Inclusion of common contractual roles in statutory salary assimilation schemes with public sector equivalents

Şedinţa publică din data de 2 iunie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin acţiunea înregistrată iniţial sub nr. x/2016 pe rolul Tribunalului Galaţi, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Naţionala Sanitara Veterinara şi pentru Siguranţa Alimentelor şi Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru siguranţa alimentelor Galaţi, obligarea pârâtei ANSVSA sa completeze Ordinul nr. 1016/23.12.2015, prin emiterea, în temeiul art. 82 din O.U.G. nr. 83/2014, a unor acte de asimilare a funcţiilor şi salariilor personalului contractual reprezentat de muncitorii calificaţi din cadrul DSVSA Galaţi, cu funcţiile şi nivelul de salarizare stabilite potrivit ordinelor ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale de aplicare a alin. (8) şi (8)1 în cadrul Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură şi obligarea pârâtei DSVSA la plata diferenţei dintre drepturile salariale cuvenite şi drepturile efectiv plătite.

Prin încheierea pronunţată la data de 24.10.2016 în dosar nr. x/2016 Tribunalul Galaţi a disjuns capătul de cerere privind completarea Ordinului nr. 1016/23.12.2015 emis de Autoritatea Naţionala Sanitara Veterinara şi pentru Siguranţa Alimentelor şi a dispus formarea unui nou dosar, dosar ce a fost înregistrat sub nr. x/2016 pe rolul Tribunalului Galaţi.

Prin sentinţa civilă nr. 1293/24.10.2016 pronunţată de Tribunalul Galaţi în dosar nr. x/2016 a fost admisă excepţia necompetenţei materiale a instanţei şi s-a dispus declinarea competenţei la Curtea de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

La Curtea de Apel Galaţi cauza a fost înregistrată sub nr. x/2016.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa nr. 89 pronunţată în data de 20 aprilie 2017, Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal a decis următoarele:, Respinge excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive şi inadmisibilităţii acţiunii, invocate de pârâta Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor prin întâmpinare, ca nefondate.

Admite acţiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Bucureşti şi Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Galaţi, având ca obiect obligaţia de a face, disjuns din dosarul nr. x/2016.

Obligă pârâta să completeze Ordinul nr. 1016/23.12.2015 emis de către aceasta, în sensul inserării în Anexa la ordin şi a funcţiei contractuale de muncitor calificat din cadrul direcţiei sanitar veterinare şi pentru siguranţa alimentelor judeţene.".

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile a formulat recurs pârâta Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor (ANSVSA) Bucureşti, invocând critici care vizează cazurile prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 4, 6 şi 8 C. proc. civ.

Prima critică formulate de către recurenta pârâta Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor (ANSVSA) Bucureşti vizează respingerea excepţiei de inadmisibilitate, soluţia primei instanţe sub acest aspect fiind dată cu depăşirea atribuţiilor puterii judecătoreşti motiv de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ.

Recurenta-pârâtă învederează faptul că prima instanţă a încălcat prevederile art. 1 alin. (1) şi (2), art. 8 alin. (1) şi (11) şi art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, precum şi pe cele ale art. 60-62 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.

Obiectul unei acţiuni în contencios administrativ este cel reglementat de art. 8 din Legea nr. 554/2004 şi constă în anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate şi reparaţii pentru daune morale. Prin urmare, solicitarea intimatei-reclamante, de completare a unui act administrativ emis de o autoritate publică centrală (prin emiterea unor decizii de asimilare) nu poate constitui obiect al unei acţiuni în contencios administrativ, întrucât o astfel de posibilitate nu se regăseşte printre cazurile limitativ prevăzute de art. 8 din Legea nr. 554/2004.

Învederează instanţei de recurs că această solicitare a intimatei-reclamante este inadmisibilă şi raportat la maniera în care aceasta solicită să se efectueze completarea, respectiv intimata-reclamantă solicită completarea unui act administrativ al unei instituţii publice centrale prin emiterea unor acte administrative cu caracter individual de către instituţiile din subordine.

