legătura cu procedura de rambursare adoptată, aceasta a arătat că, prin CR3, aferent OP nr. x/27.06.2012 în valoare de 57.350 RON, a solicitat şi i s-a validat doar suma de 24.975 RON, însă, în evidenţa acestor cheltuieli, din eroare, a mai existat un OP nr. x/24.05.2012 tot în valoare de 57.350 RON.

De asemenea, prin răspunsul la interogatoriu, aflat la dosarul de fond, recurentul-pârât a arătat în mod expres că în cazul A. s-a produs o eroare din cauza neluării în calcul a OP nr. x/27.06.2012, creanţa fiind calculată pe baza OP nr. x/24.05.2012.

În acest context, contrar susţinerii recurentului-pârât, instanţa de control judiciar constată că, în speţă, este vorba doar de existenţa unei inadvertenţe de ordin formal, recunoscută de ambele părţi, şi nicidecum de săvârşirea vreunei nereguli în sensul dorit de recurent.

Mai reţine Înalta Curte că, şi dacă intimata-reclamantă nu a procedat corect în procesul de rambursare în legătură cu CR3, totuşi, aşa cum a reţinut şi instanţa de fond, suma de 32.375 RON nu a fost solicitată de aceasta la rambursare. Aceşti bani nu au fost plătiţi de autoritatea pârâtă cu titlu de finanţare, fiind recuperaţi de către intimata-reclamantă de la fostul doctorand A..

Astfel, în acord cu cele reţinute de instanţa de fond, Înalta Curte constată că în mod nejustificat i s-a impus reclamantei prin titlul de creanţă să restituie suma de 32.375 RON, de vreme ce această sumă a fost recuperată şi nu a fost cerută prin cererea de finanţare.

În fine, contrar susţinerii recurentului-pârât, de vreme ce prin procesul-verbal s-a stabilit o creanţă ce reprezintă sprijinul financiar oferit doctoranzilor, materializat sub formă de burse, în mod corect a reţinut instanţa de fond că este inadmisibil ca, la soluţionarea contestaţiei, să se procedeze la reţinerea unei alte nereguli, constând în încălcarea obligaţiei de raportare a neregulilor semnalate în gestiunea propriului proiect, prevăzută de art. 29 din O.U.G. nr. 66/2011.

Prin urmare, faţă de toate considerentele sus arătate ce demonstrează caracterul nefondat al criticilor recurentei-pârâte, confirmând totodată legalitatea hotărârii pronunţate de prima instanţă, Înalta Curte urmează ca, în temeiul art. 496 C. proc. civ., raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 acelaşi Cod, să respingă ca nefondat recursul de faţă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta Direcţia Organismul Intermediar pentru Programul Capital Uman - Ministerul Educaţiei Naţionale împotriva sentinţei civile nr. 314 din 13 octombrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 3 iunie 2020.