Se mai precizează că la o simplă lecturare a acţiunii intimatei-reclamante se poate lesne observa că aceasta nu contestă şi nu aduce vreo critică nici cu privire la Ordinul preşedintelui A.N.S.V.S.A. nr. 1016/23.12.2015 şi nici cu privire la drepturile salariate stabilite, începând cu data de 01.12.2015, prin actele administrative individuale emise de către pârâta D.S.V.S.A. Galaţi în temeiul art. 1 pct. 2 şi pct. 4 din Legea nr. 293/2015.

Consideră că soluţia instanţei de fond de respingere a excepţiei inadmisibilităţii primului petit al acţiunii intimatului-reclamant este dată cu depăşirea de către instanţa fondului a atribuţiilor puterii judecătoreşti şi invocă, în acest sens, practică judiciară şi decizii ale Curţii Constituţionale.

Recurenta subliniază că nivelul concret al drepturilor salariale pentru personalul asimilat din cadrul direcţiilor sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti şi institutelor veterinare, inclusiv pentru reclamant, s-a stabilit prin acte administrative individuale emise de către pârâta D.S.V.S.A. Galaţi. Aşadar, intimata-reclamantă avea dreptul de a contesta actele administrative cu caracter individual emise de către pârâta D.S.V.S.A. Galaţi, în termenul legal prevăzut de art. 11 din O.U.G. nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri in domeniul cheltuielilor publice, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi de a se adresa instanţei de contencios administrativ. în termen de 30 de la data comunicării soluţionării contestaţiei de către pârâta D.S.V.S.A. Galaţi.

Or, din înscrisurile aflate la dosarul cauzei, nu reiese faptul că intimata-reclamantă ar fi contestat actele administrative prin care pârâta D.S.V.S.A. Galaţi a pus în aplicare dispoziţiile art. I pct. 4 din Legea nr. 293/2015, în sensul majorării salariilor de bază brute lunar cu 10%.

Dispoziţiile art. 11 din O.U.G. nr. 83/2014 reprezintă dispoziţii speciale privind depunerea şi soluţionarea plângerii prealabile în materia salarizării în raport de cele generale ale art. 7 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, care se aplică cu prioritate în temeiul principiului de drept recunoscut "specialia generalibus derogant".

Astfel, având în vedere natura juridică a termenelor prevăzute de O.U.G. nr. 83/2014, în lumina aspectelor relevate mai sus, rezultă că depăşirea acestora, fără motive întemeiate, are ca efect inadmisibilitatea acţiunii în faţa instanţei de contencios administrativ, întrucât termenele nu sunt unele de recomandare, ci de decădere.

Nefiind respectată procedura administrativă premergătoare promovării acţiunii de contencios administrativ, inclusiv sub aspectul respectării termenului de introducere a acţiunii la instanţă, apreciem că nu este respectată o condiţie de admisibilitate a acţiunii în contencios administrativ, iar în lipsa acestei condiţii de admisibilitate a acţiunii, consecinţa este respingerea acţiunii ca inadmisibilă.

Pe fondul cauzei, consideră că sentinţa atacată cuprinde motive contradictorii şi este dată cu încălcarea normelor de drept material, motive de recurs prevăzute la 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 8 din noul C. proc. civ. formulat contestaţie şi ulterior declaraţie de recurs.

În primul rând, se apreciază că reţinerile instanţei de fond sunt neîntemeiate şi contradictorii, întrucât, începând cu data de 01.12.2015, funcţiile şi salariile personalului din cadrul structurilor subordonate instituţiei au fost asimilate cu funcţiile şi salariile din cadrul Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, potrivit prevederilor art. I punctul 2 din Legea nr. 293/2015 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă u Guvernului nr. 35/2015 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri in domeniul cheltuielilor publice, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 152/1998 privind înfiinţarea Agenţiei Naţionale pentru Locuinţe.

Astfel, pentru punerea în aplicare a prevederilor legale mai sus menţionate, atât la nivelul Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor, cât şi al unităţilor subordonate acesteia (inclusiv la nivelul D.S.V.S.A. Galaţi), A.N.S.V.S.A. a solicitat Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale punerea la dispoziţie a ordinelor ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale de punere în aplicare a prevederilor art. 1 alin. (8) şi alin. (81) din O.U.G nr. 83/2014, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările şi completările ulterioare, documente transmise ulterior A.N.S.V.S.A., ordine de aplicare a prevederilor art. 1 alin. (8) şi alin. (81) din O.U.G. nr. 83/2014.

Având în vedere că, în textul de lege mai sus menţionat, legiuitorul nu face distincţie între funcţia publică şi funcţia contractuală, potrivit punctului de vedere exprimat de Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice prin adresa nr. x/10.12.2015, se puteau asimila funcţii publice cu funcţii contractuale şi invers, textul de lege făcând referire la personal, la modul general, şi nu la categoriile de personal.

Subliniază faptul că recurenta A.N.S.V.S.A. a procedat la asimilarea cu funcţiile şi salariile din cadrul Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, conform art. I alin. (1) din Ordinul preşedintelui A.N.S.V.S.A. nr. 1016/2015, ţinând cont de nivelul studiilor şi de vechimea în specialitate a acestora.

De asemenea, arată că asimilarea funcţiilor contractuale s-a realizat, în conformitate cu Legea nr. 293/2015, în mod corespunzător, ţinând cont de specificul sistemului sanitar veterinar si pentru siguranţa alimentelor şi cu respectarea condiţiilor minime de vechime în specialitatea studiilor necesare exercitării funcţiei contractuale, fiind asimilate numai funcţiile regăsite în Anexa nr. 1, Capitolul II, Litera K "Administraţia publică sanitar-veterinară si pentru siguranţa alimentelor" din Legea nr. 284/2010 privitul salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare.

Totodată, se precizează că funcţiile contractuale nu au fost stabilite ca funcţii publice, ci s-a realizat asimilarea strict din punct de vedere al salarizării şi că, în cuprinsul Ordinului preşedintelui A.N.S.V.S.A. nr. 1016/23.12.2015 privind salarizarea personalului din cadrul direcţiilor sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti şi al institutelor veterinare, cu modificările ulterioare, care are ca referinţă dispoziţiile Ordinului ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale nr. 1980/29.12.2014, cu modificările ulterioare. În concluzie, au fost asimilate nu doar funcţiile publice, ci şi funcţiile contractuale specifice sistemului sanitar veterinar şi pentru siguranţa alimentelor cu funcţii publice, ţinând cont de prevederile anexelor la Legea nr. 284/2010, cu modificările şi completările ulterioare, asimilarea făcându-se cu respectarea condiţiilor minime de vechime în specialitatea studiilor.

Se apreciază că asimilarea se face numai din punct de vedere al salariilor, nu şu al funcţiilor şi că la asimilare se vaţine cont de nivelul studiilor şe de ierarhia funcţiilor din cele două instituţii ale căror salarii se asimilează.

Pentru funcţiile contractuale comune (muncitor calificat, paznic, dactilograf, îngrijitor, şofer), Legea nr. 284/2010 nu reglementează niciun nivel de studii, în timp ce pentru funcţiile cuprinse în Anexa la Ordinul comun nr. 103/417/399/30/RP/398/370/238/2014 şi OMADR nr. 1980/2014, legea prevede pentru ocupare studii superioare de lungă durată/de scurtă durată şi studii medii.

Or, intimata-reclamantă a fost încadrată în cadrul intimatei-pârâte D.S.V.S.A. Galaţi pe funcţii contractuale potrivit Anexei nr. 1. Cap. II lit. D) - Alte funcţii comune din sectorul bugetar din Legea nr. 284/2010, cu modificările şi completările ulterioare.

În plus faţă de aceasta, desi instanţa de fond a obligat la completarea Ordinului nr. 1016/2015 "în sensul inserării în Anexa la ordin şi a funcţiei contractuale de muncitor calificat", aceasta a omis să precizeze cu ce funcţie şi salariu din cadrul APIA ar trebui să se facă asimilarea, în condiţiile în carea asimilarea a avut la bază Ordinul comun nr. 103/417/399/30/RP/398/370/238/2014 şi OMADR nr. 1980/2014, care nu prevăd şi funcţia de muncitor calificat.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata reclamantă a formulat întâmpinare, solicitând pe această cale respingerea recursului ca nefondat, legea nefăcând nicio distincţie între funcţiile contractuale specifice şi funcţiile contractuale comune.

II. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie asupra recursului

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâtă este fondat.

Primul motiv de nelegalitate invocat vizează dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. - depăşirea atribuţiilor autorităţii judecătoreşti - din perspectiva greşitei soluţionări a excepţiei inadmisibilităţii acţiunii.

Înalta Curte constată că, în cauză, nu se poate reţine depăşirea atribuţiilor puterii judecătoreşti, sintagmă prin care se înţelege incursiunea autorităţii judecătoreşti în sfera activităţii autorităţii executive sau legislative, aşa cum a fost consacrată de Constituţie sau de o lege organică, ţinând cont că obiectul cererii deduse judecăţii este generat de poziţiile divergente ale părţilor cu privire la interpretarea prevederilor art. 1 alin. (8)2 din O.U.G. nr. 83/2014.

Potrivit art. 8 din Legea privind contenciosul administrativ nr. 554/2004, obiectul unei acţiuni în contencios administrativ constă în anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate şi reparaţii pentru daune morale.

Pe de altă parte, dispoziţiile art. 18 din aceeaşi lege reglementează soluţiile pe care le poate da instanţa de contencios administrativ, respectiv anularea, în tot sau în parte, a actului administrativ, obligarea autorităţii publice să emită un act administrativ, eliberarea unui alt înscris sau efectuarea unei anumite operaţiuni administrative; acordarea de daune materiale/morale, după caz.

Este de principiu că prevederile art. 1 alin. (1), art. 8 şi art. 18 din Legea 554/2004, aşa cum au fost redate mai sus, instituie un contencios de plină jurisdicţie, în cadrul căruia, controlul exercitat de instanţa de contencios administrativ nu se limitează la aspectele formale ale raportului juridic dedus judecăţii.

În cazul în care conduita nelegală a autorităţii produce o vătămare reclamantului, instanţa poate ordona măsuri pentru restabilirea dreptului sau a interesului legitim vătămat, şi în acest scop, pote chiar să oblige autoritatea pârâtă să emită un act cu conţinutul solicitat de reclamant, atunci când constată că sunt îndeplinite condiţiile legii, iar nu doar să oblige autoritatea să reevalueze cererea care i-a fost adresată. (ICCJ s. cont. adm. şi fiscal, dec. nr. 2581/18 mai 2007).

O atare măsură se încadrează în soluţiile pe care instanţa de contencios administrativ este îndrituită să le pronunţe potrivit art. 18 din Legea nr. 554/2004 şi nu poate fi calificată drept o ingerinţă în atribuţiile administraţiei publice, interpretarea contrară propusă de recurenta pârâtă fiind de natură să lipsească de efectivitate mecanismul contenciosului administrativ.

În ceea ce priveşte încălcarea dispoziţiilor art. 60-62 din Legea nr. 24/2000, Înalta Curte constată că acest act priveşte normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative importante şi incidente fiind dispoziţiile art. 4 alin. (3), conform cărora "actele normative date în executarea legilor, ordonanţelor sau a hotărârilor Guvernului se emit în limitele şi potrivit normelor care le ordonă".

Recurenta-pârâtă nu a dezvoltat argumente legate de încălcarea dispoziţiile art. .60-62 din Legea nr. 24/2000, în schimb, art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 reprezintă consacrarea principiului ierarhiei şi forţei juridice a actelor normative.

Ordinul nr. 1016/23.12.2016 fiind act administrativ unilateral cu caracter normativ emis în vederea organizării legii, autoritatea competentă are obligaţia să respecte forţa juridică superioară a legii în temeiul căruia a fost emis.

În speţă, prin Ordinul nr. 1016/2015, emitentul actului avea obligaţia să identifice toate funcţiile şi nivelul de salarizare ce pot fi asimilate cu cele existente în cadrul APIA.

În caz contrar, persoanele care se consideră vătămate în drepturile acestora, prin neincluderea funcţiei lor în cuprinsul Ordinului nr. 1016/2015, în vederea asimilării, pot, în temeiul dispoziţiilor Legii nr. 554/2004, să acţioneze autoritatea publică competentă în instanţa de contencios administrativ pentru a-i fi recunoscut dreptul şi a fi obligată autoritatea să emită un act administrativ în acest sens.

Pe cale de consecinţă motivul de casare privind depăşirea atribuţiilor puterii judecătoreşti nu poate fi primit, date fiind considerentele de mai sus.

Prealabil, Înalta Curte constată că deşi recurenta a invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6) C. proc. civ. "hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei", nu a formulat critici care să poată fi circumscrise acestuia. Prin susţinerile sale, recurenta invocă în fapt o aplicare greşită a prevederilor legale, astfel că aceste motive se circumscriu motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8) C. proc. civ., ce va fi analizat în continuare.

Înalta Curte apreciază, însă că sunt întemeiate criticile recurentei circumscrise motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., potrivit cu care casarea hotărârii se poate cere când aceasta a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

Intimata-reclamantă a învestit instanţa de contencios administrativ cu o cerere vizând obligarea Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor să completeze Ordinul nr. 1016/23.12.2015, prin emiterea, în temeiul art. 1 alin. (8)2 din O.U.G. nr. 83/2014, unor acte de asimilare, cu începere de la data de 01.12.2015, a funcţiilor şi salariilor personalului contractual, reprezentat de inspectorii de specialitate din cadrul Direcţiei Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor Galaţi, cu funcţiile şi nivelul de salarizare stabilite potrivit dispoziţiilor ordinelor ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale de aplicare a alin. (8) şi (8)1 în cadrul Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, respectiv Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie în Agricultură.

Prin Ordinul preşedintelui A.N.S.V.S.A. nr. 1016/23.12.2015 privind salarizarea personalului din cadrul direcţiilor sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti şi al institutelor veterinare, s-au stabilit, la art. 1, următoarele:

"(1) începând cu data de 01.12.2015, prin asimilare cu funcţiile şi salariile din cadrul Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, salariile de bază de care beneficiază personalul din cadrul direcţiilor sanitar - veterinare şi pentru siguranţa alimentelor judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti şi al institutelor veterinare se stabilesc conform anexei care face parte integrantă din prezentul ordin.

(2) Începând cu aceeaşi dată, salariile aferente posturilor vacante se stabilesc conform anexei în condiţiile prevăzute la alin. (1).

Conform art. 2 alin. (1) din Ordin, nivelul concret al drepturilor salariale pentru personalul din cadrul direcţiilor sanitar - veterinare şi pentru siguranţa alimentelor judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti şi al institutelor veterinare se stabileşte prin acte administrative individuale."

Din Anexa la ordinul în litigiu, care are ca referinţă Ordinul ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale nr. 1980/29.12.2014, cu modificările ulterioare, rezultă că asimilarea a vizat funcţionarii publici şi funcţiile specifice contractuale.

Acest ordin a fost dat în aplicarea prevederilor art. I punctul 2 şi punctul 4 din Legea nr. 293/2015 privind aprobarea O.U.G. nr. 35/2015 pentru modificarea şi completarea O.U.G. nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 152/1998 privind înfiinţarea Agenţiei Naţionale pentru Locuinţe.

Potrivit art. I punctul 2 din Legea nr. 293/2015:"2. La articolul I, după punctul 1 se introduce un nou punct, punctul 1^1, cu următorul cuprins:

"1^1. La articolul 1, după alin. (8^1) se introduce un nou alineat, alin. (8^2), cu următorul cuprins: «(8^2) Asimilarea funcţiilor şi salariilor personalului Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor, institutelor centrale şi structurilor subordonate judeţene, în mod corespunzător încadrării acestor structuri, cu funcţiile şi nivelul de salarizare din cadrul Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi, după caz, din cadrul Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, în cazul unităţilor subordonate, precum şi stabilirea nivelului concret al drepturilor salariale se fac prin ordin al preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor, corespunzător specificului funcţiilor Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor, având ca referinţă dispoziţiile ordinelor ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale de aplicare a prevederilor alin. (8) şi (8^1), cu respectarea normelor legale în vigoare.»".

Textul de lege vorbeşte despre "asimilarea funcţiilor şi salariilor personalului" şi nu face distincţie între funcţiile publice şi funcţiile contractuale, în cadrul funcţiilor publice nu deosebeşte între categoriile de funcţii publice existente.

Totodată, în aplicarea prevederilor legale menţionate, în ceea ce priveşte personalul contractual neasimilat, atât la nivelul Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor, cât şi al unităţilor subordonate acesteia s-a solicitat Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale să îi fie puse la dispoziţie ordinele ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale de punere în aplicare a prevederilor art. 1 alin. (8) şi alin. (81) din O.U. G. nr. 83/2014, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările şi completările ulterioare, dar şi clarificări de la instituţii publice, printre care Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice.

Potrivit punctului de vedere exprimat de Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice, prin adresa nr. x/10.12.2015, se puteau asimila funcţii publice cu funcţii contractuale şi invers, textul de lege făcând referire la personal, la modul general, şi nu la categoriile de personal, iar la asimilarea funcţiilor trebuia să se ţină cont de nivelul studiilor şi de ierarhia funcţiilor din cele două instituţii ale căror salarii s-au asimilat.

Aşa fiind, instituţia recurentă a apreciat în mod corect că asimilarea funcţiei şi a salariului din A.N.S.V.S.A. şi din structurile subordonate judeţene se face cu funcţia şi nivelul de salarizare din cadrul Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, respectiv din cadrul Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură.

Astfel, Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor a procedat la asimilarea cu funcţiile şi salariile din cadrul Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, conform art. 1 alin. (1) din Ordinul preşedintelui A.N.S.V.S.A. nr. 1016/2015, ţinând cont de nivelul studiilor şi de vechimea în specialitate a acestora.

Conform art. 2 alin. (1) din Ordinul preşedintelui A.N.S.V.S.A. nr. 1016/2015, intimata-pârâtă Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Galaţi a emis acte administrative individuale privind stabilirea nivelului concret al drepturilor salariale pentru personalul din cadrul acesteia (funcţionari publici şi personal contractual).

Ca atare, au fost asimilate atât funcţiile publice, cât şi funcţiile contractuale specifice activităţii sanitar veterinare şi pentru siguranţa alimentelor, ţinând cont de prevederile anexelor la Legea nr. 284/2010, cu modificările şi completările ulterioare, asimilarea făcându-se cu respectarea condiţiilor minime de vechime în specialitatea studiilor, exceptate fiind funcţiile contractuale comune.

Pentru personalul contractual prevăzut în Anexa I - Familia ocupaţională de funcţii bugetare, "Administraţie", Legea nr. 293/2015 a prevăzut o majorare de 10% faţă de nivelul acordat pentru luna noiembrie 2015, prevedere în care se încadrează şi reclamanta.

Or reclamanta, deşi solicită emiterea unui acte de asimilare şi plata diferenţelor de salarizare, nu a arătat în concret modalitatea de completare a ordinului, în condiţiile în care, în anexa acestuia, salariile de încadrare pentru funcţionarii publici şi pentru funcţiile specifice contractuale s-a făcut în funcţie de nivelul studiilor şi de vechimea în specialitate.

Date fiind aceste argumente, este evident că salarizarea intimatei reclamante s-a efectuat în conformitate cu legislaţia în vigoare, aşa cum s-a analizat mai sus, iar obligarea autorităţii să emită un act de asimilare în privinţa acesteia ar încălca voinţa legiuitorului, care a statuat că, pentru funcţiile contractuale comune (exemplu: muncitor calificat, paznic, dactilograf, îngrijitor, şofer), Legea nr. 284/2010, cu modificările şi completările ulterioare, nu reglementează vreun nivel de studii pentru aceste funcţii, în timp ce pentru funcţiile cuprinse în anexele la Ordinul comun nr. 103/417/399/30/RP/398/370/238/20l4 şi Ordinul ministrului agriculturii si dezvoltării rurale nr. 1980/29.12.2014, legea prevede, pentru ocupare, studii superioare de lungă durată, studii superioare de scurtă durată şi, respectiv, studii medii.

În aceste condiţii instanţa de control judiciar nu împărtăşeşte opinia primei instanţe care a admis cererea de chemare în judecată, apreciind că intenţia legiuitorului a fost că aplicarea dispoziţiei legale privind asimilarea să se realizeze pentru întreg personalul ANSVSA şi structurilor subordonate, funcţionari publici şi personal contractual.

Astfel, contrar celor susţinute de intimată-reclamantă, funcţia de muncitor (Anexa nr. 1, Cap. II lit. D) - Alte funcţii comune din sectorul bugetar din Legea nr. 284/2010) pentru a cărei ocupare legea nu prevede vreun nivel de studii nu este corespondentă cu funcţiile contractuale specifice sistemului sanitar veterinar şi peutru siguranţa alimentelor cu funcţii publice (cum ar fi: medic veterinar, inginer, subinginer, asistent veterinar, laborant, tehnician etc), întrucât pentru aceste funcţii legea prevede un nivel al studiilor necesar ocupării acestor funcţii, respectiv studii superioare (studii universitare de licenţă absolvite cu diplomă, respectiv studii superioare de lungă durată, absolvite cu diplomă de licenţă sau echivalentă), studii superioare de scurtă durată (absolvite cu diplomă), studii medii (studii liceale, respectiv studii medii liceale, finalizate cu diplomă de bacalaureat), conform Anexei nr. 1, Cap. II lit. K) - Administraţia publică sanitar-veterinară şi pentru siguranţa alimentelor din Legea nr. 284/2010.

În acest context, obligarea autorităţii la emiterea unui ordin de asimilare în privinţa funcţiei reclamantei ar încălca voinţa legiuitorului, aşa cum a fost analizată mai sus.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru toate aceste considerente, în temeiul prevederilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 20 din Legea 554/2004, va dispune admiterea recursului declarat de pârâta Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor, cu consecinţa casării în parte a hotărârii instanţei de fond, şi, în rejudecare, va dispune respingerea acţiunii, ca neîntemeiată. Se vor menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei recurate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor împotriva sentinţei nr. 89 din data de 20 aprilie 2017 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal,

Casează, în parte, sentinţa recurată şi, în rejudecare

Respinge acţiunea, ca neîntemeiată.

Menţine, în rest, celelalte dispoziţii ale sentinţei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 2 iunie 2020.